Ne-am hotărât să devenim proști.

Norocul, femeia și cufureala.

Cu două luni înainte...

- Eu cred că atunci când nu ai noroc, poți sta și-n cap, se lamentă Titi.
- Acum, deh, ți-l mai faci și cu mâna ta. Mă rog, mai mereu ți-l faci cu mâna ta, i-o întoarse Vasi, mult mai cu picioarele pe pământ, fără să creadă în noroc, destin și alte necunoscute.
- Vrăjeală din cărți! Ți-au vârât ăia numai lături în creier. Nu ai noroc și pace! Poți să faci ce vrei, când nu iasă... nu iasă!
- Cumetre, azi ești pus pe scos din sărite oamenii? Nu-ți priește berea? Ce-ți lipsește la momentul ăsta de-mi storci liniștea?
- Nu, frate, n-are a face! Trag și eu concluzii. Trag de mine să mă păcălesc că e bine... uneori, dar când văd treaba mai în serios, observ că totul e ca naiba.
- Viața e în multe feluri, nu știai? zise Vasi, fără chef de a ține un moral ridicat amicului de halbă.
- Dacă n-ai mânca atâta rahat, cu atâtea clișee, cu atâtea nimicuri, doar ca să nu taci din gură...
- Dacă nu-ți convine interlocutorul, schimbă masa, știi ce zic? E simplu, coane!
- Mai ești și plin de ranchiună...
- Tot eu? De când stăm la nenorocita asta de masă, mi te plângi continuu! De asta m-ai scos în oraș? Să fiu batista ta?
*
Titi se credea un ins norocos, doar că, implacabil pentru unii, timpul și realitatea dovedesc că se mai dau erori de percepție, că norocul nu e mereu chiar atât de prezent pe cât se crede, mai ales că, la ultima cădere pe gânduri, de sus, din înaltul iluziilor deșarte, se lovise destul de serios fix în mijlocul EGO-ului, rupându-și dinții cu care mârâise la viață. Se văzuse într-o fracțiune de secundă dezbrăcat de toate sofismele cu care învelise.
Pentru lămurire, ne uităm la un simplu exemplu asupra unui mare ghinion, anume că Vasi se apropie vertiginos de-o căsătorie exact cu fata visurilor lui Titi. Și Vasi este prietenul lui. Cel mai bun. Bun, asta până la iminenta nuntă, când Vasi, după cum am spus mai sus, se pregătește de-un mariaj fericit cu Aneta, repet: fata visurilor lui Titi. Așa era în plan, dar planul de acasă cu cel de până la starea civilă...

Ca un veritabil băiețel mare, Titi nu-și exprimase niciodată ideile iubirilor ascunse pentru Aneta, chiar dacă erau colegi de muncă de peste cinci ani plini. Încercase să-i facă ceva curte, dar mereu își rupse gâtu'-n bordura timidității. Apoi, ca în fiecare seară... pentru că, nu-i așa, fiecare seară e urmată inevitabil de-o altă seară, culcat și  cu mâinile sub cap, începea să se viseze un alt Titi, mai tupeist, mai înfingăreț, pe alocuri mai chipeș, genul de ins care s-ar fi dus spre Aneta, spunând-i fără ocolișuri: hei, colega, te iubesc de mor!
Asta în visul lui, de șmecher. Sfântul și marele Alter-Ego.
În realitate, făcea pe el ( vom vedea mai târziu...) de emoții atunci când Aneta trecea prin preajma lui, cu același parfum care-l înnebunea, cu aceiași ochi ca de felină în așteptarea devorării unei căprioare nevinovate, înghețată în luminile unor faruri, cu... și putem continua pe multe pagini în halul ăsta. Mai pe scurt, Aneta rupea tot în Titi, de la ficat și pân' la pancreas.

Cum faptele bune se pedepsesc mai mereu, Titi mișcă fără să fie constient universul de la locul lui.  Cei doi, într-o seară caldă, pe o bancă în parc, la o poveste.
- Auzi, nu vrei să lucrezi cu mine? E destul de bine, șefi ok, munca-i pe relax, ce zici?
- Mi-ai mai spus și acum câteva luni treaba asta.
- Și? Nu te bate gândul?
- Nu știu, habar n-am...
Apoi, tot într-o altă seară, tot caldă, Vasi îl sună pe Titi, puțin ofticat.
- Mi-am dat demisia de la jegurile alea, că m-am săturat, fi-mi-ar silă de ei! Mai ai oferta aia?
- Ți-a venit mintea la cap?
- Hai că ...
- Vino mâine la firmă și te pun în legătură.

Fără să-și dea seama, calul troian venea într-un voios galop. Cum era de așteptat, Vasi fu primit bine de colegi, în special de Aneta, privindu-l cu mult interes, ceea ce-l făcu pe Titi să se îngălbenească de gelozie, blestemându-și soarta și ziua când insistase să-i propună angajarea  acestui Casanova pârlit. În atare circumstanțe, Titi se simți obligat să-și reconfigureze obiectivele, să miște lucruri și sentimente, să facă un credit de nevoi personale, o injecție cu tupeu, axact doza pentru o invitație la un restaurant, să facă ceva palpabil până când Vasi nu avea să-i demoleze întreg constructul de dragoste neîmplinită.
Se puse pe fotoliu, trase aer în piept, luă telefonul și îi trimise un mesaj, cu mâini tremurânde, Anetei.
"Bună! Ce faci? Sper să nu deranjez... Ce vreau să-ți spun... vrei să luăm cina, mâine seară?" Trimise și reciti. Ce sec!  Nu s-ar mira dacă l-ar fi refuzat după acest mesaj perfect cretin, de ins retardat și fără idei.
Punctele de suspensie, care indicau faptul că persoana de la celălalt capăt al "firului" scrie, se gândește sau habar n-are ce să scrie... se jucau pe ecran.
"Cu drag!" Iată răspunsul! Iată aerul care dădea viață!
Titi efectiv aruncă telefonul din mână și urlă ca un apucat, în culmea unui extaz  orgasmic total, citind și recitind acest "cu drag" de multe ori, să fie sigur că nu are vedenii. Se blocase. Nici nu știa ce să scrie pe mai departe, cum să gestioneze această acceptare total neașteptată pentru el. Nu se pregătise pentru acest DA picat ca o pleașcă peste el.
Vine! Vine Aneta la întâlnire, Doamne! Daaaaaa!!!
"Spune-mi o locație, unde-ți place?" tastă Titi, știindu-se în bani, mai ales că firma de creditare îi oferise o sumă destul de frumușică pentru aroganțe. "Pentru ce vă trebuie banii, domnule Titi?"
Cum pentru ce? Să-mi scot prințesa la restaurant, să nu creadă că sunt un neica-nimeni, să...
Dar nu, a spus doamnei de după ghișeu  că dorește doar achiziționarea unui autoturism. Iubirile nu intrau în preocupările financiar-bancare.
"Te las pe tine să alegi, tu ești bărbatul, nu? Tu ești capul." veni răspunsul. Și puse și-un emoji, care trăgea cu ochiul, așa, puțin conspirativ. Ce poate însemna asta? Bang! Lovitură sub centură? Da, boule, tu trebuia să fii cu inițiativa, tu trebuia să o inviți direct, laș obosit ce ești, nu să lași pe umerii femeii alegerea.