Again..( II.)

Capitolul 4. Salvata din mainile diavolului.

Capitolul 4. Salvata din mainile diavolului

Am stat inchisa in camera mea toata ziua plangand in hohote, nici eu nu stiu de ce, dar simt o durere ce ma apasa exact in capul pieptului, iar cuvintele pe care i le-am spus mi se rasucesc in inima precum un cutit. Nu stiu cat de adevarata este chestia pe care mi-a spus-o, dar ceva imi spune ca este. Sincera sa fiu, el a fost singurul barbat din viata mea cu care am avut niste relatii mai intime. De fiecare data cand ajungeam cu Sam undeva mai departe, imaginile cu el imi apareau in minte si ma opream deoarece simteam ca nu fac ceea ce trebuie.

Seara venise cu pasi repezi iar eu m-am hotarat ca ar fi momentul sa fac o mica plimbare pentru a-mi limpezi gandurile, asa ca mi-am luat botinele negre in picioare si geaca de aceeași culoare, iesind din casa.

Nu imi vine sa cred ca istoria se repeta. Adica cine s-ar fi gandit ca dupa ani si ani in care am suferit atat, el sa apara si sa imi spuna toate astea? Putea sa zica doamne iarta-ma printr-un mesaj si intelegeam, dar el a preferat sa ma minta si sa imi ascunda lucrurile iar asta ma doare foarte tare. Nici nu stiu ce mai simt pentru el. Nici nu stiu daca am trecut peste sau nu. Nici nu stiu ce sa fac in legatura cu Sam. Adica, pe langa Harry, pare un tip cu capul pe umeri si simtit, desi stiu ca nu e asa.

Ma plimbam absenta pe strazile pustii ale Londrei cand am auzit in spatele meu niste fosnaieli, asa ca m-am intors si am vazut 2 barbati pe urmele mele, privindu-ma pervers. Speriata, am inceput sa maresc pasul dar am fost oprita de o mana iar cand m-am intors am vazut ca barbatii aceia erau chiar langa mine.

-Hei papusa, ce faci tu singura pe strazile astea pustii? Spune cel brunet, avand pe fata un zambet sadic, la fel ca si cel de langa el, cel blond.

-Lasa-ma, te rog! Am spus incercand sa ma eliberez dar puterea mea era nesemnificativa pe langa a sa. M-a lipit de cel mai apropiat perete, iar cand am facut contact cu acesta, am gemut, dar nu de placere.

-Asa, iubito! Imi place sa te aud gemand! Spune brunetul incepand sa isi descheie pantalonii. Stiam ce urma sa patesc. Urma sa fiu violata.

-Nu, lasa-ma! Am tipat atunci cand bluza mea a fost sfasiata, la fel facand si cu sutienul, apucandu-mi in mana un san. Tipam cat ma tineau plamanii, lacrimile căzând șiroaie pe obrajii mei in speranta ca cineva sa ma auda si sa ma ia din mainile diavolului, dar nimic. Tot ce puteam sa fac era sa astept ca acest cosmar sa se termine si sa pot sa ma duc acasa, sa plang non-stop. Cineva de acolo de sus chiar ma uraste.

-Ia-ti mainile de pe ea! Se aude o voce atat de cunoscuta din spatele brunelului, care s-a intors si a afisat o masca de groaza cand l-a vazut pe.... Harry tinand un pistol in mana, el fiind indreptat catre brunet, iar eu am observat ca blondul nu mai era acolo. Pentru prima oara in astia 4 ani, ma bucur sa il vad pe Harry.

-Emily, vino aici, iubito. Plecam acasa! Iar tu, stai aici si nu misti pana ce noi plecam, inteles? Intreaba Harry vizibil nervos iar brunetul aproba din cap, speriat.

-I-imi pare rau, nu am stiut ca are iubit. Spune acesta. Daca taceai, filozof ramaneai!

-Oh, si daca nu avea, o violai, nu? Mai bine taci. Nu stii cat ma abtin sa nu iti dau un pumn sau sa imi descarc pistolul asta pe tine, pentru ca e fata asta aici. Spune si isi indreapta privirea spre mine, iar cand observa ca sunt in sanii goi, isi da tricoul jos, intinzandu-l mie iar eu l-am acceptat.

Ma lua de mana incepand sa mergem pana la masina sa. M-am urcat in locul pasagerului, Harry trecand prin fata mea pentru a se putea aseza pe locul soferului.

-Emily, ce cautai la ora asta afara? Ma intreaba, dezamagirea citindu-i-se in voce.

-Am iesit sa imi spal gandurile. Am spus dadu-mi o suvita de par dupa ureche, dar chiar atunci mana mi-a fost luata de catre Harry, intorcand-o pentru a vedea probabil taieturile.

