Ecoul Iubirii

Capitolul 13

CHAPTER 13
         
   

  "Tăcerea unei femei este urletul pe

           care niciodată nu vrei să-l auzi "

După 20 minute petrecute într-un trafic infernal si cu o multitudine de sentimente si gânduri care stăteau sa mi iasa din cap, ajunsesem într-un final acasa.

Parcasem masina in garaj observând cu părere de rau ca masina tatei lipsea, ceea ce ducea la o după-amiază petrecută în aceeași casă cu Beverly.

Intrasem in casa pe usa din spate, ce lega garajul  de un hol micuț ce ducea spre bucătărie si ma indreptasem mai apoi spre sufragerie, urmând să urc in camera mea.

Gândul ca aveam sa ma întâlnesc cu Beverly, chiar si din greșeală, imi adusese o ușoară stare de nervozitate
combinată cu iritare.

Chiar dacă trecuseră multi ani de când ne aflăm în aceeași casă, niciodată nu reusisem sa ii suport prezența în preajma mea, ceea ce era reciproc si din partea ei.

Ajunsesem la baza scărilor in momentul in care imi dădusem seama ca nu eram singura in încăpere, ceea ce ma făcuse să mă întorc pe călcâie si sa imi îndrept privirea spre canapea dand de capul blond al viperei.

Gura mea formase un "O" perfect, urmată de ochii care aproape imi ieșisera din orbite in momentul in care observasem ca nu se aflase singura, ci in compania unui bărbat cuprins între 25-30.

Iar ca tabloul să fie perfect, aceasta era îmbrăcată doar în lenjerie, fiind cocoțata aproape total pe bărbatul din fața sa.

Ii făcusem, din nou, o serie de poze pe care eram mai mult decât convinsa ca de data aceasta aveam sa le folosesc si începusem să râd la gândul că e a 2 a oara in care o prind într-o asemenea ipostază.

Tresarise speriată la auzul zgomotului scos din gura mea si isi indreptase speriată capul in directia mea, ceea ce imi confirmare ca nici ea nu imi sesizase prezența pana in acel moment.

- Ne am facut un obicei din asta, Beverly? O intreb apropiindu-ma cu pasi atenti de canapea in încercarea de ai evita tentativa de haine aruncate pe suprafața podelei.

Băiatul ma privea surprins si tot odată intrigat, dar înainte să mă întrebe ceva fu întrerupt de Beverly, care sărise ca arsă din brațele lui, tremurând din toate încheieturile.

- Nu e ceea ce pare, se grabise sa spuna, dar ii taiasem ideile in momentul in care ii văzusem lenjeria aproape inexistenta, pe care io cumpărase tata acum două zile.

- Pe bune?! strigasem fără să imi dau seama. Vrei sa mi spui ca toate astea,adaug gesticuland cu mâinile în jur, nu sunt ceea ce pare? Adică eu nu sunt acasa acum, nu te am gasit pentru a 2 a oara in prezenta unui bărbat si nici nu urmai sa te futi cu el pe canapeaua mea? Strig din nou,aruncandu-i una din cele mai urâte priviri din cate a primit pana acum din partea mea.

- Ce se intampla aici?Bev cine e ea? Ne întrebase nedumerit bărbatul privind de la una la alta in timp ce își aduna hainele de pe jos, ceea ce tarfa aceea nici nu se deranjase sa o faca.

- Nu i ai spus? O intreb ranjind răutăcios, deși privirea ei imi arata clar ca bărbatul acela nu știa ce se intampla in jur. Permite-mi, adaug din nou, asigurandu-ma ca accentuez cuvintele următoare . Tarfa pe care tu tocmai urmă sa o futi e mama mea vitregă, soția tatălui meu si mama fratelui meu vitreg, si ca totul sa fie si mai frumos era sa o futi in casa mea, pe canapeaua mea.

-Poftim?! Intreaba socat, starea schimbându i se brusc.

Ii mai aruncase o ultima privire plină de dezamăgire viperei si părăsise casa dupa ce își ceruse scuze de situatie si încercase să mă asigure ca nu avea habar.