Steaua cea mai luminoasta, este cea care se stinge prima.

Cap.10.Puuup

Atunci cand ai mei s-au intors acasa nu am mai mers la Dias timp de o saptamana. Ma simteam asa singura..
- Hai cuţu, cuţu!!

Am auzit o voce si imi ridic capul din perna moale. Ma ridic din pat si ma aproprii de geam pentru a vedea cine vorbeste

- Hai. Trebuie sa fie o surpriza. O sa ii placa. Dar daca te-ai misca mai repedee..

El era. Dias tocmai se astepta ca un caine mic si negru sa merga pe jos prin curte pana in casa.

Fara sa ma incalt ies afara si iau catelusul de jos
- O doamneee! Cat de dragut! Iti multumesc mult!! Doamne il ador!

Am strans catelusul in brate si am sarit in bratele lui Dias. Uneori e bine ca e mai mare decat mine. Ma ridica cu o singura mana.

-Ma bucur ca iti place. Acum hai, imbraca-te ca avem treaba .

L-am invitat in casa si am pus catelusul intr-o cutie ca nu cumva sa fuga. Era prea dragut. Mi-am luat pantaloni scurti din dulap si un tricou alb. Am luat geanta m-am incaltat cu bascheti mei "speciali" si am plecat.

Am mers pana pe Faleza unde ne-am intalnit cu un prieten de al lui Dias si apoi ne-am intors acasa tinandu-ne tot drumul de mana. Nu puteam sa il indepartez de mine dar in minte imi rasunau vorbele lui Diana, cand imi spusese ca il place..nu puteam sa ma atasez prea mult de el. Facusem o promisiune.

Dupa ce am ajuns la Dias acasa, el s-a asezat in fata calculatorului iar eu am ramas pe pat.

- Vin-o incoace piticanie. Mi-a spus tragandu-ma in bratele lui.

M-am asezat pe piciorul sau si a simtit ca tremuram. M-a strans in brate si chicotea.

-Tu chiar tremuri. De ce tremuri iubire?
- Nu stiu. Ii raspund zambindu-i
-Afara e cald iar ea tremura in bratele mele. Ai emoooti !
- Nu, nu am..
Intradevar aveam emotii. De parca nu ma obisnuisem cu el. Nu, nu ma obisnuisem cu el. De fiecare data cand era langa mine aveam emotii. De fiecare data tremur la inceput cand il vad. De fiecare data, in mainile mele este oceanul, pentru ca le am ude la emotii.

- hihii, esti ciudatica. Chicotea privind catre ecran.

In timp ce ne uitam la un filmulet pe care il facuse el pe nava m-a imbratisat tare si m-a pupat pe obraz cam de 100 de ori.. Sau nu, 100 e prea putin.
Eram atrasa de delfini care sareau in apa.

- Iti place?
- Da, e un filmulet foarte bun. Ar trebuii sa fii ur regizor sau ceva pana acuma.
- Nu, nu fimuletul iubire. Iti place cand te imbratisez si cand te pup? Vad ca nu mai tremuri.
- Da, ii spun eu inconjurandu-i gatul cu o mana si pupandu-l pe obraz
-Asta a fost prea dulce. Spuse el zambindu-mi.
Apoi da drumul la microfon ca toti cei care jucau World of tanks sa auda ce zice
- Deci baieti, fata , pe care o plac si o iubesc dar nu stiu cum sa o cuceresc pentru ca nu e ca celelalte pe care le-am atras repede, tocmai m-a pupat pe obraz ca niciodata. Tocmai m-a pupat .Ati auzit ??

Stiti,vocea lui e ca marea Marea ma linisteste. In mare imi arunc sufletul, iar el pluteste.
Stiam ca pot sa ii zic orice. Aveam increderea pe care nu o mai avusem in nimeni pana atunci. Dar nu stiam inca cum sa reactionez.
Eram ca un copil mic care nu stie inca sa vorbeasca si plange pentru motive neinsemnabile poate pentru cei care il privesc.
Si eu plang, si plang pentru cei care nu mai au lacrimi sa planga, plang pentru mine, plang pentru ca stiu, ca m-am indragostit.
El este el, este fara masca, si este al meu..sau poate nu..