"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]

Capitolul 5

(Persoectiva lui Jungkook)

- Jungkook! îmi simte prezența cum închid ușa casei.

Uneori, mă întreb dacă toate femeile sunt vrăjitoare. Sau pe lângă cel de-al șaselea simt pe care noi nu-l avem, mai există un al șaptelea legat de persoane în sine.

- Am ajuns, Kara! îi aud pașii de la etaj. Dar o să plec din nou mai târziu.

Coboară scările, îmbrăcată în pijamale și cu părul prins într-un coc care nu cred că are vreun chef de viață. Cred că ochelarii îi dau acest aer de liceeană.

- Ai cursuri acum? mă ia în brațe și totuși, fiind sora mea mai mare, pare ca și când ar fi mai tânără decât mine.

- Da, dar un curs neimportant. Zi-mi ce-ai făcut până acum și unde pleci. acum parcă-i văd ridurile de la stres.

- Mă duc în club, Kara.

- Serios?! ridurile acelea nu au stat mai mult de jumătate de minut pe fața ei.

- Nu! râd ironic.

- Of... Voiam să vin și eu. îmi las geaca în cuier și merg spre frigider. Atunci unde pleci?

Iau repede sticla de apă de pe masă și beau câteva guri, uitându-mă la Kara. Îmi place să creiez situații tensionate.

- O iau pe Dal de la meditații. încerc să tai conversația, însă.

- Ai și lăsat-o la meditații?

- Da. mă așez pe canapea iar Kara vine după mine.

- Când mi-o aduci și mie să văd cu cine chiulești la toate orele?

O ațintesc cu privirea, iar ea îmi zâmbește naiv, aproape drăgălaș dacă nu aș știi cât de scorpie poate fi, dar și cât de ușor cade pentru persoanele pentru care are o slăbiciune.

- Cel mai probabil, niciodată. îi zâmbesc și eu la fel de naiv. Dar nu se spune părinților de chiul. Pentru un motiv, am pus aplicația aia cu catalogul pe telefonul tău.

- Sunt foarte sigură că eu nu chiuleam.

- Și patul lui Haesoo e la fel de sigur? acum îi zâmbesc din nou naiv, dar cu dinții.

- Bine atunci. fața îi devine serioasă din nou. Să vedem ce zic părinții când ajung acasă.

- Haide, Kara!

- Ești un nesimțit. mă privește atent.

- Tot timpul sunt. oftez. Îmi pare rău.

- Chiar îți pare rău?

- Da, îmi pare rău că a trebuit să fie Haesoo. Dar de altceva, nu. Și că am spus-o într-un mod prea urât. tskuguiește sunetul acesta și pleacă înapoi în camera ei.

Sincer, dacă nu ar fi fost Haesoo căruia i s-a dăruit complet, nu aș mai fi spus acel lucru. Nici măcar nu regret, deși asta am spus. Îmi pare rău, dar nu am de gând să regret și să spun că Haesoo e o persoană bună. Chiar îl urăsc, nu doar pentru cum s-a comportat cu mine, dar cum s-a comportat cu Kara.

Doar o jumătate de oră de când Dal a intrat la meditații. O să treacă greu orele astea. Poate am teme de făcut până atunci.

*

- Obosită? o văd cum coboară pe scări, aproape adormită și se înclină în partea dreaptă, mâna în care își ține ghiozdanul.

- De ce ai șapcă? E întuneric afară. îi iau ghiozdanul și o îmbrățișez.