Again..( II.)

Capitolul 25. Patinăm

Capitolul 25. Patinam

Harry mi-a deschis usa de la masina ca un adevarat gentelman, zambindu-mi cald. Am zambit si eu la randul meu si m-am urcat in masina. Sper doar ca noaptea aceasta sa ne faca din nou unul. Sa ne faca sa avem din nou incredere unul in celalalt. Nu ma intelegeti gresit, am incredere in el, adica daca mi-ar spune sa ma arunc de la 20 de metri ca nu voi pati nimic, m-as arunca fara tragere de inima. Dar, dupa noaptea trecuta, am ajuns sa imi pun cateva semne de intrebare. Daca el nu are incredere in mine? Adica el chiar nu m-a crezut cand i-am spus ca nu imi mai aduc aminte ceea ce am facut, ca totul e in ceata. I-a trebuit un amarat de video ca sa ii dovedeasca faptul ca eu chiar am fost drogata.

De cateva saptamani eu si baietii am intrat la banuieli. Adica oarecum stiam a am fost drogata. Priviti putin toate intamplarile. Stiu ca mi-a fost pasat un cocktail iar dupa totul a intrat in ceata. Iar mail-ul pe care Harry l-a primit imi confirma faptul ca eu chiar am fost drogata. De cine? Habar n-am. Totusi, recunosc ca am o oarecare teama de ce s-ar putea intampla in seara asta. Imi e frica de faptul ca Harry isi va putea iesi din minti si ma va viola din nou. Nu, Emily! Harry nu ti-ar face asta! Atunci era beat si primise videoul ala! Subconstientul meu a incercat putin sa ma calmeze, insa am tresarit groaznic cand usa de la masina a fost trantita. M-am calmat totusi cand am vazut ca este nimeni altul decat Harry.

Acesta imi zambi calduros, fapt ce m-a determinat si pe mine sa zambesc la fel de calduros, apoi a pornit masina, noi aflandu-ne in drum catre....nicaieri. Stai, unde mergem?

-Harry, unde mergem? L-am intrebat in timp ce imi puneam centura de siguranta.

-Ai sa vezi, iubito. Ai incredere in mine? Si-a intors capul, irisii sai prividu-ma patrunzator. Fara sa imi dau seama, am aprobat din cap, inca patrunsa de acele doua perechi de smarald.

Atunci cand a rupt contactul cu ochii mei, lumea in care eram scufundata pana acum s-a spulberat si ea. Ma aflu in masina cu Harry, si el nu vrea sa imi spuna unde mergem.

L-am lasat insa in treaba lui iar eu m-am uitat pierduta in gandurile mele pe geam.

Stiti, nu imi e frica de Harry. El este ultima persoana de care chiar m-as teme. Dar dupa noaptea trecuta am o oarecare retinere sa ma mai duc in patul lui, dar, cu ajutorul iubirii sale sper sa trec peste. Bineinteles, nu ii voi spune lui niciodata asta, pentru ca va fi dezamagit si cine stie ce va face. Brusc, gandul mi-a zburat la copil. Oare Harry se mai gandeste la el? Ce este in mintea lui in momentul asta? Nu stiu, dar chiar si dupa aproape 3 luni in care se presupune ca am avut destul timp sa ma obisnuiesc ca nu il voi mai avea, in sufletul meu tot este o gaura, un lips datorat faptului ca mi-am pierdut primul bebelus. Nimeni nu este capabil sa inteleaga ceea ce simt eu. Stiti ce simt? Simt ca mi-am pierdut copilul, ca toata lumea imi zice ca am timp sa fac  o echipa de fotbal, ca viata nu se opreste aici, dar de fapt, nimanui nu ii pasa. Nu ii pasa nimanui de sufletul meu, nu ii pasa nimanui de copilasul acela, un suflet pierdut. Simt de asemenea ca o parte din iubirea mea pentru Harry a fost lasata acolo, in sufrageria casei mele, locul unde eu am fost violata. Imi doresc sa uit noaptea aceea. Oare el nu are remuscari? Inteleg ca sufera, inteleg ca ma vrea inapoi, dar oare el intelege si stie ca m-a umilit in momentul in care a ridicat palma la mine? Oare stie ca mie inca imi mai este teama de el? Oricum, orice ar fi, nu ii voi spune asta niciodata. Ma voi duce la psiholog, voi face ceva, dar sa ii spun lui ceea ce ma apasa nu este pe lista mea de lucruri pe care trebuie sa le fac. Nu pentru ca nu vreau, dar sunt constienta ca va fi dezamagit si mai bine prefer sa imi rezolv singura trebuile decat sa il fac pe el sa sufere. Din nou.

Masina s-a oprit si abia atunci am iesit din starea aceea de visare. M-am uitat in jur si am vazut ca ne aflam in fata unui patinoar urias, in aer liber. Am observat insa ca nu era absolut nimeni pe gheata, ci pe margine se aflau...prietenii nostri. Max, Tej, Lissa, Louis, Marie, Niall, Anabella, Zayn, Diana si Liam. Uimita de situatie, m-am intorsc catre Harry care era extrem de atent la reactiile mele. Cand a vazut ca am zambit, s-a aplecat usor pana ce buzele sale mi-au atins crestetul capului. Dupa ce s-a departat de fruntea mea, s-a aplecat spre partea dreapta pentru a imi sopti ceva la ureche.

