"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]

Capitolul 22

(Perspectiva lui Jungkook)

Știu că tot ce fac este de căcat. Nu m-am abținut în ambele motive. Mira este o ființă dulce, fix opusul la ce m-am așteptat. Clar, o credeam una dintre prințesele liceului, populară și cu toată viața roz. Ce am găsit după întâlnirea de ieri a fost o persoană timidă și nu era din cauza mea. Deschisă la orice, vorbăreață, dar condamnată să fie condusă de frică. În schimb, Dal...  Dal este persoana lângă care aș sta mereu. I-aș ține spatele, as da totul doar ca să o văd zâmbind, dar curiozitatea despre Mira mi-a acoperit mintea pentru câteva momente.

"Deci," Namjoon mă privește direct. M-a tras într-o parte doar ca să vorbim. "Trebuie să alegi."

"De asta nu am insistat să-ți spun ce se întâmplă." Adaug după.

"Jungkook, nu poți să joci la două mese. Nu așa. Nu cu Dal și nici cu Mira. Ce a fost în capul tău?" oftez și mă gândesc.

"Am cunoscut-o pe Mira pentru câteva ore și am văzut ce persoană este. Doar că mi-a provocat niște simțuri. Dacă ai cunoaște-o ai înțelege la ce mă refer. Este tipul ăla de persoană pe care vrei să o protejezi cu orice preț. Iar Dal... Ah, Dal. Copila aia îmi mănâncă zilele și neuronii ca pe pâine." Îmi frec fruntea doar gândindu-mă la ce greșeli am putut să fac.

"De care îți place mai mult?" Îl privesc, necrezând că mă întreabă chestia asta. "Gândește-te puțin pentru că aproape pentru toți din grup ni se pare că gândești mai mult cu capul de jos decât cu ăla de sus. Ești împreună cu o tipă și după te culci cu alta."

"Nu e alta, Namjoon. E Dal. Nu vreau să fiu împreună cu Mira, dar vreau să rămânem prieteni. Dal, în schimb, îmi activează alte părți ale creierului, mă face să fac exact ceea ce nu vreau să fac. Doar în prezența ei. Doar când îi văd fața, îmi vine să o iau pe sus și să plec. Să o duc undeva unde nu ne vede nimeni. Pe Mira vreau doar să o țin aproape. Să simtă că este cineva acolo și pentru ea." nici mie nu-mi vine să cred ce spun.

"Atunci vorbește cu Dal. Îi poate convinge mintea Mirei să uite." Nu-mi place deloc faptul că ceilalți vor să folosească puterea lui Dal doar în situații de genul.

"Nu e corect." Nici măcar nu mă mai uit la el, doar merg înapoi spre grup.

"Hei, Kook. Crezi că putem vorbi?" Runda a doua. Dau aprobător din cap spre Dal iar ea se ridică, urmând doar să mergem în exact același loc unde am fost și cu Joon.  "M-am tot gândit la ce s-a întâmplat... Am ajuns la concluzia că îți pot șterge noaptea trecută din minte. O să știu doar eu. O să o șterg din mintea celorlalți și o putem uita complet. Iar tu poți fi împreună cu Mira fără să fi stresat..." De ce mă simt ca un pion pe tablă?  Mi se tot dau alegeri de făcut pe care nu eu le-am ales.

"Dal, nu tu ești problema în situație. Nu ai absolut nicio vină." mă privește atunci când îmi întorc privirea spre ea.

"Cum adică nu am nicio vină? Nu poți avea o relație corectă fix din cauza ca eu exist în acest moment. Nu vreau să te împing într-o situație de căcat." își scoate pachetul și își aprinde încă o țigară.

"Orice ai face, dacă îmi ștergi amintirea asta, eu tot o să mă întorc la tine. Înțelegi? Singurul lucru pe care poți să-l faci asupra mea este să-mi ștergi complet din minte anul acesta de școală și să te uit. Altfel, o să găsesc orice lucru mic doar să fiu în preajma ta." Tace și nu-mi place de loc asta. Oftez și aleg singura variantă care nu ar răni atât de tare. "Crezi că-i poți convinge mintea Mirei că ce s-a întâmplat a fost greșit? Nu să o ștergi, doar să-i convingi mintea." Mă privește și dă din cap încet.

Nu știu cum am ajuns în punctul ăsta, să rănesc două persoane în aceeași zi. Doar o iau pe Dal în brațe. Și ea simte nevoia și eu totodată.