Ecoul Iubirii

Capitolul 23

CHAPTER 23

      "Some people will never like you

               because your spirit irritates

                          their demons"- Denzel

                                             Washington

Ajunsesem relativ repede la sediu, datorita condusului maniac pe care îl stăpânea Adam.

Dădusem de băieți in acelasi subsol sobru, inecandu ma cu aerul încărcat de mirosul mucegaiului combinat cu sânge.

Erau exasperați, enervati, iritati si obosiți. O combinatie fatală.

In timp ce Aron incerca sa scoată răspunsuri de la bărbatul din mijlocul camerei ce era legat de scaun, Vic se plimba de-a lungul camerei, iar Tom si Liam se inghesuiau pe canapeaua mica din fundul camerei.

Sunetul produs de tocurile ce mi se izbeau deloc silentios de podea atrăsese privirile tuturor celor prezenți, ce aproape ca răsuflasera ușurați atunci când ma văzuseră.

- In sfarsit! Spusese Vic aruncându si teatral mâinile în aer. Poate reușești să scoți tu ceva de la el ca eu nu mai rezist.

Il compatimeam atât pe el cat si pe ceilalti. E exasperant sa fi nervos iar celălalt sa debordeze de calm.

Stiu, pentru ca asta simțea Beverly de fiecare data cand ne certam.

Si brusc, imi dădusem seama.

Una din cele 3 vipere il trimisese aici, desi știau că nu avea sa scape. Ceea ce imi da doar 2 opțiuni.

E aici sa transmită ceva sau e aici sa lase ceva.

Si atunci ma panicasem.

- Vreau să mă ascultați cu atentie, le spusesem. Liam, vreau sa te duci in birou sa verifici fiecare coltisor,cauti orice putea fi lăsat de el. O camera video, un microfon, orice. Aron, tu du-te la firma cu Tom si aduceti-mi masina, am nevoie de ceva din ea. Adam si Vic raman cu mine in caz de orice. El, spun arătând spre bărbatul ce ma studia atent, e aici sa lase ceva sau sa transmită ceva. Iar eu am de gand sa aflu. E totul clar?

- Doamne ce te ador când faci pe șefa, il auzisem pe Adam vorbind ceea  ce starnise rasetele băieților.

Aprobasera fiecare si plecaseră spre locurile indicate, timp in care Adam si  Vic se făcuseră comozi pe canapea.

Renunțasem la tocurile chinuitoare, așteptând nerăbdătoare micul bagaj din portbagajul mașinii mele, timp in care ma indreptasem spre bărbat.

- Esti deșteaptă, stiai? Ma întrebase bărbatul, privindu ma printre firele de sânge ce i se scurgeau dea lungul fetei.

Luasem micul pachet de șervețele din poșetă si spre surprinderea tuturor îi stersesem fata.

Dar mai surprinsă eram eu.

În fața mea se află un bărbat de vreo 25 de ani, brunet, cu un maxilar patratos acoperit de o ușoară urma de barba, privindu ma cu doi ochi mari albastrii.