Steaua cea mai luminoasta, este cea care se stinge prima.

Cap.21.Aici pentru tine

Am ajuns si am batut la usa. Dias mi-a deschis si am intrat in casa. Am lasat geaca si ghiodanul pe pat si l-am urmat pe balcon.

- Deci...de ce m-ai chemat? L-am intrebat privind florile pe care mama sa le plantase.

- Vroiam sa te vad. a adaugat parca inghitindu-si cuvintele.

M-am asezat pe scaunul de langa el si l-am privit indelungat.

- Serios? A trecut atata timp. Stii cate s-au intamplat pana acum? Stii ca atunci cand te-am cautat, sa imi fi aproape, a fost in zadar?

- Ce s-a intamplat?

- Nu conteaza. Stiu doar ca am avut nevoie de prezenta ta langa mine, inbratisarea ta...

M-am ridicat asezandu-mi rochita stramta pe talie si m-am indreptat spre bucatarie vrand sa iau un pahar cu apa, ca apoi sa plec.
L-am lasat pe Dias privindu-ma. Dar nu scotea niciun cuvant. Am auzit pasi indreptandu-se spre mine.
Dias a venit si m-a luat in brate.

- Lasa-ma,te rog... i-am soptit impingand mainile de pieptul lui tare.

- Ce s-a intamplat? Zi acum.
Ma privea cu aceeasi ochi mari si curiosi ca de fiecare data. Imi lipsise mult dar trebuia sa ascund asta.

Mi-am lasat capul in jos si imi priveam papuci cu ratuste, lasand lacrimile sa curga. Dias s-a asezat in genunchi in fata mea si ma privea in ochi apoi s-a ridicat, m-a luatin brate asezandu-ma pe patul din camera lui. M-am ghemuit tinand perna in brate si plangeam. Apoi mi-am sters lacrimile si mi-am intors fata catre el, care statea asezat pe jos cu capul in palme.

- Eu... eu... am o problema, si poate nu mai conteaza asta dar,.. am fost la diferiti doctori saptamanile astea si s-ar putea ca peste doua saptamani sa nu mai fiu intreaga.. s-ar putea sa nu pot avea copii in viata mea...

- Ce? Iubire... s-a ridicat de pe jos si m-a strans tare in brate, m-a sarutat si s-a asezat langa mine tinandu-si mana pe burta mea.

- Oricum, acum nu mai conteaza. I-am spus privindu-l si schitand un zambet fals.
Nu vroiam sa isi faca griji..
Vroiam doar sa imi fi aproape, atata tot..pentru ca ai mei nu au fost, si am ramas singura...

- Iti e frica?M-a intrebat sarutandu-ma pe frunte.

- De ce?

- De operatie..

- Putin. Cred ca o sa ma obisnuiesc greu cu ideea ca nu voi avea copilul meu.

M-am ridicat din pat si mi-am asezat rochita aceea enervanta. Oricum barbatul de langa mine ma vazuse de o gramada de ori goala dar vroiam sa plec.
Il priveam si imi aminteam de toate fufele cu care isi petrecea timpul cand nu era cu mine. Chiar daca imi era dor de sarutul lui, de el cu totul, trebuia sa ii demonstrez ca nu era asa. Trebuia...dar uneori uitam asta..

- Unde pleci ? Ma intreaba privindu-mi posteriorul destul de insistent.

- Unde te uiti?

- Raspunde tu la intrebare.
Se aproprie de mine si imi pune mainile pe talie tragandu-ma spre el si facandu-ma sa ii simt erectia care, parca strapungea pantalonii.

- Voi merge acasa, voi face un dus, apoi ma voi aseza in pat. Prea multe in plan. Trebuie sa ma grabesc.

L-am auzit razand,apoi un sarut pe gat, umar, apoi intorcandu-se spre gat.

- Opreste-te... i-am soptit lasand capul in jos.

M-a intors cu fata spre el si m-a strans in brate asezandu-mi capul pe pieptul lui. Ii puteam auzii bataile inimii foarte dese.