Again..( II.)

Capitolul 20. Renunt!

Capitolul 20. Renunt!

Stiti cum este sa pierzi pe cineva? Din nou? Nu cred. Cine sunt eu? Eu sunt Emily Josnon, o fata care odata zambea incontrolabil cand isi vedea iubitul, zambea incontrolabil cand "alesul" ei facea cel mai mic gest de afectiune. Au trecut 2 luni de cand m-am trezit in pat cu Sam. Sam, de care nu am mai auzit. Probabil va intrebati ce am facut cu Harry, nu? Ei bine, cand am plecat din Abu Dhabi, in avion, ghiciti ce? A luat-o si pe receptionera aia, pe care ulterior am aflat ca o cheama Madison. I-a oferit chiar si un loc in casa lor, unde sa doarma. Si eu? Eu m-am mutat din nou acasa la mama fiindca locul meu nu mai era acolo. Locul meu in inima lui Harry nu mai este. Louis sustine ca as fi fost drogata, insa imi vine greu sa cred asta. Cine ar vrea sa imi faca vreun rau? Nu am facut nimic rau niciodata. Va intrebati probabil daca am mai vorbit cu Harry, nu? Ei bine, dupa ce am ajuns acasa si i-am auzit pe el si pe iubita lui cum vorbeau despre noua mutare a lui Madison, m-am dus direct acasa. Intr-o seara, m-am dus acasa la el sa imi iau bagajele. Si ghiciti ce? I-am vazut cum se calareau in patul lui. Si atunci am plecat. Lissa si baietii insa, mi-au fost alaturi in tot timpul asta.

Am oftat si am iesit din casa, incuind usa in urma mea. Astazi ma intalnesc cu prietenii mei, toti, in afara de Harry. Ne intalnim la Starbucks. Nu am mai iesit din casa de un car de ani fiindca timpul il pierdeam in pat, mancand inghetata si plangand. Cred ca m-am mai ingrasat un kilogram. Fara sa imi dau seama, am ajuns in Starsbucks. Am intrat si i-am vazut pe prietenii mei asezati la o masa. Am oftat si am mers la ei.

-Hei. Am spus timida si am luat un loc, dar imediat, Louis a venit si m-a strans in brate. Am lasat lacrimile sa curga peste obrajii mei, iar in scurt timp, am format o imbratisare de grup. Dupa asta, fiecare ne-am reluat locurile.

-Deci, de ce m-ati chemat aici? Am spus incercand a imi opresc lacrimile ce amenintau sa cada.

-Harry nu este deloc bine, Emily. M-am uitat la Liam care avea pe fata o privire trista, probabil era asa din cauza prietenului sau.

-Nu de asta este acolo Madison? Sa il faca sa se simta mai bine? Am intrebat usor nervoasa.

-Fii serioasa, Emily! Madison nu mai sta cu noi. Imediat ce Louis a spus asta, m-am înecat cu aerul.

-Cum? Am reusit sa spun dupa o perioada in care doar incercam sa imi recapat bataile inimii.

-Harry a dat-o afara din casa. Bine, la cat de crud era cu ea, sunt sigur ca ar fi plecat de buna-voie.

-Ce vrei sa spui? L-am intrebat pe Niall.

-Cum a ajuns acasa si-a luat sticla de bautura si a inceput sa bea. De atunci, numai asa o tine. Nu ne mai intelegem cu el, Emily. Am zis sa il lasam sa isi revina dar degeaba. Pe zi ce trece, bea din ce in ce mai mult si imi e teama ca o sa se distruga.

-Si eu? Eu cum credeti ca sunt? Ah, da! Credeti ca sunt o curva? M-am ridicat de pe fotoliu, tipand prin toata cafeneaua. Credeti ca eu am vrut sa ma culc cu Sam? Nici macar nu imi mai amintesc ce am facut. Credeti ca eu nu sufar? Ah! Stiam eu ca mai bine ramaneam acasa! Am tipat si am iesit din cafenea. Nu imi vine sa cred. Inteleg ca sunt ingrijorati pentru Harry, dar m-au chemat doar ca sa ma faca sa ma simt si mai prost, cand puteam sa stau acasa si sa plang. Am luat-o pe drumul catre casa mea, cu gandul ca atunci cand voi ajunge la destinatie voi plange pana adorm. Din nou.

Harry's POV

Ce dracu e cu durerea asta de cap? Din nou? Agh! Sa o ia dracu pe Emily. Si sa ia si bautura cu ea! M-am dat jos din pat, apoi am iesit din camera mea pentru a ma duce jos. Am coborat scarile si m-am dus glont in bucatarie de unde am luat din al doilea dulap o sticla de whisky. Asta ma ajuta cel mai mult. Bautura si Madison. Ar trebui sa o chem azi pe la mine sa ma detensioneze putin. Am urcat din nou scarile si am intrat la mine in camera, unde beculetul albastru de la laptop licarea pe semne ca am primit un mail. Nu mi-am mai verificat mailurile de o vesnicie. Am lasat pentru moment bautura jos si mi-am deschis laptopul. Printre alte mailuri, ceva mi-a atras atentia.