Again..( II.)

Capitolul 31. Run! Run!

Pe usa a intrat acea satena frumoasa iar inima mea a luat-o la goana. Mi-am adus sprancenele in mijlocul fruntii, formand o incruntatura confuza. Ea mi-a facut semn sa tac, aducandu-si degetul aratator la buze, acelasi lucru aratandu-i-l si lui Harry. O priveam confuza in timp ce ea se apropia de mine si atunci cand mi-a desfacut cureaua de la mana dreapta, am facut ochii mari. Doar nu imi da drumul.

Gandurile mele s-au adeverit in momentul in care mi-a desfacut si celelalte curele, apoi s-a dus la Harry si si-a scos o cheie din buzunar, desfacand lanturile in care era tinut.

-Stati aici pana ii aduc ei un halat. Nu poate iesi asa cu ranile alea. Sopteste si iese din camera. Harry s-a ridicat de jos si a venit intr-o secunda la mine, stergandu-mi lacrimile de pe fata. Nici nu realizam ca plang.

Nu se poate ca iubita sau sotia diavolului aluia sa fie atat de buna incat sa ne dea drumul. Nu pot sa cred ca mi s-a dat inca o sansa la viata.

Acea femeie frumoasa a venit in cam 2 minute cu un halat negru si l-a rugat pe Harry sa o ajute sa ma ridice pentru a ma imbraca pentru ca eu eram inerta. Pur si simplu nu ma puteam misca, insa eram oarecum..fericita. Da, eram fericita si socata.

Dupa ce m-au imbracat, femeia aceea mi-a intins o sticla de apa.

-Ia, o sa ai nevoie pentru a te hidrata. Imi zambeste si la fel fac si eu.

-Dar ce iti va face Sam cand va afla? O intreb alarmata. Nu vreau sa o raneasca din cauza mea.

-Stai linistita, scumpo. Am bagat somnifere in el cat sa doarma o saptamana, apoi vad eu cum il mint. Dar, va rog frumos! Plecati de aici, din statul asta. Duceti-va undeva unde sa fiti departe de noi. Am aprobat din cap si, l-am rugat din priviri pe Harry sa se apropie de ea, apoi eu mi-am infasurat bratele in jurul ei. Desi ma durea tot corpul, am facut acest sacrificiu. Lacrimile deja au aparut pe obrajii mei, insa nu m-am deranjat sa le sterg.

-Multumesc! Ii soptesc, apoi ma indepartez de ea. Satena aproba zambind din cap si se indreapta catre usa.

Cu mare durere, mi-am infasurat mainile in jurul gatului lui Harry pentru a nu cadea. Am iesit pe coridorul intunecat, apoi am urcat niste scari si am iesit intr-un hol frumos. Se pare ca aici se afla diavolul, in casa aceasta. Femeia frumoasa din fata mea a traversat holul, cu noi in urma ei, urmand ca mai apoi sa iesim din casa. Am ramas uimita cand am vazut ca e noapte.

-Va rog inca o data, plecati de aici! Spune iar noi aprobam.

-Ahm, ai un telefon? Intreaba Harry.

-Desigur, uite. Poti sa il pastrezi. Acum, deparati-va pentru ca imi e teama sa nu se intample ceva. Dupa ce ne intinde telefonul si noi ii multumim din nou, ne indreptam pe drumul nostru. Harry ma cara si desi il intrebam daca ii sunt grea, el nega si spunea ca nu sunt. Sam statea la o distata destul de mare de Londra, casa lui fiind ultima din acele casute rasfirate de la marginea Londrei.

-Tot nu imi vine sa cred. Ii marturisesc si incep sa plang pe umarul lui. Harry se opreste si se aseaza pe o bancuta, apoi ma intoarce catre el, vazand ca si el are ochii inlacrimati.

-Nici mie nu imi vine sa cred, iubito! Credeam ca vei muri, ca ma vei lasa singur in lumea asta plina cu diavoli. Stiam ca daca vei...muri, si eu voi veni dupa tine. Nu as fi rezistat prea mult aici asa ca m-as fi dus dupa tine, te iubesc, Emily mai mult decat iubesc aerul din jur, tu esti viata, sufletul, inima si aerul meu. Tu esti totul si nu as putea rezista fara tine. Te iubesc atat de mult, puisorule, incat ma doare. Ma doare sa vad cum ranile astea nenorocite stau pe trupul tau firav iar eu nu pot face dracului nimic. Stiu ca ar trebui sa ma departez de tine, sa plec pe drumul meu, dar pur si simplu sunt mult prea egoist sa te las. O sa plecam. O sa plecam amandoi din statul asta, undeva unde sa fim doar noi doi. Tu si eu. Emily si Harry. Doua inimi, un intreg. Casatoreste-te cu mine, Emily! Nu imi pasa cat de cliseic pare totul, ca dupa ce am scapat de moarte, sa ne casatorim, dar  da! Vreau sa te casatoresti cu mine, sa fii doamna Emily Styles si sa avem multi copii de care sa ne bucuram. Stiam ca tu vei fi ultima, stiam ca alaturi de tine imi voi gasi sfarsitul si am acceptat. Te rog, fii sotia mea!

Cand a terminat, deja plangeam in hohote, il strangeam in brate si nu mai voiam sa ii mai dau drumul. Il iubesc, la dracu!

-Cum ai putea sa imi ceri asta? Dupa toate prin care am trecut, cred ca era de la sine inteles ca ma voi castori cu tine daca mai eram in viata. Te iubesc, omule si asa va fi mereu! Ii declar suspinand. El ramane uimit insa se redreseaza si imi ia fata ranita in palme si ma saruta. Un sarut plin de durere si iubire. Un sarut al unirii dintre doua suflete. Asa suntem noi, in loc sa ma ceara in fata unei populatii, cu un inel de sute de dolari, el ma cere pe o banca de la marginea Londrei, in toiul noptii, in timp ce eu sunt plina de rani din cap pana in picioare. Insa nu conteaza. Este bine exact asa cum e. Este perfect!

Cand ne despartim din sarut, Harry ia telefonul si scrie un numar, apoi apeleaza.

-Louis! Veniti la marginea Londrei sa ne luati!.... Da, suntem oarecum bine. ... Nu mai pune intrebari si vino dracu aici!... Mai repede!.... Aolo, da, traim, dar vino dracu repede aici. Spune si inchide.

-Gata, iubito! O sa vina sa ne ia si te ducem la spital, apoi, dupa ce te faci tu bine plecam de aici. Plecam undeva unde sa nu stie nimeni de noi. Daca ceilalti vor vrea sa vina cu noi, bine, daca nu, iar bine. Te iubesc, sotia mea!

-Si eu te iubesc!

Am publicat repede capitolul, huh? :)) :? Ei bine, se pare ca am imaginatie si poate maine postez si ultimul capitol.

Va place acesta? :D