Capitolul 6

205 16 7
                                    

(Perspectiva lui Dal)

- Uite că au venit și cei șase crai de la răsărit! Ari exclamă cât băieții apar în spatele meu și-al Binnei.

Unii mai somnoroâi ca alții, merg în spatele lui Namjoon care pare că îi îndrumă pe băieți. Dar Jungkook nu poate fi găsit printre ei.

- Și de tontălăul meu știe cineva unde este? îi întreb pe băieți dar aceștia neg.

Oare ce face? Știe clar că trebuia să ne întâlnim la șapte fix dimineața și este deja și jumătate.

În câteva minute, apare alergând din urmă.

- Intrați, repede! ne spune el.

Ne înghesuim toți și urcăm în dupa de cincisprezece locuri a fratelui Jiei.

- Ce s-a întâmplat? Hobi îl întreabă?

Jungkook doar își lasă capul pe spate și respiră adânc. Îl privesc și mai exact, privesc transpirația ce-i curge de pe frunte.

- Am fugit de ai mei fiindcă nu mă lăsau să vin. mă privește.

Cum... Omul ăsta este nebun la propriuz

- Ai fugit de ai tăi?! Jia îl privește iar el aprobă, abținându-și râsul.

- Ești nebun de legat, Jungkook! Când te întorci acasă... Sper să te mai lase să locuiești cu ei. Jin spune cât timp Yoongi își masează fruntea.

- Nu este vina mea că au turbat când au aflat de ziua aia în care am chiulit cu Dal! exclamă el.

- De aia nu au vrut să te lase? îl privesc dezgustată. Îi scădem Karei cinci punte pentru asta. Ce mai soră!

Deschid geamul ca să las fumul țigării să iasă afară.

Avem drum lung până la cazare, cred că în jur de patru ore de mers cu mașina, daca nu este trafic. Iar camerele le luam în jurul orei unu după-amaiză. Din câte am înțeles, vom împărții o cabană cu încă un grup de adolescenți, ceea ce e puțin ciudat, dar nu strică niciodată mai multă distracție.

O să mă plictisesc până ajungem și a trecut doar un sfert de oră de când am plecat.

- Kook, pot să-mi întind picioarele? îi șoptesc fiindcă Namjoon și Jimin vorbesc cu el.

- Mhm. zâmbesc și îmi iau cartea din geanta pe care am păstrat-o cu mine în mașină.

Îmi dau jos încălțările și-mi rezem spatele de geam. Îmi ridic picioarele și le pun peste picioarele lui. Îmi deschid cartea și intru fericită în acest univers imaginar, iar Jungkook își odihnește brațele pe genunchii mei.

*

- Bun, deci! Namjoon ne face pe toți atenți. Camerele sunt de două persoane. Binna și Ari, etajul doi, camera 212, Taehyung și Jimin, etajul unu, camera 121... Uh... Eu, Hobi și Jin la etajul trei, 354, asta este camera de trei persoane... Jungkook tu stai cu Dal pentru un motiv anume, etajul unu, camera 111.

- Adică? Ar fi trebuit ca eu să stau cu Binna și Ari cu Jia. mă duc să citesc ce scrie pe foaie.

- Jia stă cu Yoongi la etajul doi, 210. continuă Namjoon.

Se pare că Jungkook chiar și-a dat silința să-i facă pe Jia și Yoongi să fie împreună. Jia este deja un semafor ambulant ca și culoare, iar dintre cele trei culori ale semaforului, logic că cea roșie.

- Ești okay cu asta? Yoongi o întreabă, Jia aproape murind.

- Da! vocea aproape că răsună în toată cabana iar Yoongi chicotește.

Fiecare își ia cheile de la camere, Jungkook luând-o pe a noastră.

- Eu nu o să te întreb dacă ești okay cu asta. trece pe lângă mine, încercând să joace rolul unui om arogant.

- Normal, tu nu ești un gentleman. îi răspund.

Ne uităm la numerele de pe uși până găsim camera 111. Dacă stau să mă gândesc, cred că stau cu el pentru ca Yoongi să stea cu Jia.

- După tine! îmi spune și-mi zâmbeșts tâmp special când deschide ușa camerei.

- Mulțumesc! intru și trag o privire prin cameră. Avem o singură baie și pat dublu. mă întorc și-l privesc.

- Nu te mănânc noaptea, stai liniștită. închide ușa.

- Nu mi-e frică de asta. Eu te avertizam pe tine. râdem amândoi și lăsăm bagajele lângă dulap.

Ne uităm unul la altul și ne aruncăm în pat ca doi copii de grădiniță.

- Mi-e somn.

- Culcă-te. Eu îmi voi face un duș apoi merg la cumpărături. spune el și se ridică.

De abia aștept să-i văd fața Jiei mâine dimineață după ce a dormit cu Yoongi! În schimb, mie nu mi-e frică să dorm cu Jungkook. Cred că ar fi fost inevitabil oricum să nu împărtașesc camera cu el. Singurul lucru care o să fie obositor o să fie sforăitul lui în mijlocul nopții, căci am dormit cu el câteva dăți și știu ce sunete poate să scoată omul ăsta. Și îl iubesc pentru ciudățenia lui, totuși, este atât de simplu și atât de complicat câteodată.

*

(Perspectiva lui Jungkook)

Ies din baie doar să o văd pe Dal dormind. O ușurare totuși. Mi-am uitat hainele pe scaun, deși nu cred că ar supăra-o prea tare să mă vadă doar într-un prosop.

Mă apropii de ea și-i trag plapuma mai bine cât timp zâmbesc la machiajul ei pe care a uitat să-l dea jos.

- Perversă mică. șoptesc dar se încruntă, fără să-mi deschidă ochii.

- Tu ești pervers! adoarme imediat la loc după ce spune cuvintele.

Râd de ea și-mi iau hainele. În scurt timp, mă aflu jos cu băieții. Deja îmbrăcați pentru a ieși.

- Ce face, Jia? îl întreb și-mi pun mâna după umărul lui Yoongi.

- Ce face Dalbyeol?

Ouch! Dal s-ar fi enervat pronunțându-i tot numele.

- Doarme. tentativa lui de a mă enerva nu i-a mers, dar se pare că eu i-am atins un nerv.

- Dacă aflu că tu m-ai pus cu ea în care, vă sufoc și pe tine și pe Dal în somn. mă privește.

- Știi și tu că nu pui un deget pe Dal. îi zâmbesc.

- Se încinge treaba între voi? mă privește Jimin.

- Poate patul diseară. continuă Yoongi.

Eu am fost inocent când am glumit cu Yoongi, dar glumele lui mă calcă pe nervi în punctul acesta.

- Mai enervează-mă mult și nu mai ai vorbă cu Dal sau cu fetele. Nu uita că eu v-am introdus, trădătorilor. îi deranjez părul lui Jimin.

- Hei! se întoarce spre mine iar eu râd.

Ieșim din clădire și ne uităm pe lista de cumpărături.

"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum