"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]

Capitolul 12

(Perspectiva lui Dal)

"Îmi insinuezi că ai văzut acest loc într-un vis?" Polițistul mă privea de parcă sunt nebună. Și sunt. Cum altfel i-am fi găsit trupul?

Trupul Jiei a fost găsit la două ore distanță de oraș, într-o pădure stranie. Doar privim la tot ce a rămas, haine și cârpe și zăpada martoră la omucidere. Sângele acela era al prietenei noastre. Aceeași prietenă care stătea cu noi în casă acum o zi, râzând cu zâmbetul până la urechi. Putea fi oricine în locul acela, dar a fost ea. Jia.

Nimic nu a rămas în noi când poliția ne-a dus la acest loc. Blestemat să fie cel ce a i-a luat viața. Și-mi aduc aminte chipul lui. Psihopatia sau sociopatia cu care o privea. "Îmi puteți reaminti cum arăta acuzatul din visul dumneavoastră?" Polițistul continuă.

Băieții, ei aveau doar șocul. Dar noi, noi rămase, moartea ei ne-a rupt complet. Mai ales pe Ari. Cine suntem fără Jia? Suntem patru, suntem grupul de patru fete din spate și am rămas trei. Yoongi, pe de altă parte, nedormit de mai bine de douăzeci și patru de ore, privea în tăcere balta de sănge din fața noastră. Nervii i se puteau citi pe față. Tot ce era în mintea lui, doar el poate citi acel haos.

Am mers la el, lăsând polițistul să aștepte și pe Binna cu Ari. L-am privit, nici atunci nu și-a luat ochii de la loc. Dar și i-a închis atunci când i-am atins umărul. "Am pierdut-o, așa-i?" i s-au format lacrimi în ochi. Deși nu se cunoșteau de foarte mult timp, i-a umplut inima lui Yoongi cu tot ce avea legătură cu ea.

"Nu ai pierdut-o." I-am răspuns. Pentru prima dată s-a uitat la mine.

"Am lăsat-o câteva secunde, Dal... Uite tot ce a mai rămas din ea. Doar câteva secunde..." Vocea i s-a oprit. L-am strâns în brațe, doar eu. Nu putea nici măcar să-și miște corpul care degera de frig. "O să-l omor. Îți promit ție, îi promit ei că o să-l omor." Mi-am închis ochii pentru a evita lacrimile.

Spune-i, amintește-i că nu e vina lui. Vocea Jiei mi-a răsunat în cap. Când mi-am deschis ochii și am privit la ce țineam în brațe, nu mai era nimic. Era din nou noapte. M-am întors pentru a mă uita la Jia.

"Cum îl pot ajuta? Cum îi pot ajuta pe toți?" durerea i se citea pe chipul ei, chiar dacă totul din jur era beat de agonie.

Dal, iartă-i din partea mea. Spune-le că sunt bine. Spune-le celor care întreabă de mine că mi-am găsit pacea aici. Spune-le tot ce trebuie știut despre mine și moartea mea, că persoana care m-a omorât acum, este în oraș încă. Și lasă-i să mă jelească cât pot pentru a mă lăsa în trecut. Lăsați-mă în amintirile din liceu și în inimile voastre, acolo o să stau și o să mă odihnesc, dar nu ajută-i să nu rămână blocați în trecut. Cum fac asta dacă eu sunt deja blocată în trecutul meu?

În prima secundă în care am clipit, m-am întors înapoi la colegi. Dar eram pe jos, ținută de Jungkook și înconjurată de toată lumea. "Dal, ești bine?" Unde rămăsesem ultima dată? Parcă eram lângă Yoongi.

Mă ridic și-l privesc. Eram în același loc, plângând. "Yoongi." I-am strigat numele, trezindu-l.

Mă privește confuz. "Nu mai înțeleg nimic." M-a privit. "Erai aici. Dal, erai chiar aici, în fața mea." Îl privesc pe Jungkook imediat după. "Dal, ai leșinat aici. Lângă mine." Acesta îmi răspunde.

Pentru prima dată, cineva înțelege momentele în care mă pierd. Yoongi știe, a văzut. Nu sunt nebună. Nu sunt nebună, nu mă pierd cu firea. Asta înseamnă că Jia a fost acolo, am vorbit cu ea.

