*Buna,Maria ma numesc * Nu, nu merge asa... * Hey lume,numele meu este Maria* O Domneee...
Nu, defapt voi lasa lumea care inca nu ma cunoaste in pace .
Acum 2 ani m-am mutat in Constanta. Jumatate de viata am petrecut-o in Italia,de unde am plecat la varsta de 11 ani si oleaca.
Inainte aveam o viata prea linistita, iar cand zic prea linistita inseamna ca discutiile cu mama se tineau lant, nu ca acum e diferit... Dar e mai bine. Mama a ramas in Italia,iar tatal meu nu exista pentru mine, inafara ca ii port numele pot spune a fost mereu neutru situatie. Scoala in care invat acum, penitenciarul roz ,e scoala in care mi-am facut destui prieteni. Imediat cum am ajuns aici priveam baieti ciudat, ziceam ca nu o sa plac vreodata un baiat *gen,voi traii intr-o lume cu unicorni si voi dormii pe vata de zahar * dar pana la urma nu a fost asa.
Acel baiat care aveau un zambet pervers ma privea mereu. Chiar daca toti baietii din clasa imi zambeau, el mi-a atras atentia. Si cum ziceam, avea un zambet al dracului de frumos. Asa ca am inceput sa il plac. Din pacate am inceput sa il plac dar nu in gluma..ii urmaream gesturile,stiam aproape tot despre el...sau nimic...
CITEȘTI
Steaua cea mai luminoasta, este cea care se stinge prima.
RomanceMa numesc Maria. am petrecut mare parte din viata mea in strainatate, dupa ce parinti mei s-au despartit. Mama a ramas in Italia, iar eu m-am intors in tara natala. Constanta este orasul meu, orasul in care, pe parcursul cartii, o sa trec prin dife...
