Cand alaiul ajunsese in Adabad, se lasase demult crepusculul. Bolta verzuie scanteia ca un smarald, iar palatul se intrezarea amenintator, cu turlele sale stralucitoare, aidoma unui giuvaier de pret.
Cortegiul Layrei, format din sapte calareti, se insiruia in spatele ei, la distante egale. Copila, tinuta in brate de Azazel, pe jumatate adormita, statea pitita sub voalurile albe. Azazel stranse fraul calului infernal, silindu-l sa incetineasca. Se apropiau de portile palatului.
Demni, stand drepti in fata uriasei intrari, regele si regina Adabadului asteptau cu nerabdare sosirea vizitatorilor. Nu erau insotiti de vreun alai, semn ca voiau ca aceasta intalnire sa ramana secreta. Singurul martor fu portarul, care statea la o distanta respectuoasa, neindraznind macar sa priveasca spre cortegiul luciferic.
Pe masura ce se apropiau, armasarii incepeau sa fornaie, nelinistiti, iar copitele lor din arama se afundau in pamantul rosiatic, topindu-l. Un miros vag de fum infernal se ridica deasupra lor. Peste putin timp, caii refuzara sa inainteze, iar calaretii fura nevoiti sa coboare.
Azazel cobori gratios, dupa care culese povara adormita de pe spatele armasarului.
- Trezeste-te, printesa. Am ajuns.
Layra simti pamantul sub talpi, iar un miros strain ii invada narile. Preotesele ei coborara rand pe rand, apoi se asezara in spatele ei. Cu pasi lenti, ca si cum avea toata noaptea la dispozitie, regele Seiramului inainta spre poarta, tinand-o pe Layra strans de mana. Ea se freca la ochi, pe sub voal, incepand sa se dezmeticeasca.
- Ce onoare ne faci, venind in regatul nostru! grai Reena. Bine ai venit, Layra!
Fetita nu spuse nimic, asa ca Azazel vorbi in locul ei.
- Am purces drum lung si este obosita. Are nevoie de o baie si de un culcus curat.
- Ne vom ingriji de nevoile printesei de indata ce vei pleca, rosti Vardas, pe un ton care nu lasa loc de interpretari.
Abia acum se trezi Layra pe deplin. Glasul lui o mahni. Vederea lui o intrista. Stateau in fata ei, imbracati in hainele regale rosii, pretinzand ca sunt incantati de faptul ca vor trebui s-o creasca. Layra se simti dezamagita, pentru a nu stiu cata oara. Tata ei o repudiase, Azazel se spala pe maini, iar Vardas, care ii promisese c-o va proteja, nu se tinuse de cuvant. Se bucura ca voalul ii ascundea expresia dezgustata de pe chip.
- Ele nu pot ramane, grai deuronomul, aratand spre femeile imbracate in negru.
- Sunt suita ei! se revolta blondul. Doar nu crezi c-o voi lasa pe printesa fara insotitoare?
Dar raspunsul lui Vardas fu taios.
- Niciun picior de luciferian nu va calca in palat!
Vrand sa indulceasca situatia, Reena interveni.
- Ii vom alege o suita potrivita, cand va implini varsta. Fii fara grija, copila va primi cele mai bune ingrijiri.
Blondul o privi lung, vrand parca sa-i citeasca gandurile. Reena parea sincera.
- Dupa cum sigur stii, nu putem avea copii, adauga Vardas. O vom creste pe Layra ca pe propria noastra fiica.
La auzul acestor vorbe, carnea lui Azazel se chirci. Amintirea rivalitatii milenare dintre el si Vardas il trezi la viata, dintr-o data. Inainte, Vardas fusese gelos pe el, pentru ca i-o luase pe Reena. Acum, era randul lui Azazel sa fie gelos pe Vardas.
- Nu uita cine este adevaratul ei tata, simti el nevoia sa sublinieze. La implinirea varstei de 22 de ani, printesa va trebui sa se intoarca acasa.
Vardas incuviinta, fara sa mai despice firul in patru. Era de ajuns ca trebuia sa indure privirile pe care le arunca Reena blondului.