Îl caut pe polițistul care mă intervieva cu privirea până îl găsesc. "Este în oraș. Bărbatul acela este încă în acest oraș." Mă privește în continuare ca pe o nebună de legat. "Aveți încredere." Aceșia au dat din cap și au sunat cel mai probabil la secție.

"Ai fost acolo, nu-i așa? Nu sunt nebun." Îi înțeleg nevoia de a primi validare în legãturã ce a vãzut. Creierul uman nu a fost nici pe puțin înțeles, mai ales abilitãțile de care dã dovadã. Nu știu cum m-am nãscut în acest fel, cu acest dar de a putea fi prezentã în mai multe locuri decât obișnuit. Iar asta este purã dovadã cã existã conexiuni între oameni, conexiune accesibile.

"Eram acolo." i-am zâmbit, doar pentru a-l calma. "Jia... a spus sã nu o jeliți prea mult." încerc, dar gluma nu a fost primitã.

"Jia e moartã, Dal. Nu știu ce probleme psihice poți avea, poate și Yoongi, dar Jia e moartã. Nu o poți vedea, nu îți poate vorbi. Nu are absolut niciun sens sã încerci sã o readuci la viațã. Nu în felul ãsta și în niciun fel." Oftez la spusele lui Ari. Este distrusã, distrusã complet, iar speranța ei cel mai probabil s-a sfârșit când i-a vãzut trupul.

"Ari, te înțelegem..."Jungkook a încercat sã vorbeascã ușor cu ea. Sã o abordeze într-un mod tandru.

"Crezi cã înțelegi? Ar trebui sã fii în locul meu sau al Jiei." aceasta s-a rãstit la el direct, dar încet, de parcã i-ar șopti.

"Poți sã faci toți nervi aia în altã parte. Și clar poți sã vorbești fãrã sã menționezi moartea acum." își mutã privirea înapoi spre mine. O ador pe Ari, i-aș ține spatele în orice situație, dar sã-i spunã lui Jungkook cã ar trebui sã fie în locul Jiei pentru a înțelege, este prea mult. "Dacã tot mã crezi nebunã, cum am fi gãsit corpul Jiei? Cum am fi sunat la poliție și i-am da fix acest loc? Cine crezi cã a vãzut toatã scena asta? Tu? Poate sunt nebunã. Și ce ai de fãcut în privința asta?"amândouã ne împãrtãșim niște priviri și expresii prea grele acum. "De fiecare datã când am intrat în starea aia de tot rahatul, m-am simțit moartã. Și doar m-ai considerat ciudatã sau eventual o persoanã ce are rezervat un pat la spitalul de nebuni, așa-i? Poftim, acum cã am clarificat asta, ai curajul sã atingi o persoanã bolnavã psihic?" I-am atins brațul, mai mult de furie și confuzie nu pot simți. Doar aceste douã sentimente ce-mi aruncã atât de multã adrenalinã în sânge. Pur și simplu, m-am enervat.

"Încet."mã întorc sã-l privesc pe Jungkook. Altul. Asta îmi mai trebuia. "Și tu deștept rãu." nici lui Namjoon nu-i vine sã creadã. Fix pentru cã s-a luat de el, m-am enervat așa, iar acum, Jungkook se ia de mine.

"Notat." îi spun. Oricum, mi-a trecut deja pofta de ceartã. Era chiar o situație nasoalã dacã ne certam fix acum, fix azi. Deci, mai bine cã m-am oprit. Cu toate astea, tot mergem împreunã spre cabanã, bãnuind cã vacanța s-a terminat și cã vom pleca. În niciun caz, nu ne-am imagina cã cineva poate sã moarã, nu Jia, nu nimeni. Sufletul ei a fost unul curat, bun. Era gata și plinã de o iubire pe care voia cu atât de mult drag sã o împãrtãșeascã. Cum o sã fie prima zi de liceu fãrã ea? Fãrã ea în fața noastrã, o sã fie atât de gol. Iar acest gol pe care l-a lãsat, o sã doarã destul de mult timp.

___________________________

Hei clan! Se pare cã sãptãmâna asta chiar am chef sã scriu. Știu cã sunt o persoanã nașpa și cã situația din carte este la fel de proastã, dar promit sã mp revanșez!

P.S.: Ca sã fac totul un pic mai interesant, o sã vã dau un indiciu legat de anunț, iar acesta este cuvântul lunã. Succes :) De abia aștept sã vãd dacã se prinde cineva. Pupix veșnici de la yumilica!