Ecoul Iubirii

Capitolul 22

CHAPTER 22

" Be proud of

                              who you are"

- Eminem

După o scurtă conversatie cu bunicul, părăsisem impreuna încăperea, urmând să ne îndreptăm spre ultimul etaj, mai exact noul meu birou.

In scurtul meu drum, ma anunțase că la ora 9, exact acum 5 minute, un designer interior avea sa isi faca apariția, cel mai probabil așteptându-ne deja in birou, pentru a imi face redecorarea mult mai usoara.

Ii multumisem pentru deranj, ieșind pe usile liftului cu el pe urmele mele si înaintînd spre birou.

Fusesem surprinsă când observasem ca acum mare si caligrafic, scris pe tăblița aurită de pe usa, trona numele meu.

Asta imi făcea treaba mult mai usoara.

Impinsesem usa mare din lemn, intrând în încăpere. Observasem bărbatul blond, putin mai înalt decât mine, stand relaxat pe unul din fotoliile din piele.

Își indreptase privirea spre noi de îndată ce sunetul tocurilor mele se făcuse auzit, ridicându se ca la comanda.

- Andrew Eduards, designer interior, dar poti sa imi spui Drew, imi pare bine,domnișoara, se prezentase intinzand mana, pe care o cuprinsesem de îndată strângand usor.

- Aimèe Maxfell, plăcerea este de partea mea. Ia loc te rog, continuasem făcându i semn spre unul din scaunele așezate în fața biroului, pe care îl ocupase in urmatoarea secunda.

Bunicul plecase, spunând că si a terminat treaba pe ziua de astazi, asigurându ma ca ma va vizita in perioada urmatoare, cu prima ocazie.

- Dorești ceva de băut? Il întrebasem de îndată ce ma așezasem la rândul meu, fiind pregătită să imi strig asistenta.

- O cafea cu lapte te rog, venise si raspunsul acestuia.

- Monica, strigasem știind că avea sa ma audă si chiar asa fusese.

Își făcuse apariția relativ repede ceea ce ma încântă, sperând că nu voi fi nevoită să o concediez. Intrase, după ce bătuse la usa si primise acordul meu, rămânând totusi langa usa.

- Doriti ceva, doamna? Mi se adresase respectuos aceasta ceea ce ma facuse sa zambesc.

Realizasem ca desi sunt in firma de doar jumatate de ora, bagasem frica in majoritatea persoanelor pe care le întâlnisem.

- O cafea cu lapte pentru domnul si una cu lapte si zahar pentru mine, te rog.

Aprobase, asigurându ma ca avea să ajungă cat mai repede, părăsind mai apoi biroul.

Imi indreptasem din nou privirea spre bărbatul ce nu trecea cu mult de 20 de ani, scanandu l. Parul blond ii stătea perfect aranjat, fiind intr o contradicție totală cu ochii căprui. Costumul bleumarin, i se așternuse perfect pe corpul sculptat, ceea ce îi adusese un plus.

Avea gusturi bune.

- Deci, cum ai ajuns sa conduci o intreaga firma, pari destul de tanara? Se auzise intrebarea lui Drew de indata ce secretara dispăruse din raza noastră vizuală, odată ce ne adusese cafelele.