Again..( II.)

Capitolul 23. Zero

Capitolul 23. Zero

Don't promise that you're gonna write
Don't promise that you'll call
Just promise that you won't forget we had it all! ❤️

Emily's POV.

Ma uitam speriata la barbatul cu bucle ciocolatii, cum ma privea furios, parca dorind sa ma devoreze intr-u totul. Stateam si ma uitam la el, fara sa ma pot misca, ci doar sa il privesc cu o frica de nedescris. Cum de m-a gasit si aici? Eram complet sigura ca nu va mai incerca sa ma caute, mai ales dupa ce s-a razbunat pe mine. M-am uitat cu coltul ochiului la Cam care deja lua atitudine in fata lui, adica s-a apropiat mai mult de mine.

-Emily, imi pare rau! La dracu, am fost un prost! Te rog, iarta-ma! Declara apropiindu-se de mine, dar s-a dat inapoi in momentul in care a vazut ca ma imping in canapea. Lacrimile au navalit peste obrajii mei, lasand dare umede peste ei pana au ajuns sa imi pateze tricoul. Mi-am strans genunchii la piept si mi-am lasat fruntea peste ei.

De ce mi se intampla una ca asta? Acum trebuia sa fim fericiti, sa incercam sa ne refacem viata dupa ce am pierdut copilasul. Mi-am ridicat privirea inlacrimata spre barbatul pentru care mi-as da si viata, vazand ca si el ma privea indurerat.

-Te rog. Te rog din suflet sa vii cu mine sa iti explic tot. Doar noi doi. Ai incredere in mine ca nu iti voi mai face nimic. Si dupa, ma vei putea judeca. L-am vazut cum ma implora sa il ascult. Dorind parca sa intre in mintea mea si sa ma faca sa accept.

Am cugetat cateva secunde, nestiind exact ce sa fac. Sa accep sa ma duc sa imi explice, sau nu? Din nou, mi-am fixat privirea peste a lui, vazand numai regret in ochii sai. Si poate ca asta este lucrul care m-a facut sa aprob din cap. Harry a ramas putin socat la inceput de raspunsul meu, dar pe parcurs si-a revenit si a zambit copilareste, ca si cand i-as fi dat un cadou de ziua copilului. Mi-am luat privirea de la Harry, ducand-o la Cam care ma privea si el socat. Probabil nu se astepta sa accept asa repede, dar daca il iubesc, nu am ce sa fac. Am murmurat un "voi fi bine" si m-am ridicat de pe canapea, indreptandu-ma spre iesire.

Vantul de martie adia usor peste strazile pustii ale Londrei, fapt ce m-a facut sa imi pun hanoracul din mana pe mine. Harry a venit imediat langa mine si a incercat sa isi incolaceasca un brat in jurul meu, dar m-am indepartat de el. Am zis ca vreau sa imi explice ca apoi sa il judec corect, nu ca vreau sa il iert. Asta este exclus din lista mea cu lucruri de facut.

-Ma gandeam ca iti e frig si voiam sa te incalzesc. A spus rusinos, indesandu-si mainile in buzunarele blugilor sai stamti.

-Ma multumesc cu hanoracul meu. I-am spus rece. Cum as putea sa il mai las sa ma ia in brate dupa ceea ce mi-a facut?

Fara sa imi dau seama, am ajuns in fata masinii sale negre, ce odata era masina noastra, dar acum nu mai este si nici nu va mai fi. Mi-a deschis gentil usa si am intrat fara sa spun ceva. A inchis usa apoi a traversat prin fata masinii pana a ajuns in locul soferului si a intrat si el. A pornit masina si doar statea acolo, desi ma asteptam sa plece.

-Vrei sa mergem la vreun local sau la mine acasa? Se uita catre mine, curios de raspunsul meu.

-La un local. Am spus hotarata. Nu vreau sa mergem la el acasa si sa dau de Madison, fiindca mai mult ca sigur as face cazemata din parul ei de gorila. L-am auzit oftand si a plecat de pe loc. Sigur el se astepta sa ii zic ca vreau sa mergem la el acasa, dar eu nu sunt o curva care sa se arunce cu capul inainte. Nu stiu sincer la ce local ma duce, dar nici nu imi pasa atata timp cat imi va spune ce are de spus, si la fel am sa fac si eu. Ii voi spune ca drumurile noastre se despart aici, ca e mai bine pentru amandoi ca fiecare sa o ia pe drumuri diferite si sa ramanem doar niste cunostinte. Sa stergem trecutul cu buretele si sa uitam unul de altul. Este cel mai bine pentru noi, chiar daca ma distrug pe mine insami. Dar ne distrugem si mai mult impreuna. Banuiesc ca noaptea trecuta m-a facut sa imi dau seama de asta. M-a facut sa realizez ca noi doi nu mai functionam impreuna. Eram ca doua piese de la un circuit. Functioneaza amandoua impreuna pentru un timp, depind una de cealalta, dar apoi, una se strica iar cealalta are nevoie de alta, care va fi mult mai buna decat cea veche.

Nu am realizat ca am ajuns pana ce portiera imi este deschisa de catre Harry. Mi-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic, dar am refuzat si m-am ridicat singura. Am auzit un oftat din partea sa cand a inchis usa, apoi a trecut pe langa mine. Ne aflam in fata unei cafenele, si daca stau mai bine sa o analizez, este cafeneaua la care ne-am intalnit pentru prima oara dupa patru ani. Am simtit mici intepaturi in ochi dar am clipit de mai multe ori pentru a elimina lacrimile ce amenintau sa cada.

Am intrat amandoi in cafenea si ne-am asezat la prima masa pe care am zarit-o. Mi-am dat hanoracul jos si l-am pus pe scaun, apoi m-am asezat pe el. Harry era in fata mea si ma privea emotionat, parca nestiind cu ce sa inceapa.

-Ahm... Vrei ceva de baut? Ma intreaba in timp ce isi freca palmele de genunchi.

-Nu! Am spus hotarata. Harry, vreau sa stiu adevarul. Mi-am asezat coatele pe masa, apropiindu-ma putin mai mult de el. El a oftat, apoi s-a uitat la mine cu regret.

-Vrei adevarul? Ridica o spranceana catre mine, parca dorind sa spun "nu", dar asta nu se va intampla.

-Da, Harry! Ai spus ceva de un filmulet. Consider ca am dreptul sa aflu si eu adevarul. Acesta a oftat dar a aprobat din cap.

-Am gresit. Te-am judecat gresit si nu te-am lasat sa imi explici. Timp de 2 luni te-am crezut o curva, dar nu era asa. In seara in care te-am violat, am primit un videoclip in care imi arata cum ti-o trageai cu Sam. Eram beat, Emily! Nu mai constientizam ce faceam. Am venit imediat la tine si stii tu ce ti-am facut. Dar azi dimineata cand am ajuns acasa la mine, aveam din nou un mail in care imi spunea clar si raspicat ca ai fost drogata. Stiu ca nu merit sa iti cer asta, dar imi doresc mai mult decat orice pe lume sa te am inapoi, sa incercam sa ne refacem viitorul, sa fim fericiti. Si-a lasat capul in jos si chiar daca nu vedeam, stiu ca plangea.

-Cum as putea sa te iert dupa ce m-ai violat? L-am intrebat clatinand din cap si plangand si eu alaturi de el. Acesta si-a tras nasul si s-a uitat in ochii mei, la fel de inlacrimati ca ai lui.

-Ai dreptate. Am fost un prost ca nu te-am ascultat de la bun inceput. Am sa te las in pace, sa iti refaci viata fara mine. Iti promit ca nu am sa te mai sun, ca nu am sa iti mai vorbesc niciodata. Dar promite-mi si mie un singur lucru. Promite-mi ca nu o sa uiti ce am avut noi. Sa nu uiti niciodata, ca undeva in lumea asta cineva te iubeste mai mult decat orice pe lume. Sa nu uiti ca ai o persoana pe care te poti baza. Promite-mi ca daca vei avea vreodata nevoie de ceva, vei veni la mine. Nu conteaza la ce ora ma vei contacta, doar contacteaza-ma cand vei avea nevoie de ceva sau de cineva. Tu trebuie sa stii ca eu te voi iubi pana la moarte, chiar daca tu ma vei arunca la gunoi precum o carpa folosita. Ai reusit sa ma faci sa ma indragostesc de tine si asta poate este condamnarea mea la moarte. Tine minte un singur lucru, Emily. Te voi iubi mereu.

Dupa ce vorbele sale i-au parasit gura, ma uitam pur si simplu la el, cu lacrimi in ochi, fara sa fac ceva. Eram inerta! Pur si simplu nu stiam ce sa zic. Ma luase prin surprindere toate vorbele sale. Intr-un fel sunt usurata ca a spus el asta, dar intr-un fel, simt ca nu trebuie sa ii dau drumul.

Acesta a oftat indurerat, apoi s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat dezamagit catre iesire.

M-am trezit ca dintr-o transa cand usa se tranti, si m-am ridicat si eu de pe scaun, apoi am iesit rapid din cafenea. El tocmai ce se pregatea sa intre in masina, dar s-a oprit cand m-a vazut, si ma privea precum un inger, ceea ce nu eram.

-Stai! Nu pleca! Nu vreau sa pleci din viata mea, Harry. Stiu ca am gresit, stiu ca meriti ceva mai bun, dar sunt prea egoista sa iti dau drumul. In masina eram pregatita sa iti spun ca drumurile noastre au ajuns la o rascruce si trebuie sa o luam fiecare pe drumul lui. Dar apoi am realizat ce inseamna asta. Am realizat ca o sa te pierd pentru totdeauna de data asta. Sunt mica, Harry. Gresesc, stiu ca gresesc. Dar ajuta-ma sa nu o mai fac. Ajuta-ma sa invat sa traiesc ca si tine. Oricat as nega, sentimentele mele fata de tine sunt foarte puternice. Stiu ca nu o sa pot sa trec prea usor peste ceea ce tocmai s-a intamplat, dar am putea sa stergem trecutul cu buretele si sa incepem amandoi sa scriem alta poveste, de data asta cu final fericit. Sa ne cunoastem din nou, ca si cand ar fi prima oara. Te rog, Harry, hai sa luam relatia asta de la 0.

Hei! La multi ani, copilasii! Sa fiti sanatosi si la punga grosi!