Again..( II.)

Capitolul 19. Aparentele inseala

Capitolul 19. Aparentele inseala

Am dat drumul la dus si m-am lasat in jos, atingand podeaua cabinei. Apa calda s-ar presupune ca mi-ar curata toate pacatele, dar tot ceea ce face este sa se prelinga peste corpul meu precum o mantie fierbinte. Incerc sa imi aduc aminte tot, dar nu se poate. Pur si simplu, nu mai stiu ce am facut. Stiu doar ca am ajuns in casa asta idioata, Harry s-a dus la Luke unde m-a si lasat pentru a se intalni cu diferiti afaceristi si de aici, mi s-a rupt firul. Dar ceea ce nu inteleg, este cum am ajuns eu in pat cu Sam? Sam, pe care nu l-am mai vazut de vreo 2 luni. Cum a ajuns Sam in Emiratele Arabe? Dar nu asta conteaza. Ceea ce conteaza este cum am ajuns aici. Ma simt murdara ca am facut ceea ce am facut. M-am injosit atat de mult, precum o parasuta. Nici nu ma gandesc cum va reactiona Harry.

-Emily, esti ok? Din spatele usii s-a auzit vocea ingrijorata a lui Sam. Oare el chiar spunea adevarul si ne-om fi imbatat?

-Lasa-ma! Am tipat printre lacrimi. L-am auzit retragandu-se, nu inainte sa imi spuna ca mi-a lasat hainele de ieri la usa. Apa imi cadea constant pe piele insa nu o simteam fiindca durerea pe are o aveam acum in suflet si vinovatia care imi presa pieptul, erau mult mai importante decat apa fierbinte. Ma gandesc oare acum ce crede Harry? Ma intreb daca m-a cautat.

Intr-un final, m-am hotarat si am iesit din dus. M-am uitat in oglinda la reflexia ce odata zambea si era multumita de ceea ce vede. Acum, este tot ea dar are ochii rosi si umflati de la atata plans, este ciufilulita si mai slaba. Este o famtoma. Fantoma lui Emily. Am luat rapid hainele de la usa si m-am imbracat cu viteza luminii. Nu mai suport sa stau in aceeasi camera cu cineva care m-a santajat in timp ce eram beata. Mi-am trecut usor mana prin par si am iesit din baie, unde era Sam intr-un halat. Am incercat sa ignor acest lucru si voiam sa ies dar Sam m-a oprit.

-Emily, daca vrei, asta poate ramane intre noi. A pus stanjenit.

-Ce?! Tu crezi ca daca ma imbat si fac o prostie, nu o sa stie Harry?! Nu am de gand sa il mint si sa ma injosesc asa de mult! Da, poate nu ma va mai vrea prin preajma, dar nu aleg nici minciuna! Am spus nervoasa si am iesit rapid din camera. Mi-am deschis telefonul si am vazut ca ceasul era 04:30 a.m. Super! Am coborat scarile, printre maldarul de oameni adormiti. Cand am ajuns la parter, l-am vazut pe Luke cum juca carti cu un cret, dar nu era Harry. Brusc, lacrimile au inceput din nou sa imi navaleasca ochii, dar le-am sters rapid.

-Ahm, Luke! Stii cumva unde este Harry? Am intrebat cu vocea tremuranda.

-Da! Acum a iesit afara. Se prapadea de ras. Se pare ca Luke nu prea era atent la mine, ci era atent la jocul de carti. Am facut stanga imprejur si am iesit afara, cautandu-l pe Harry cu privirea. Pe partea cealalta, unde era a doua usa care ducea in casa, pe scari, l-am vazut pe Harry privind in fata. Incet incet, m-am dus catre el, pana am ajuns in fata lui.

-Buna. Vocea mea era scazuta si ma simteam atat de prost ca am facut asta.

-Buna iubito! Nu o sa crezi ce mi s-a intamplat! Declara amuzat, dar mie nu mi se parea amuzant ceea ce urma sa ii spun.

-H-Harry.. Am spus printre lacrimi in timp ce el era pe scarile din fata casei incercand sa imi povesteasca cea mai amuzanta intamplare din viata lui.

-Sa vezi ce amuzant a fost sa ii dau indicatii lui Max. Jur, nu am mai ras asa de mult timp.

-Harry.. Trebuie sa iti spun ceva.. Vocea mea era foarte ragusita si joasa din cauza ca ma simteam asa de prost pentru ceea ce am facut.

-Spune, s-a intamplat ceva, iubito? Se ridica de pe jos si a inaintat spre mine. Pana si felul in care imi spune imi face inima sa se rupa. Nu pot sa cred ca i-am facut asa ceva lui Harry.

-Harry, eu.. Nici nu stiu.. Nu stiu cum s-a intamplat asta.. Mi-am lasat capul in jos, lacrimile patandu-mi obrajii.

-Iubito, deja ma spe-

-Emily, ti-ai uitat geanta in camera mea! Harry a fost intrerupt de Sam care striga din partea cealalta. Acum e acum. Harry s-a intors din nou catre mine, de data aceasta, verdele ca jadul fiind inlocuit de un negru intunecat precum noaptea.

-Cu el ai fost?! A spus in soapta, desi stiu ca m-ar ucide daca ar putea.

