CHAPTER 25
• " I may not be everyone's
cup of tea, but I amsomeone's double
shot of tequila" •
Părăsisem casa douăzeci de minute mai târziu, pregătită pentru a adaugă inca un dezastru in lista lunga pe care am acumulat-o de-a lungul timpului.
Era vineri, iar noul orar se punea in aplicare de săptămână viitoare, ceea ce însemna trei zile libere pentru mine.
Alesesem o pereche de blugi negri, la care adăugasem o cămașă gri alaturi de o pereche de botine negre.
Imi reflectam perfect starea de spirit.
Ma simteam groaznic sufleteste. Eram extrem de dezamăgită de propria-mi persoană, deoarece esuasem inca o data.
Avusesem încredere intr o persoană suficient de mult încât sa ignor spusele celorlalți si pentru prima dată în viață imi parea rau ca nu o făcusem.
Dar aveam sa fac ceva.
Aveam sa tratez fiecare persoana in acelasi fel in care ma tratase pe mine si nu era unul plăcut de loc.
Imi luasem Audi-ul si condusesem pana la sediu cu viteza legală, ceea ce nu mai făcusem de mult; de parca voiam să trag de timp.
Si exact asta voiam.
Parcasem masina si rămăsesem pe locul șoferului, privind spre clădirea ce ascundea suferință in spatele ei, oftand zgomotos.
Eram indecisa.
Dar un lucru stiam clar.
Eu nu sunt ca ei si nu voi fi niciodată. Nu aveam sa omor două suflete nevinovate doar pentru a dovedi unor persoane neînsemnate ca sunt liderul de care aveam nevoie.
Imi băgăm ceva in razbunarea lor.
Coborasem din vehicul, îndreptându-ma hotărâtă spre ușa metalică.
Nu imi fusese dor de locul asta.
Salutasem câțiva agenți in drumul meu spre subsol si aflasem de la unul dintre ei ca mama si fiica sunt aici, exact asa cum am cerut.
Inhalasem o gura mare de aer si deschisesem cu tragere de inima usa subsolului, zarind chipul obosit si brazdat de răni al lui Moore.
Își indreptase privirea spre mine atunci când imi simțise prezenta, aruncandu-mi o privire plină de ura.
Ura,dezamăgire, neputința, speranta toate adunate intr o singură privire; privirea vechiului meu prieten.
Observasem doi agenți asezati pe canapeaua din colțul camerei ce priveau atent spre bărbatul din fața mea, dar care nu imi observase prezenta. Cel puțin nu pana nu imi dresesem glasul.

CITEȘTI
Ecoul Iubirii
FantasyNimeni nu stia cine este Aimèe Maxfell. Nimeni nu stia cine este tânără adolescentă nici macar in momentul in care călcase pe primele trepte ale liceului. Cu excepția celor 5. O știau, o vegheau, erau a doua umbra. Diferiți, dar totusi identici, nim...