"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]

Epilog

August. Ce dor îmi era de această lună. Când libertatea se simte cu stropuri de ploaie. Nopțile sunt zile iar zilele devin cele mai frumoase vise.

"Ești sigur?" îl întreb. Se oprește din împachetat și mă privește.

"Nu par?" îmi zâmbește iar baza pe care o alcătuim amândoi devine tot mai rezistentă. Nu e nimic ce ne poate opri, nimeni care poate să ne spună nu. Avem viața în mâini, iar orice lucru din jurul nostru este relativ, este ceea ce vrem să fim.

*

Nici soarele nu s-a văzut pe cer, doar acele fâșii albastre ce ne clarifică drumul. Geamurile din fața mașinii sunt lăsate jos, iar eu, în acest moment, mă simt ca pasagerul din dreapta. Îl privesc pe Jungkook cum conduce liniștit pe autostradă, cu muzica la maxim și cu zâmbetul pe buze. Nu este real ce se întâmplă, se simte ca o poveste.

Telefonul îmi vibrează și răspund lui Ari la apel. "Pentru acea depășire, uită-te pe geam." Privesc în oglinda retrovizoare cum își scoate capul pe geam și ne arată degetul mijlociu, atât de mândrâ de ea.

"Nebună." spune Jungkook. Îmi dau centura jos și îmi scot și eu aproape tot pieptul pe geam și-i arăt la fel. Jungkook, speriat, îmi prinde tricoul și mă ține să nu cad. "Altă nebună." Mă las înapoi jos și râd cât timp îmi pun centura. Îmi ridic picioarele pe geam și zâmbesc.

Doar marea ne așteaptă acum, iar noi pe ea. Am plecat toți să sărbătorim băieții ce și-au luat carnetele. În spate, Ari cu Binna și Taehyung cu Namjoon. În altă mașină, Jimin, Hobi și Jin. Însă Ari nu știe ce surpriză i-am pregătit. Nici ea, nici ceilalți băieți.

"De abia aștept." Șoptesc. Jungkook cumva mă aude și-mi zâmbește.

*

Ajungând pe plajă cu toții, o siluetă ce se apropie tot mai mult de noi îi face pe țoți, în afară de mine și Jungkook, confuzi. Familiaritatea siluetei, familiaritatea mersului. Yoongi.

"Yoongi!" Ari a fost prima care l-a recunoscut și cu soarele ce răsăre din spatele lui. Imediat l-a îmbrățișat.

"Surpriză!..." Jungkook se uită la restul și le zâmbește.

"Nu pot să cred." Hobi îi prinde umărul lui Jungkook și aproape că-l zguduie. Hobi se adaugă îmbrățișării, apoi Jimin, Jin, Namjoon și Tae, iar în final și eu și Yoongi. Aș fi putut spune că grupul este complet, dar nu este așa. Lipsește o singură persoană. O persoană ce și-a lăsat amprenta asupra fiecăruia dintre noi. Atunci vom fi grupul complet.

Îmi închid ochii și las liniștea acestei îmbrățișări de grup să-și facă efectul asupra mea. Să mă calmeze. Simt o briză ce-mi trece pe lângă corp, dând acea tentă de frig, iar fără să realizez, mă pierd. O altă senzație ciudată apare ca și când mâna îmi este atinsă. Îmi deschid ochii și o văd... O văd.

"Sunt aici. Mereu voi fi aici." Vocea Jiei îmi înundă urechile, dar totuși, este atât de plăcut. Să o aud din nou, să o văd din nou, să fie parte din această îmbrățișare de grup. Îmi aduc aminte acea noapte, ultima noapte în care am văzut-o. Cum râdea la glumele lui Yoongi și cum se lua de mine și de Jungkook. Sufletul i-a mai rezistat încă o noapte, apoi a căzut în acel infern plin de ceață.

Îi zâmbesc, închizându-mi ochi și simțind din nou că suntem toți. Că nu lipsește niciunul în sceastă îmbrățișare.

*

Asta am fost toți. Am fost o poveste de liceu, am transmis acel aer de adolescent oriunde mergeam. Lumea ne cunoștea. Ne știau ca grupul ăla din spatele clasei, care doarme la ore iar în fiecare noapte, merg la petreceri. Așa am fost. Sărind gardurile liceului când nu ne lăsau să ieșim să fumăm. Spărgeam banii pe cafea și energizante de la primele locuri de lângă liceu. Și stau să mă gândesc, cum am început? Am devenit acești tip de persoane după ce ne-am împrietenit. Dar cum am ajuns să ne cunoaștem?

Cappuccino. Ăsta este răspunsul pe care mi l-am dat. Din ziua în care l-am văzut pe Jungkook, îmi aduc aminte spunându-i Jiei să-mi găsească contul lui de instagram. Dar nu am îndrăznit să ne apropiem unul de celălalt. Până când m-am pierdut chiar în fața lui.

Eram în cafenea și-mi cumpăram latte-ul meu veșnic când mă pierdusem în gânduri. Iar când dădusem să plătesc, cardul meu era gol, nu mai avea niciun bănuț pe el. Eram în pielea goală aș zice. Iar Jungkook mi-a plătit cafeaua. Așa am mers spre liceu împreună. Nici măcar nu ne cunoșteam atât de bine când ne-am oprit fix în fața liceului și m-a întrebat dacă vreau să chiulim. Așa a început totul. Așa s-a format grupul. A fost acel mic impact, mică schimbare ce ne-a adus pe toți unii lângă alții. Iar bineînțeles, eu și Jungkook am preluat imaginea nașpa a liceului după ce am făcut un maraton cu bodyguardul de la poartă.

Dar stau să realizez că a fost mișcarea lui. Fără el, nu am fi nimic. El începe, el oprește, el te împinge de la spate, iar câteodată și din față... Dar e doar el.  Și acum când îl privesc, pornește în mine tot felul de sentimente. "Te iubesc, Jeon Jungkook." Mă privește după ce-i șoptesc. Restul se uită la film în continuare.

"Te iubesc." îmi răspunde înapoi. Se apropie încet de mine și mă sărută, încercând să fim cât mai silențioși posibil. Își trece brațul pe după mine și mă trage mai aproape.
____________________________

AYYY am terminat și "One more night then we fall". Sincer, îmi vine să plând, dar sunt okay, trec peste aceste sentimente.

Am realizat că în această cartea nu m-am bazat doar pe dragoste, cât și pe prietenie și pe cât de apropiați sunt unii oameni. Subliniez că suntem ființe ce sunt făcute să trăiască împreună. Nu trebuie să fim singuri. Până la urmă, asta ne alcătuiește în fiecare zi. 

Nu uitați că sunt aici, iar dacă vreți să-mi spuneți lucruri, dacă vreți să vă plângeți de viață, o puteți face și în privat. Îmi puteți da mesaj oricând, iar eu voi vedea și voi fi aici pentru voi. Vă iubesc și vă mulțumesc că ați fost lângă mine pe tot parcursul scrierii acestei cărți! Vreau să spun cât de mândră sunt de voi și de comunitatea pe care ați creat-o!

ALSO!!! "SBB: Light Colored", volumul VI mai exact, o să fie lansată în curând!! Voi lăsa un mesaj pe cont și vă voi spune când o să fie lansat prologul și citatul de la început. Pupiiiii! <333