Poveste de familie.

6 0 0
                                    

    Titi, Veta și Ionel sunt în jurul mesei. La cină. Titi, în maieu, papuci și păr cât cuprinde pe tot corpul, Veta cu capul în oale, robotind în jurul aragazului. Ionel, copilul, stă cu ochii-n telefon, dând din deget pe ecran, plictisit la modul absolut. Ta-su, Titi, dă și el din deget pe ecranul telefonului, fără a urmări ceva precis. Mai trage câte un ochi spre Ionel, disperat de apatia copilului.
   - Ce avem azi de mâncare? întrebă Titi, cu ochii-n ecran.
   - Imediat e gata, răspunse Veta, mestecând de zor într-o strachină veche și uzată.
   - Nu te-am întrebat când e gata! Te-am întrebat ce avem! Nu ne mai înțelegem? Tu ce mai ai, mă? întrebă Titi pe fiu-su, fără a mai aștepta răspunsul Vetei, care oricum nu ar fi venit. Întrebările deja curgeau într-un mod mecanic, mai ales după 23 de ani de căsnicie.
   - Ce? răspunse băiatul, trezit din plictis.
   - Nu ce, că nu vorbești cu proștii de pe maidan, ne-am înțeles?
   - Vezi că a venit o scrisoare de la școală, spuse Veta, întorcând capul spre Titi.
   - Așa, și? răspunse acru Titi. Ce-ai făcut? își întoarse privirea către Ionel.
   - Nimic.
   - Cum nimic? Atunci de ce ne cheamă? De proști? Să te duci tu! făcu semn cu capul Titi către Veta.
   - Nu pot, răspunse ea repede.
   - Păi ce ai de făcut? Dai țâță la plozi?
   - Nu, nu dau, glumețule! Dar joi trebuie să fac curățenie la ăia acasă, ai uitat?
   - Ardă-i soarele cu curățenia lor cu tot. Că proasta aia nu poate da c-o matură, nu? Mama lor de jegoși!
   - Nu vorbi așa, măi! De unde crezi că iau bani? Că dacă stăm după salariul tău... ne mănâncă Gaia!
   - Dacă stăm? Păi, minunaților, atunci munciți! Și tu? Tu nu poți să-ți vezi de treabă, mă? Vrei să rup parul de tine?
   - Titi!
   - Ce? Ce tot îi ții partea? Du-te acum la școală, că-l pupi în fund toată ziua! Ți-ai făcut temele?
   - Titi, vorbești prostii. Tu habar n-ai ce ore are copilul. Nu mai fă pe deșteptul. Du-te la școală și hai să încheiem discuțiile.

La școală.

   - Titi, știi că-mi ești simpatic. Nu ai fost un elev strălucit, dar ai o inimă bună. Ai grijă de Ionel, te rog eu!                  Profesoara purta niște ochelari imenși pe un nas imens, spart de erupțiile de piele din trecutul ei. Fusese profesoara lui Titi, dar și profesoara Vetei, câteva luni.
   - Doamnă, muncesc toată ziua, cât e de lungă...
   - Știu, Titi, viața e grea, dar asta nu este o scuză. Trebuie să vorbiți cu el, mai în serios. Repet, e păcat de el. Absențe, vorbește urât, l-am prins fumând în baie, scuipă, se bate... știi... deja este o problemă pentru școală.
   - O să văd ce pot face. Intru în el!
   - Nu, nu trebuie cu violență, Titi! Nu cu violență, da? Veta? Ce face?
   - Face pe naiba. Nimic! Ba spate, ba genunchi, ba umăr, ba toată ziua medicul de familie. 
   - Să fie atunci ea aproape de Ionel, dacă tot stă mai mult ca tine pe acasă.
   - E pe naiba. Dă din gură și face toată ziua mâncare, de parcă suntem o turmă de porci.
   - Titi, faceți cumva, nu știu...faceți ceva, astfel Ionel se va pierde de tot. Nu e păcat să vă ratați băiatul? Nu fă ochii ăia, te rog frumos! Degeaba îți sare muștarul! Vrei să îți arăt catalogul, Titi? Vrei să vezi dezastrul? De ce nu recunoașteți? Aveți o mare problemă, deci nu vă mai simțiți atât de lezați în orgoliu și faceți ceva, pentru numele lui Dumnezeu! Observ faptul că, sincer, ție nici măcar nu-ți pasă o eventuală exmatriculare a băiatului...
   - Doamnă, nici nu mai știu ce să cred... Și Titi lăsă ochii-n pământ. 
   - De ce nu mergeți la un psiholog?
   - Ce psiholog, doamnă? Noi abia ne ducem zilele, de unde bani?
   - Dacă vorbesc cu un prieten, un psihoterapeut, care nu vă percepe nici un fel de bani, mergeți?
   - Să vorbesc cu nevastă-mea...
   - Hai, du-te și vorbește, vorbiți împreună. Aveți probleme mari, nu Ionel e vinovat. Voi sunteți!
   - Doamnă, eu muncesc toată ziua...
   - Titi, nu vreau să aud! Nu te mai scuza atâta, că mă enervezi! Dar ce, lucrezi 24 din 24? Nu ai timp cinci minute timp de fiu-tu, nu ai timp un minut să discuți cu soția ta, să stați la aceiași masă, să vedeți  unde sunt problemele?

Ne-am hotărât să devenim proști.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum