Ecoul Iubirii

Capitolul 27

CHAPTER 27

"Non c'è uomo che non sia vittima del passato e preda del futuro"

Imping ușa mare de sticla, iar nodul din gat devine din ce in ce mai mare, pe măsură ce ma apropii de cei 5 băieți.

Îmi e frica.

Îmi e frica ca, după puținul timp petrecut în noua mea viata, aveam sa ma întorc inapoi și sa fiu din nou victima trecutului.

Stiam ca se aflau aici cu un motiv. Stiam ca prezenta lor era un strigat de ajutor.
Și totuși, în cele 3 minute de la usa pana la masa acestora, speranța că nu aveau nevoie de mine era încă vie.

Ma scuz fata de Chloè și spre norocul meu aceasta nu imi pune prea multe întrebări, ci doar se indrepta spre o masă aleatorie, în timp ce eu ma asez lângă băieți.

Ne aruncam priviri tăcute de parca împrejurul nostru avea sa se spargă de îndată ce vreunul avea sa deschidă gura.

Și nu știam ce e mai rau.

Tăcerea apăsătoare.

Sau

Zgomotul apăsător.

Mai curajos, cum era de fel, Vic deschide conversatia în cele din urma, temător totusi, de ce reacția as putea avea.

                ------ Ma bucur sa vad ca ești bine, Aimèe! imi spune acesta cu o urmă de zâmbet în coltul gurii.

                ------Și eu ma bucur sa vad ca sunteți bine, băieți. Dimmi ( spune-mi), ce va aduce tocmai în Connecticut? Ii intreb în cele din urma, nerăbdătoare sa-mi primesc răspunsul, fie el și unul neplăcut.
          
        
               ------- Ei bine, Aimèe, nu stiu cum sa iti spun asta, dar, bunicul tau a murit . Ies chinuite cuvintele lui Liam printre buze și rămân surprinsă. Era ultima fraza la care m as fi asteptat.

Soc.

Nu m-as fi asteptat la răspunsul acesta. Cel puțin nu atât de devreme. Nonno (bunicul) era bine când eu am plecat, era bine acum 2 zile când am vorbit cu el.

                    ------- Glumiți, nu-i asa? Imi plimb privirea de la Liam pana la Adam pe fiecare chip în parte așteptând orice urmă, orice semn ca era o gluma. Nonno era bine. E bine. Am vorbit cu el acum 2 zile. Cosa diavolo è successo? ( ce dracului s-a întâmplat?)

Deși nu am avut o relație stransa cu bunicul de-a lungul anilor, vestea morții sale nu imi picase bine de loc.

Poate ca era amintirea tragica a mamei sau simplul fapt ca nu eram dispusa sa mai pierd pe cineva drag din viata mea.

                    ------ E adevărul, Aimèe, adaugă Adam cu capul plecat. Bunicul tau a murit ieri dimineață. A fost impuscat. Continua acesta, de data aceasta privindu-ma drept în ochi pentru ai putea citi privirea. Iar ochii lui Adam emanau adevărul crud.

Ma bufnise plânsul.

Nu era una din reacțiile la care probabil se așteptau băieții. Nici macar eu nu ma așteptăm la reacția asta. Dar cu toate acestea, Vic își infasurase mana în jurul meu, oferindu-mi umarul său pe post de sprijin.