Again..( II.)

Capitolul 28. Durere.

Deci, fara deci :))) Cand scriu ce cititi in momentul asta este 00:39 si m-am gandit sa va pun acest capitol pentru ca sunt extrem de fericita ca in sfarsit am implinit si eu 15 anisooooorii <3 <3 <3 Da, da, stiu ca nu va pasa asa ca sa trecem la citit no? :))))

Hai, citire placuta, guys <3

LYYY :*

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Si cand te gandesti ca exact acum o luna, eram pe plaja din Miami, zambind alaturi de iubirea vietii mele, alaturi de familia mea, distrandu-ne si captand fiecare moment in fotografii. Cand te gandesti ca mi-am petrecut UN an intreg pretinzand ca iubesc pe cineva, cand acel cineva era diavolul in persoana. Imi voia raul si ma juca pe degete exact ca pe o marioneta. 

Cand te gandesti ca din cauza lui copilasul meu scump si drag a murit, a ajuns pe lumea cealalta fara ca macar a vedea lumea aceasta. Nu i s-a dat sansa sa isi cunoasca si el parintii, sa vada cum e sa faci primii pasi, sa simti podeaua rece sub talpile tale, sa simti aerul ce se afla in jurul tau, sa vezi lumea mergand si zambindu-ti. Si intrebarea este, ce a facut sufletelul ala mic ca sa merite sa moara? Siam ca Harry va fi motivul mortii mele si sunt pregatita sa primesc moartea cu mainile deschise dar nu atata timp cat cei din jurul meu sunt in pericol. 

 Stau pe podeaua rece a camerei, plangand in hohote. Nu mai am lacrimi de la atata plans si simt ca in orice moment, inima mea se va prabusi, va cadea si atunci in sfarsit voi ajunge unde merit. In iad. In iad am trait, in iad am sa mor, in iad am sa putrezesc. Insa ceea ce nu regret absolut deloc este faptul ca mi-am intalnit ingerul pazitor, ingerul trimis din iad ca sa ma protejeze asa cum niciun inger din Rai nu ar fi facut-o. Suspinele vin consecutiv, si deja am incetat sa le mai reprim. Ce rost are? Oricum simt moartea plimbandu-se de colo colo prin camera si tot ce astept este sa vina nenorocitul ala in care m-am increzut si sa imi capseze un glont in cap sa scap de tot chinul asta.

Insa ceea ce nu pot sa uit sunt acele smaralde care ma priveau speriate in timp ce eu..

~Flashback~

-Nu! Am tipat atunci cand Sam l-a impuscat pe Harry in picior. M-am smucit sa ma duc la el, sa il ajut sa se ridice, sa ma pun in fata lui stiind ca daca va trage, ma va nimeri pe mine, dar nu am putut. Nu am putut din cauza matahalei care ma tinea. Sunt obligata sa ma uit la Sam care il chinuie pe Harry in cel mai sadic mod.

Buclele sale erau acum ravasite in timp ce transpiratia i se scurgea pe fata, in pofida faptului ca afara sunt 14 grade. Neputinta i se putea citi clar in ochii sai de jad, si stiu ca daca ar fi putut, s-ar fi ridicat si ar fi venit sa ma salveze chiar daca este ranit. Lacrimi i se scurgeau pe fata sa frumoasa cand ma privea cu atata vulnerabilitate, incercam amandoi sa ne smucim din mainile diavolilor dar nu puteam. Tricoul meu era deja patat de lacrimile reci ale pierzaniei iar inima mea este distrusa, distrusa de tot ceea ce s-a intamplat. 

-Acum, Styles, ia-ti adio de la micuta ta iubitica! Va veti intalni amandoi in Iad, acolo unde meritati sa fiti!

Nu mai e nevoie de vreun protest, stiu ca o sa mor, dar mi-as fi dorit macar ca mama  sa fie aici langa mine. Sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi pare rau ca m-am comportat cu ea ca o nenorocita atunci cand am vazut-o calare pe tata. Mi-as fi dorit sa ii spun sa nu uite niciodata ca a avut o fata care a iubit-o pana la cer si inapoi. 

Timpul parca merge cu incetinitorul, si ca sa imi iau ramas bun de la toata lumea, am aruncat un ochi la tot ceea ce am cauzat. Un macel in toata regula. Louis este prabusit, impuscat si el in picior, Lissa era tinuta de un mutant de om, si ea plangand in hohote, Liam este impuscat in umar, Niall este impuscat in abdomen iar Zayn este batut mar. Nu pot sa cred ca tot ce este aici este din vina mea si a lui Harry. Oamenii pe care ii iubesc cel mai mult sunt acum prabusiti si raniti de diavolul pe care l-am creat.