-Emily, cand te-ai taiat si de ce? Intreaba cu teama in voce.

-M-am taiat astazi, si de ce sa nu ma tai? Spun incercand sa detensionez atmosfera asta, dar degeaba.

-Chiar trebuie sa clarificam lucrurile, dar nu aici. Spune pornind masina iar eu am tăcut deoarece chiar vreau sa încercam macar sa o luam de la 0.

Dupa un drum tăcut, am ajuns in fata unui bloc, de fapt, același bloc ca acum 4 ani. Același bloc in care eu am fost otrăvită. Mi-am scuturat capul pentru a alunga aceste gânduri si am iesit din masina, Harry fiind in fata mea.

Am urcat cu liftul pana la etajul sau, urmând sa intram in apartament. Dupa alte 5 minute in care eu doar imi reaminteam tot ce s-a întâmplat acum 4 ani, am realizat ca plang si zâmbesc ca o idioata la niște mobila.

-Chiar nu ma mai iubești? Am tresărit cand am auzit vocea trista a lui Harry, care era in spatele meu, lipit de usa de la bucătăria sa. M-am intors ștergându-mi lacrimile, pentru a-l putea vedea cum trebuie.

-Nu stiu, Harry! Am spus sincer, oftând si mergând spre canapeaua sa. El m-a urmat si s-a asezat langa mine, luându-mi mana intr-a sa.

-Te rog frumos sa ma asculti si sa te gândești bine la asta. Nu am avut niciun motiv sa te las asa. Nu am avut de ales, altfel te pierdeam de tot. Am ales sa ma urăști pe toata viața, decat sa nu mai fii. Crede-ma ca eu chiar m-am îndrăgostit de tine chiar daca erai o puștoaica si nu imi ofereai placerea trupeasca, dar mai presus de asta, mi-o ofereai pe cea sufleteasca iar asta conta cel mai mult. Te-am iubit si înca te iubesc atat de mult, dar știam ca o data ce dispar ma vei urî din tot sufletul si chiar te inteleg. Imi pare foarte rau ca te-am facut sa suferi atat de mult si nu am sa mi-o iert niciodată ca erai la un pas sa te omori numai din cauza mea. Crezi ca eu nu te iubesc? In fiecare seara ma duceam într-un bar si ma îmbătam de nu mai știam de mine. Chiar si cand mi-o trăgeam cu altele, mi te imaginam pe tine. Imi pare atat de rau, Emily! Spune si la final da drumul unui hohot de plans. Am lăsat orgoliul la o parte si m-am repezit la gatul sau, dand si eu drumul lacrimilor ce aveau sa vina.

-Imi pare rau ca ți-am băgat pe gât toate astea si ca nu te-am ascultat de la bun inceput. Da, am suferit, dar trecutul este trecut. Te-am iubit si înca te iubesc, Harry! Numai ca ma uram pe mine ca te iubeam in continuare. Am spus, uitându-ma in ochii săi verzi ca jadul.

-Nu are de ce sa iti para rau! Aveai toate drepturile din lume sa ma urăști. Spune trist si nostalgic.

-Te iubesc, Harry! Ii spun, ochii cazându-mi pe buzele sale trandafirii.

-Te-am iubit întotdeauna, Emily! Imediat ce cuvintele sale au fost rostite, buzele ni s-au atins iar ceva din mine a explodat. M-a intins pe canapeaua sa moale, reușind sa nu întrerupă sărutul, urmând sa imi dea tricoul jos.

-Am respectat regula si te-am lăsat sa fii tu primul in toate. Am spus, o lacrima scurtându-mi-se pe obraz. El a lins traseul acelei lacrimi, apoi s-a repezit la buzele mele deja umflate de la sarut.

-Te iubesc, Emily! Spune, înlăturându-si pantalonii la fel si boxerii. A scos din buzunarul blugilor săi un prezervativ, rulandu-si-l pe dinozaurul sau. Mi-a înlăturat si mie pantalonii si lenjeria, intrând in mine încet iar durerea pe care o simțeam era inexplicabila. Mi-am înfipt unghiile in spatele sau gemand din cauza durerii dar si a plăcerii. Ușor ușor, durerea s-a mai diminuat făcându-si loc plăcerea.

-Esti asa de strâmtă, Emily! Făcută numai pentru mine. Cuvintele sale m-au dat gata iar eu mi-am arcuit spatele,dand drumul unui orgasm puternic.

Hei, people! <3 Stiu ca acest capitol a fost cam pervers dar, sincera sa fiu m-am cam plictisit de cearta aia dintre ei doi, asa ca m-am gandit sa ii impac :))