Ecoul Iubirii

Capitolul 18

CHAPTER 18

                   "Unde se termină visele,

                                  moartea respira"

Mirosul puternic de dezinfectant  imi adusese o stare de greață, iar lumina orbitoare ce acapara încăperea ma făcuse sa clipesc des de cateva ori înainte de a reuși să mi deschid privirea.

Analizasem scurt încăperea, constatând că ma aflu singura, într-o sală de spital, conectată la cateva aparate ce produceau zgomote insuportabile.

Încercasem sa ma ridic din patul de spital mult prea inconfortabil, dar o durere acută in piept ma făcuse sa renunț la ideea aceea ce brusc mi se părea prostească.

Gâtul imi era mult prea uscat pentru a putea striga dupa cineva, așadar alesesem sa analizez tavanul pana cand, intr un final, si-ar fi adus cineva aminte de mine.

Totusi auzeam, vag ce-i drept, zgomote provenite de pe holurile spitalului, ceea ce imi produsese o stare de curiozitate.

Oare cat timp a trecut de cand ma aflu aici?

In ciuda protestelor corpului meu si a durerii acute ce se făcea simțită in piept, încercasem totusi sa ma ridic.

Reusisem sa ma îndepărtez cel mult 2 pasi de pat, dar pata de sânge din jurul bandajului imi adusese o stare de alerta.

Auzeam vocile acelea din ce in ce mai puternic, semn că în sfârșit cineva avea sa treaca si pe la mine.

Ma indreptasem inapoi spre pat si reușisem să mă așez cu grija, astfel încât să nu desfac operatia, concentrandu-mi intreaga atenție spre persoanele ce intraseră vijelios in salon.

Toti prietenii mei, inclusiv tata se aflau aici, alături de un doctor si doua asistente, dar nici unul nu sesizasera faptul că m-am trezit fiind mult prea absorbiți de cearta lor.

- Am zis nu, tipase Adam spre doctorul ce părea exasperat de protestele brunetului.

- Domnule Brown, nu vreau sa mai purtam discuția aceasta. A trecut o lună jumătate, iar pacientă nu s-a trezit si nici corpul ei nu răspunde la tratament. V am spus foarte clar ca daca intr-o luna jumătate nu se trezește, o vom deconecta de la aparate. Ne pare extrem de rau, dar aceasta este procedura. Sunt alti oameni in asteptare pentru a ocupa oricand o sală, oameni care au sanse l viata mult mai ridicate decât iubita dumneavoastra. Intelegeti-ma si pe mine, eu imi fac doar datoria.

O lună jumătate?

Cat am putut sa dorm?

Imi priveam stupefiata corpul, nevenindu-mi sa cred ca a trecut atât de mult timp, iar eu nu am reusit sa ma trezesc mai devreme.

Credeam ca sunt puternică...

- Iar eu v-am mai spus de 100 de ori în ultima lună, e iubita mea si nu am de gand sa o pierd doar pentru ca voi sunteti niste incompetenți

Adam era roșu la față, si puteam observa cu ușurință oboseala de pe chipul său.

Avea cearcăne, parul ciufulit si purta o pereche de pantaloni de trening si un tricou.