Ecoul Iubirii

Capitolul 19

CHAPTER 19

"Atitudinea este

                           cea mai bună soluție"

Impinsesem usa metalică ce produsese un zgomot înfundat si intrasesem in încăperea mare dând de capetele prietenilor noștrii.

În mijlocul încăperii, legat de un scaun, se află acel bărbat.

Firisoare de sânge i se prelungeau de-a lungul fetei, iar o vânătaie urâtă ii acoperea ochiul stâng.

Semn ca băieții nu au reușit să afle nimic.

-Ati aflat ceva? Răsuna vocea impunătoare a iubitului meu in intreaga încăpere.

- Nimic, nu scoate nici o vorba, ii raspunsese Liam, trantindu-se exasperat pe marginea canapelei din piele.

Era clar ca si au petrecut 7 ore încercând sa-l faca pe acel bărbat să vorbească, dar nu reușiseră.

Răbdarea se scursesera treptat din corpul băieților de-a lungul orelor, ceea ce isi făcuseră un pachet de nervi descarcati pe față necunoscutului.

- Nu a scos nici o vorba? Ii intreb la randul meu pe băieți.

- Nimic, înafară de cateva urlete de durere. Eu propun sa-l omoram, oricum nu o sa aflam nimic de la el. Nici macar nu stim cine la trimis. Ma lamurise Vic.

Cazusesem pe gânduri, încercând să găsesc ceva cu care l-aș putea face sa vorbeasca.

Eram, la randul meu, extrem de stresata si nervoasă. Gândul că cineva ma vrea moartă ma exasperasera total, iar singura persoana ce imi putea oferi aceste răspunsuri este chiar necunoscutul ce nu scosese un cuvânt timp de 7 ore.

Ceva il făcea sa tacă si asta ma ducea cu gândul la șeful sau. Probabil l-a amenințat cu ceva, pentru ca nimeni sănătos la cap nu ar fi încasat o bătaie când nu ar fi avut nimic de pierdut.

Iar in acest caz, imi rămânea un singur lucru de facut.

Manipularea.

Trebuia să aflu cumva toate detaliile, iar daca l-aș fi facut sa creada ca stiu totul despre el, ar fi cedat.

Asta sau am sa imi testez noile mănuși de box pe fata lui.

Cumva trebuie sa scap de nervi.

- Ma duc sa ma schimb, revin in 5 minute, ii anunțasem pe băieți și ieșisem din încăpere sub privirile lor confuze.

Ajunsesem la masina, luând echipamentul sportiv din portbagaj si imi multumisem in gand pentru ideea genială de a-mi lua echipamentul.

Inițial, voiam să petrec două ore la sala dupa scoala, consumandu-mi intreaga energie cu un sac de box.

Dar cum randuiala din târg nu e aceeasi cu cea de acasa, aveam sa mi consum energia pe fața atacatorului, pana am sa aflu totul.

Imi schimbasem hainele intr una din camerele de sus, luandu-mi echipamentul format dintr-o pereche de pantaloni scurți și o bustiera si prinzandu-mi parul intr o coadă ma indreptasem spre subsol cu mănușile in mana.