Ecoul Iubirii

Capitolul 10

CHAPTER 10

"Dacă umblii in apele mele,

ai face bine sa sti

sa înoți!"

Habar n am cat timp trecuse de când plecasem de acasa.  Tot ce stiu e ca ieșisem aproape tarata de Adam din casa sub privirile confuze ale tatei , iar acum ma aflam in masina acestuia.

Il observam cu coada ochiului cum privea stresat din 2 in 2 minute  ceasul care-i atârna la încheietura mainii si imi dădusem plictisită ochii peste cap

               ——— Sti ca daca privesti ceasul ala din 2 in 2 minute, timpul nu o sa treaca mai încet, nu-i asa? Il ironizez ridicând o sprâncena si reușind să obțin un pufnit  iritat din partea lui .

               ——— Poti doar sa-ti ți naibii gura ? ma intreaba nervos . Suntem in intarziere, adaugă in cele din urmă.

Tacusem. Si nu pentru ca mi-o ceruse el ,ci pentru ca pur si simplu nu aveam starea necesară de a  ma certa acum cu el .

Deși stiam inca de aseară ca răceala gresiei va avea efecte asupra corpului meu, decisesem atunci sa ignor acest lucru .

Dar acum, mai mult ca oricand regretam asta. Ma aflam in masina lui Adam,într-o liniste mormantala si  tot ce făceam de cateva minute era sa ma foiesc  in încercarea de a-mi găsii naibii locul.

Ignorasem privirile confuze ale lui Adam in momentul in care decisesem ca hanoracul nu-si avea loc în acel moment pe mine si reușisem cu greu sa ma rezum la a ramane in blugi si un tricou subțire.

Stiam ,deși nu voiam să admit ca dupa seara de ieri avea sa ma prindă o răceală gravă .

                            ~~~~~~

Nu fusesem încântată sa aflu ca întâlnirea avea loc în casă bunicului si nici ca luam parte la primul antrenament oficial.

Adam crezuse că picurii de transpirație de pe fruntea mea erau datorati emoțiilor venite odată cu vestea sa ,dar de fapt se datorau febrei.

Aproape gemusem de durere in momentul in care ieșisem in răcoarea serii si brusc ideea de a renunța la hanorac mi se păruse prostească.

Il luasem de pe bancheta din spate înainte de a tranti portiera si il trasem peste cap cu o viteză de care nici eu nu credeam ca pot da dovada .

Alergasem pana in interiorul casei,sub privirea curioasa  a lui Adam ,care decisese intr un final sa nu-mi mai privească acțiunile.

Sala mare de sport ,care fusese cândva un subsol era mult mai dotata decât imi imaginasem la început.

In mijlocul sălii trona un frumos ring de box ,iar agățati de tavan stăteau 6 saci de box ,3 in stanga sălii ,iar ceilalți 3 in dreapta.

De îndată ce impinsesem usa mare a sălii, fusesem ațintiți de privirile curioase ale băieților .

Tremuram , deși practic trebuia sa ma încălzesc pana aici ,dar teoretic răceala nu ma lasa sa o fac .

Ii salutasem cu o simplă înclinare a capului pe cei 4 băieți , inclusiv pe bunicul meu care stătea așezat pe un scaun privind baietii cum se luptă între ei .