-Sper ca dupa noaptea asta sa intelegi ca mie chiar imi pare rau si ca ma urasc pe mine pentru ceea ce am facut. Sper ca dupa noaptea asta sa nu mai fie nevoie sa te prefaci ca nu iti e frica de mine.

Am ramas socata. Chiar si dupa ce s-a indepartat de mine, eu tot privind in gol am ramas. Nu pot sa cred ca stie despre asta. Oare lui chiar ii pare rau? Oh, bineinteles ca ii pare rau, doar nu te mintea in fata mai ales ca te cunoaste de 5 ani. Scuturandu-mi capul, mi-am indreptat privirea catre fata sa si am aprobat inca in soc. El mi-a facut semn sa coboram si asta am facut.

A ajuns rapid langa mine si si-a incolacit un brat in jurul taliei mele. Ceilalti ne priveau multumiti, zambind si dandu-si coate unu altuia ca idiotii.

-Pregatiti pentru patinaj, berzelor? Glumi Niall frecandu-si palmele intre ele.

-Berze? De unde, frate? Intreaba Louis amuzat.

-Berze ca sa nu fie porbumbei. M-a bufnit automat rasul la raspunsul foarte inteligent al prietenului meu blond.

-Ma rog, tot aia. Deci, bun venit din nou in familie, Emily! Mi-a urat Louis si am incercat sa zambesc cat mai natural, aproband din cap.

Inca nu sunt in familia lor din nou. Da, imi doresc sa fiu, dar asta ramane de vazut. Nu ma intelegeti gresit, imi doresc nespus sa fim din nou la fel, dar am nevoie de timp. Lucrurile s-au intamplat prea pe repede-inainte. Mai intai am ramas insarcinata, apoi am pierdut copilul, am plecat in Orientul Mijlociu pentru a fura niste masini, le-am furat, am plecat la o petrecere unde m-am culcat cu fostul meu iubit. Harry si-a iesit din minti, m-a dat afara din casa, a luat-o pe curva aia de secretara in locul meu. 2 luni am suferit, apoi m-am trezit cu fostul-actualul iubit la usa care a venit si m-a violat. Apoi dupa o seara am aflat ca eu am fost drogata si de asta m-am culcat cu fostul iubit iar actualul doreste sa ne impacam.

Spuneti voi, nu va vine sa va luati de par? Mie da!

-Deci patinam? A intrebat Marie. Toti am aprobat din cap si ne-am dus la cabana ce era construita langa patinoar. In fata cabanei era un ghiseu de unde trebuie sa platim pentru patine.

Ceilalti s-au asezat in fata noastra, incepand pe rand sa plateasca pentru patine. Cand a venit randul meu si am vrut sa imi scot portofelul, o mana mare m-a oprit. M-am uitat in sus si am vazut ca este Harry.

-Eu platesc! A spus ferm si s-a asezat in fata mea platind pentru cele 2 perechi de patine.

Dupa aceea, am intrat in cabana de unde ne-am ales patinele in functie de numarul pe care il purtam la picior.

Intr-un final, ne-am indreptat toti spre gheata ce trona in fata noastra. Cand am pus piciorul pe gheata, am realizat ca nu stiu sa patinez, dar era prea tarziu fiindca nu mai aveam cale de intoarcere. Harry tocmai ce se pregatea sa porneasca insa eu i-am prins mana. S-a intors catre mine privindu-ma nedumerit, insa si-a impleticit mai bine degetele cu ale mele.

-Ce este, iubito? M-am cutremurat de placere la apelativul sau. Nu l-a mai folosit de 3 luni de zile.

-Nu stiu sa patinez. Am incercat sa alung lacrimile ce voiau sa cada din cauza ca nu a mai folosit cuvantul asta de 3 luni, insa am izbucnit in ras la cat de proasta sunt. Vazand ca rad, si el a ras.

-Nu e nimic, inveti acum. Si a inceput sa ma tarasca peste tot. Era cu spatele la mine insa avea mainile in spatele sau pentru a ma putea agata eu de ele.

-Haryyyyyyyyy! Am tipat la propriu cand a luat o curba. La cat de expert este, am cazut amandoi. Insa in ultima clipa, a reusit sa se intoarca si sa ma prinda in brate, inainte sa cadem.

Ne-am rostogolit ca o adevarata shaorma iar cand in sfarsit ne-am oprit, eram plina de gheata, cu Harry deasupra mea. Avea prin tot parul numai flori de gheata ceea ce m-a facut sa rad si mai tare.

-De ce razi? Am ceva pe fata? Intreaba scuturandu-si capul in toate partile, dandu-mi mie gheata din parul lui.

-Nu, nu, opreste-te! I-am spus printre hohotele de ras incercand sa ii prind fata in palme ca sa nu mai imprastie toata gheata peste fata mea.

-Ce primesc daca ma opresc? A tipat in timp ce isi agita in continuare capul.

-Ce vrei tu, iubitule! Am spus fara sa imi dau seama si atunci s-a oprit, si-a ridicat capul inspre mine si a inceput sa se apropie din ce in ce mai mult, la fel facand si eu, pana ce buzele ni s-au unit intr-un sarut. Un sarut al suferintei acumulate in astea 3 luni. Limba sa a patruns in gura mea, luandu-mi si mie limba la un dans al iubirii, al pasiunii si al suferintei.

Hei people, nu uitati sa va jucati putin cu steluta aceea si sa imi spuneti printr-un comentariu parerea voastra despre acest capitol. Love ya ❤️