"One more night... then we fall" - Jeon Jungkook [ Nox and Sol - Volumul I ]

Capitolul 23

Dormeam, toți adormiserăm. Inclusiv băieții ce au venit să stea cu noi. Am vrut să așteptăm ca Mira să se trezească. A rămas inconștientă pe tot parcursul orelor, inclusiv după.

"Dal? Jungkook?" Ambii ne trezim când îi auzim vocea. Ceilalți imediat după. Flutura o mână în fața noastră.

"Hei!... Cum te simți? Ai dormit tot timpul și ne-am gândit să rămânem cu tine. În caz că îți este rău... Să fim aici." Îi răspund eu, analizând-o complet. Nu pare să aibe nimic.

"Mersi..." Mi-a zâmbit atât de drăguț...

"Ești okay?" mă ridic și o iau în brațe. Mă uit la restul din clasă. "Hai să ieșim afară la o cafea, ce zici?" Eu dă din cap și merge la banca ei să-și adune lucrurile.

Nu pare să aibe ceva, doar pare să fie derutată. Îl privesc pe Jungkook, la rândul lui, ridicându-se din bancă.

*

"Deci, Mira este okay, problema s-a rezolvat. Tot ce rămâne de acum este să... ne continuăm viețile." intru în curte, Jungkook venind după mine și închizând poarta.

"Mersi, Dal." îmi zâmbește. Îi răspund la zâmbet și descui ușa casei. Intrăm amândoi, aruncându-me ghiozdanele le jos lângă ușă. "Dar ce s-a întâmplat în mintea ei? Până acum, nu ți-a curs sânge din nas." încă pare îngrijorst de acea fază.

"Sincer, nu știu. Dar a fost... greu. Ce se ascunde în mintea ei este o adevărată junglă. Ce zici de niște cartofi prăjiți și găsim noi ce să adăugăm la ei?" Jungkook dă din cap și se așează la barul din bucătărie cât timp eu încep să curăț cartofi.

"Crezi că puterile tale te rănesc?" mă întreabă dezorientat.

"Nu. Cred că depinde de persoane. La unele le pot accesa mintea foarte ușor, la altele mai greu." Mă ajută și el. Eu curăț, iar el îi taie.

"Poți să-mi spui ce fel de persoană sunt eu?" modul în care mă privește spune prea multe. Mă așez și eu, doar ca să nu cad din picioare. "Vezi ai grijă ce găsești acolo. Dacă vezi ceva ce nu vrei să vezi, nu e vina mea." Chicotesc și îl privesc. Ce aș putea găsi? Modul în care chiulește de la ore?

Mă concentrez pe mintea lui, pe el complet. Simt din nou cum totul se contopește în jur, totul devine o confuzie însă nimic nu se schimbă. Doar imaginea mi se schimbă când clipesc și se reface înapoi când îmi deschid ochii. Stomacul mi se întoarce pe dos, iar o greață puternică mi se înstaurează în corp. Nu știu de ce nu-i pot intra în minte, însă nu mă simt bine deloc. Dar nu mă opresc. Capul începe să mă doară și simt țepi în tot corpul. "Nu mă simt okay..." Jungkook imediat se ridică și oprește punctul de concentrare. Vine lângă mine și-mi prinde corpul din a se clătină.

"Nu e nevoie să o faci. Este okay, bine?" Mă strânge în brațe. Îmi închid ochii și încerc să-mi calmez greața. "Ești mai bine?"

"Mhm." Dar nu-i dau drumul. Îi strâng hanoracul doar ca să rămână lângă mine.

Am constatat că nu pot să fac absolut nimic în privința lui. Orice aș încerca. Are ceva ce ceilalți nu au și este acea căldură. Aș numi-o protecție deoarece de câte ori mi se întâmplă să mă pierd în gânduri, mă trezește. Este singura persoana la care mintea mea răspunde. Oricine altcineva care încearcă să mă trezească, nu are niciun efect, doar la el. Cred că emană un fel dd chestie care se simte ca siguranță, protecție. Asta e, e o persoană protectivă. De asta nu-i pot intra în minte, pentru că este protejat. Și-i protejează și pe restul. Atunci când atinge pe cineva, emană un sentiment anume, o căldură, o stare de bine.