-Harry.. Am inceput sa vorbesc, desi habar nu am ce urma sa zic.

-Nu! De asta ai venit?! Cand eu eram sus sa incerc sa ne aparam dracului vietile, tu ti-o trageai cu ala?! Curva ordinara ce esti! S-a uitat la mine cu dezgust, apoi a plecat si s-a facut nevazut prin lumina noptii. M-am prabusit in genunchi pe iarba rece, plangand in hohote. Ma durea. Ma durea atat de tare inima incat nu mai puteam respira.

-Emily.. Am auzit oftatul lui Sam si l-am simtit aproape de mine.

-Nu! Pleaca! Am tipat catre el, iar acesta m-a ascultat.

Am inceput sa rup iarba de jos si sa plang. De ce nu pot fi si eu fericita? De ce nu pot sa am un gram de fericire pe care sa il impart cu iubitul? Fostul iubit. Nu il invinuiesc pe Harry ca acum ma crede o curva, si eu ma cred. Dar, as fi suta la suta convinsa ca ceea ce mi s-a intamplat a fost si cu acordul meu, daca mi-as aduce aminte. Dar nu pot. Oricum, acum nu ma mai intereseaza. Ma doare atat de tare pieptul incat as renunta si la viata mea ca sa nu ma mai simt asa. Ridicandu-ma cu greu de pe jos, mi-am croit drum catre strada. Am incercat sa imi aduc aminte cu exactitate pe unde am venit cu Harry, alegand intr-un final sa o iau prin stanga. Plangeam in hohote, nu ma puteam abtine, in timp ce mergeam. Ceva nu mi se leaga. Daca eu sunt sigura ca il iubesc pe Harry, de ce am ales sa ma culc cu Sam? De ce oare? Il inteleg totusi si pe el, nu ii este usor sa vada singura persoana pe care o iubeste cum il injunghie pe la spate. Ma urasc atat de mult. Multa lume ar spune ca o sa trecem peste. Ca fiecare o sa isi refaca viata. Dar eu nu vreau sa imi refac viata alaturi de altcineva. Eu vreau sa raman alaturi de Harry. Pentru totdeauna. Ma gandesc cu groaza la ce vot crede prietenii mei despre mine. Vor crede ca sunt o curva, o usuratica, care se culca cu oricine. Multi nu ar intelege ceea ce zic eu acum. Dar cand traiesti cu oamenii astia in casa, si vii sa le zici ca o sa urmeze sa pleci de acolo ca ti-ai inselat iubitul, ce vor crede? Da, ati auzit bine, ma mut. Sunt convinsa ca Harry nu ma va mai vrea prin preajma. Ceea ce ma doare cel mai tare este ca va trebui sa ii dau drumul, va trebui sa fac acest sacrificiu, si sa imi sacrific viata pentru fericirea lui Harry. Nu am realizat insa, am ajuns in fata hotelului. Si atunci ceva m-a lovit. Unde oare o sa dorm eu? Poate pitipoanca aia va mai avea o camera libera. Cand sa ma apropii de usa de la intrare, am vazut pe cineva in spatele meu. Si acel cineva era Harry.

-Ai venit sa iti iei hainele si sa te muti la noul tau iubit? Intreaba cu un sarcasm care nu era necesar situatiei.

-Harry... Am inceput sa spun dar el m-a ignorat si a intrat in hotel. Stiu ca nu voia sa imi arate ca sufera. Stiu ca in adancul sau sufera foarte mult. Am intrat si eu dupa el, si ma asteptam sa se duca direct la el in camera, dar in schimb, s-a dus direct la receptionera si a sarutat-o. Nu! Nu a facut asta! Bineinteles ca ea imediat a reactionat si i-a raspuns la sarut, insa eu? Eu stateam si ii priveam cu lacrimi in ochi, ii priveam cum fac schimb de Ebola in fata mea. Dar o merit din plin. Am simtit o mana pe umarul meu, ceea ce m-a facut sa tresar, dar m-am calmat la vederea Lissei, care avea pe fata o privire intrebatoare.

-Si iubita ta? Nu ne vede? Am auzit-o pe receptionera spunand printre gafaieli, in timp ce Harry o saruta pe gat.

-Ce imi pasa mie de iubita mea? Ar trebui sa am iubita? Si asta a fost picatura care a umplut paharul si am izbucnit intr-un plans isteric. Lissa probabil a inteles ca nu trecem printr-o faza mai ok, asa ca ea si Louis m-au luat de acolo.

Oare cum voi rezista eu unei asemnea situatii? Oare voi mai fi privita cu aceiasi ochi de persoanele la care tin? Cu siguranta nu. Sunt cea mai groaznica persoana din lume si merit din plin ceea ce mi s-a intamplat. Insa Harry nu merita. Iar daca el este fericit alaturi de receptionera aia, atunci eu nu ma voi impotrivi.

Iti multumesc ca imi citesti cartea si sper ca nu te-am dezamagit XoXo

Si voiam sa va mai spun ca, as prefera ca voi sa va spuneti parerile printr-un comentariu, asta m-ar ajuta foarte mult :))) stiti si voi cand nu ai vreun comentariu, crezi ca nu iti mai este citita cartea. Stiu, sunt stupida dar asa ma simt :))