Capitolul 18

150 15 2
                                    

Nu am avut timp. Și ghici ce, arăt ca un lumptător din desene animate. Nu am avut timp să ajungem la mine pentru că cineva, adică eu și Jungkook, nu am auzit soneria. Așa că ne-a trezit Kara atunci când s-a trezit și ea. Mai exact ne-am trezit de țipetele ei, dar a fost amuzant.

Așa că azi port unul dintre hanoracele lui Jungkook, bineînțeles că negru. Încă suntem în doliu pentru Jia. Și una dintre perechile lui de pantaloni verde murdar care aveau șirect. Altfel, nu cred că îmi venea absolut nicio altă pereche. Plus că și pe aștia îi târăsc după mine.

"Deci, ai dormit la Jungkook aseară." Bina mă privește, șocată ca întotdeauna. De parcă jumătate din anul acesta, Jungkook nu a dormit la mine. "Plus hainele. Mai că o dați în vrăjeli din-astea până vă văd ținându-vă în brațe la liceu." O lovesc, nu tare, dar și pe ascuns ca să nu vadă profesoara.

"Eu mă mir că Ari e la școală." s-a mutat de lângă noi. În ultima bancă de lângă perete. Cu gluga pusă pe cap și cu ochelari de soare, își ține picioarele pe bancă și capul sprijinit de spătarul scaunul. Doarme. Cel mai probabil are căstile în urechi.

Încă nu am uitat ce mi-a spus în ziua în care am plecat de la munte. Jia a fost pentru ea ce mi-e Jungkook mie. Yoongi a fost doar un prieten. Poate că nu le cunoșteam atât de bine. Poate că Yoongi era cel mai bun prieten al lor, singurul care știa că ele erau împreună.

Și-am intra în mințile lor, a lui Yoongi și a lui Ari, dar nu mă lasă inima. Dacă ele au ascuns, dacă Yoongi a ascuns acea relație, să fie sănătoși. Nu este treaba mea să intru în amintirile lor. Plus, ar trebui să fie ilegal ceea ce fac.

"Da... Tae mi-a spus că iese doar noaptea pe afară. O vede prin parcul și se mai oprește să o întrebe dacă e bine, însă Ari îl ignoră." Binna își întoarce privirea spre Ari, apoi spre mine. Stai așa.

"Taehyung, huh? Când v-ați apropiat voi atât, hm?" zâmbesc.

"Să-ți reamintesc că ai lipsit o săptămână? Săptămână în care am doar eu, Yoongi este încă absent iar Jungkook a fost pe lângă total. Cu cine voiai să vorbesc? Cu colegii de clasă? Clar." Încearcă să nu zâmbească, dar este inevitabil.

"Mhm, deci Taehyung. Să-mi povestești mai,"

"Binna și Dalbyeol." ew. "Văd că s-a reunit grupul oarecum." Pofesoara ne privește cât timp zâmbetele noastre dispar. "Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar susțin ca liniștea când eu predau să rămână. Și cineva să o trezească pe Ari până mă enervez și merg la ea." Obositoare femeie.

Binna se întoarce spre banca lui Ari, chiar dacă este în cealaltă parte a clasei. "Ari..."

"Ce vă face să credeți că dorm?" Era aproape clar, are ochelari de soare. Își scoate căștile, chiar în fața profei.

"Bună dimineața, Ari." Profesoara se sprijină de peretele din fața bănciilor noastre. "E frumos acolo în spate?" Ari îi zâmbește. "Ce zici să vii înapoi aici? Cu fetele tale."

"Îmi pare rau, dar nu am de gând să mă mut înapoi. Nu voi sta într-o bancă goală." soneria de sfârși de oră sună iar ușa clasei de abia aștepta să se deschidă, cu Jungkook intrând pe ea.

"Perfect, Jeon Jungkook. Vino și mută banca asta în spate." Jungkook își închide ochii și oftează. Nici el nu ști ce a făcut, iar acum este obligat să-i ducă banca Jiei în spatele clasei. O bancă plină de cuvinte de când toți colegii și prietenii ei i-au scris mesaje.

"Dacă pui un deget pe banca aia, Jungkook." Ari doar menționează aceste cuvinte.

"De ce vreți să mutați banca?" Jungkook prinde curaj în fața profei care se încruntă.

"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum