Again..( II.)

Capitolul 30. Death

Din nou, timpul parca se misca cu incetinitorul. Sam isi purta pe fata un zambet ce ar putea sa ma bage in mormant, Harry incerca sa se ridice dar nu putea. Acesta este destinul meu si il accept. Poate ca asa este mai bine, sa mor si sa scape toata lumea de problemele astea. Mi-am indreptat privirea inlacrimata spre Sam si l-am vazut cum desfacea dopul. Ei bine, asta a fost si cu viata mea. Douazeci si doi de ani de viata mi-au fost scrisi in frunte, iar cand ultima secunda din timpul meu in viata se va scurge, totul se va termina. Insa nu regret. Nu regret absolut nimic, am cunoscut o persoana uimitoare care mi-a schimbat viata in bine, mi-a daruit cele mai frumoase clipe si pentru asta am sa mor cu zambetul pe buze.

In momentul in care prima picatura de spirt mi-a atins corpul, inima mi s-a oprit, ca apoi sa o ia la goana. Dupa asta, mii de picaturi de spirt s-au scurs pe corpul meu plin de rani. Urlam din toti plamanii, lacrimile razlete curgeau pe obrajii mei, insa nu puteam opri nimic. Harry tipa la Sam, amenintandu-l ca o sa il omoare indata ce va scapa de aici, viu sau mort.

Ustura, la dracu, ustura rau. Ma durea tot corpul,simteam ca in orice moment voi ceda si voi pleca de pe lumea asta. Ai zice ca e o prostie sa simti ca mori din cauza unei sticle de spirt, dar, cand ai 100 de rani pe corp si o impuscatura in abdomen, iti vine sa iti tai tu venele. Simt fiecare picatura de spirt cum imi intra in carne si ma sfasie de durere. Urasc. Urasc absolut tot. Imi urasc viata. Mi s-a facut scarba de tot si de toate. Sincera sa fiu, abia astept sa mor dracului odata.

Totodata, sunt curioasa cine va veni la inmormantarea mea, cine va plange dupa mine si cine nu. Chiar sunt curioasa cine m-a iubit cu adevarat. Oare tatal meu va veni? Cu siguranta dar probabil doar pentru a rade.

Usturimile s-au mai calmat odata ce Sam a incetat sa mai arunce cu spirt in mine, insa, considerand ca nu m-a ranit destul, a venit iar cu acel cutit spre mine. Am inceput sa tip si am incercat sa ma zbat dar degeaba, nu se putea discuta cu el.

-Iubitule, cred ca e de ajuns. Am deschis larg ochii, in fata mea fiind o satena frumoasa. Ma privea cu..mila? Nu se poate.

Sam a ascultat-o aproband din cap si a lasat cutitul jos. Frumoasa femeie din fata mea mi-a facut cu ochiul, intr-un fel linistindu-ma ca totul va fi bine, apoi l-a luat pe Sam cu ea si a inchis usa in urma lor.

Am inceput sa plang. Asta era singurul lucru pe care il puteam face. Ma durea totul, inclusiv sufletul. Nu stiu exact de ce, dar ma durea.

-Imi pare rau, Emily! Vocea lui Harry imi scufunda inima. Purta in ea atata durere incat ma durea pe mine.

-Nu, Harry! Nu e vina ta. Este mult mai bine asa, sa mor. Spun si la sfarsit las un hohot de plans sa imi scape.

-Nu vorbi asa, Emily! Nu vreau sa mori! Plange si el la randul lui.

-O sa fie bine. Il linistesc desi stiu ca nu va fi.

-Ba nu, nu va fi. Emily, e numai vina mea. E vina mea ca te-am facut sa suferi atat, e vina mea ca m-am indragostit de tine, e vina mea intru-totul. Plange.

-Harry, atunci e si vina mea ca m-am indragostit de tine. Stiam. Stiam ca, intr-o buna zi, voi muri din cauza asta dar nu mi-a pasat. Tot ce imi pasa erai tu, eram noi. Spun si eu la randul meu.

-Nu o sa mori singura, Emily! Nu o sa mori. Tipa.

-Ba da, Harry! Trebuie sa mor. Il linistesc.

Dupa asta, o liniste mormantala se asternu intre noi. Niciunul nu spunea nimic. Eu stiam ca voi muri si sunt perfect de acord cu asta iar el nu accepta deloc. Insa va trebui sa se obisnuiasca fara prezenta mea. Va trebui sa treaca peste si sa isi refaca viata, sa intalneasca alta fata si sa o iubeasca dublu cat m-a iubit pe mine. Nu sunt nici pe departe trista ca va trebui sa ma lase pe mine in urma si sa se indragosteasca de altcineva. Eu voi fi mereu langa el si il voi sustine, il voi apara de fiecare rau care ii va aparea in fata. Acum stiu ca de acolo sus, voi fi indestructibila. Nimeni nu va mai indrazni sa ma raneasca pentru ca atunci, le voi veni de hac. Voi avea grija ca atunci cand voi fi pe lumea cealalta, sa imi razbun copilul. Sunt sigura ca, urmatoarea iubire a lui Harry va fi foarte frumoasa, va stii sa il iubeasca mai mult decat am facut-o eu, iar asta ma bucura enorm. Jur, in fata mortii, ca voi avea grija ca Harry sa isi gaseasca marea dragoste, sa se casatoreasca si sa aiba copii frumosi.

Dupa cateva ore, in care nimeni nu a zis nimic, usa s-a deschis pe ea intrand..

Buna! :* deci nu pot sa cred ca spun asta, dar mai sunt 2 capitole si voi finaliza cartea! Desi stiu ca acum, pe final, nu ati mai ramas asa multi, nu ma intereseaza. Am continuat sa scriu pentru acei cativa care inca imi mai citesc cartea.. Vreau sa va intreb ce ati simtit voi de-a lungul celor 2 carti? :D