Steaua cea mai luminoasta, este cea care se stinge prima.

Cap.3.Prea departe

Ma aflam intr-un salon de spital. Aveam 2 branule la mana. Prin una curgea un ser alb, rece. Simteam cum curge prin vene provocandu-mi fiori. iar prin celalalt curgea sange.
Ajunsesem acolo dupa o noapte grea. Imi amintesc ca ma durea burta si capul ingrozitor. Aveam greturi si am vrut sa merg la baie. Plangeam de durere. Apoi nu am mai vazut nimic. M-am sprijinit de usa si m-am lasat usor pe jos. Plangeam si incercam sa chem pe cineva. Dar nu aveam voce ; am lesinat.

In acel salon eram singura. Totul era alb. Ma speria tot ce ma inconjura.
Eram imbracata intr-o tunica albastra, lunga.
Simteam o durere groaznica asa ca am incercat ating locul in care aveam o taietura cusuta.

Eram doar eu si cu mine. Alba ca varul. In camera aceea alba. Muream de frica.
Am ramas asa un sfert de ceas, am asteptat crezand ca va venii mama sa ma inbratiseze si sa imi spuna ma totul e bine. Sau macar o ruda.. Dar nimeni nu era langa mine.
Am izbugnit in lacrimi si de frica, am incercat sa plec.

M-am ridicat incet. Tot ce ma inconjura se invartea. In timp ce incercam sa astampar lacrimile ca sa pot vedeam mai bine mi-am smuls branula de la mana. Curgea foarte mult sange asa ca am cautat o bucata de vata. Dar in zadar. Ma aflam intr-un salon de spital si nu aveam vata?!!
M-am ridicat incet, m-am luat papuci in picioare si am incercat sa pasesc; nu aveam putere.
M-am sprijinit de perete si am ajuns la usa. Mainele,totul, era plin de sange. Tremuram.
Am deschis cu greu usa care la cat de veche era,cred ca daca aveam putere o daramam atingand-o cu degetul. Apoi... Mi-am pierdut cunostintele..

-Hei, ce aveai de gand sa faci?
M-ai sperit groaznic! Sa nu mai faci asta. Te-ai ranit...
Nu cunosteam persoana care "isi facea griji" pentru mine. M-am intors ca sa il pot privii.

Era nu baiat inalt, prea inalt. Am ridicat capul si m-a luat cu ameteala.
-Poftim? Cine esti? L-am intrebat speriata dar in acelasi timp fara forte de a ma agita.

-Bunica ta mi-a spus ca erati singure acasa. M-a sunat la 4 dimineata si mi-a spus ca ti s-a facut rau. Mai auzisem de tine dar nu te vazusem niciodata. Bunica ta era panicata. Te aflai pe hol,intinsa pe jos si respirai destul de greu. Bunica ta te intreba ce ai, dar nu raspundeai.probabil nu mai aveai forta sa ii raspunzi. Am luat masina si am ajuns la tine acasa. Bunica ta plangea. Iar tu te zvarcoleai lacrimile curgandu-ti continuu pe fata. Te-am riducat de pe jos si te-am dus in masina. Avei nevoie de o operatie urgenta.

Putin a contat pentru mine ce povestea. Avea o voce foarte linistitoare. Chiar aveam nevoie de cineva care sa ma linisteasca.
Pentru putin timp nu a mai spus nimic. Ne priveam unul pe celalalt. Doamne ce ochii are.. Doamnee cum ma priveste. Nu, nu pot sa ma indragostesc de privirea lui, e prea mare pentru mine, nu pot. M-am intors cu spatele la el, iar din cauza unei miscari durerea s-a grabit sa apara
- Aii !!
-hey, ce ai patit? A spus domnul ridicandu-se in picioare
- Ma doare ingrozitor!! Am spus incercand sa ma abtin din plans.
- Ce te doare iubire?
Am tacut, IUBIRE,-- nimeni nu imi mai spusese asa. Nici macar nu ma cunostea..cine e? De unde a aparut?