Capitolul 7

249 9 0
                                    

CHAPTER 7

Stiti acel sentiment ? Sentimentul ca ai face orice pentru o anumita persoana ,doar ca aceea nu da 2 bani pe acțiunile tale.
Toata viata mea se învârte în încercarea de a ma salva din lumea asta , dar in zadar . Minciunile , dezamăgirea si ura face parte din viata mea , iar momentul in care o sa cedez simt ca se apropie ,dar sunt puternică.
Într-o lume in care singurul lucru care contează e puterea dominatiei ,iar iubirea nu are loc ,prefer sa iubesc .

*Adam*

Ma trezesc de dimineata la insistențele mamei mele si ma îndrept leneș spre duș, 20 de minute mai târziu fiind jos la parter gata de plecare .

- Adam! ma striga mama din bucătărie

- Da ,mama , ii raspund

-Pleci fara sa manânci? Ma intreaba ofensata

- Nu mai am timp, o sa mănânc la cantină ,ii spun in timp ce imi iau jacheta din cuier

- Bine ,scumpule, ne vedem deseară

Aprob cu o mișcare a capului și ies din casă invartind cheile pe degetul arătător și îndreptându ma spre masina mea .

Alte câteva minute mai târziu ma aflam in parcarea liceului ,observând că un Bugatti ca al meu ,doar ca negru se afla pe locul meu de parcare .

Parchez indignat lângă ,pregătit de o ceartă si observ ca posesorul Bugatti-ului era chiar roscata mea .

- Mi-ai furat locul de parcare ,roscato, ii spun zâmbind

- Invata sa pierzi ,Damișor ,imi spune razand usor

O analizez scurt si observ ca era îmbrăcată exact ca mine . Avea niste blugi negrii rupti cu talie înaltă si strânși si un tricou negru cu inscripția "Non mi tocchi " si zâmbesc multumit

- Ce înseamnă? O intreb arătând spre scrisul de pe tricou

- Nu ma atinge, imi răspunde roșcată si ma pufnește rasul, în timp ce ma îndrept usor spre ea.

- Ce ne facem cu tricoul asta ,Aimèe? ,ii șoptesc la ureche seducător odată ce ajung in dreptul ei

- Il lasam exact acolo unde e ,imi sopteste la ureche la randul ei si ma musca usor de lobul urechii ,zambind satisfacuta si ma lasa in mijlocul parcarii .

Ma îndrept și eu spre clasa zâmbind si pentru prima oară în 4 ani, ma duc la ora de bunăvoie

Șapte ore mai târziu ma aflam alături de gașca mea in vechea fabrică de la periferia orașului.

Clădirea înaltă, folosită până acum 2 ani ca fabrică, ne servește noua pentru întâlnirile grupului .

Exteriorul fabricii era aproape demolat ,bucăți de tencuiala cădeau de pe ziduri ,iar culoare gri avea nuanțe mult mai închide ca acum 2 ani .

In interior ne aflăm noi ,participanții Delta . De generații întregi afacerile familiilor noastre erau preluate de moștenitori, iar acum 2 ani eu impreuna cu cei 4 prieteni ai mei ,Liam, Aron ,Tom si Victor ( Vic) ne ocupam de afacere .

Ecoul IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum