Ne-am hotărât să devenim proști.

Nunta

La magazin.

- Nu cred că-mi place rochia asta... Nu știu, e prea fără personalitate.
Fără personalitate? își dădu Titi ochii peste cap. Cred că-mi crapă inima...
- Ce zici?
- Poftim?
- Cum e rochia asta?
- Dragă... cum naiba să fie? Este o rochie..., ridică Titi mâinile-n aer a deznădejde și înfrângere. Este o afurisită de rochie! Mă plimbi de patru ore prin toate magazinele. Chiar nu găsești una? Asta-i fără personalitate? Dar ce vrei să facă? Să cânte din Bach? Să recite din Boudeleire? Să filosofeze ca Spinoza? Ce personalitate îi trebuie rochiei?
- Titi, vrei să ne certăm aici? Se uită lumea la noi, la circul tău penibil. Rochia asta trebuie să mă reprezinte, da? Să mă reprezinte! Și dacă e nevoie mergem în 300 de magazine! 500! 1000! spuse și Marieta cu venele gâtului umflate până aproape de explozie. 10.000! Hai să mergem! și trânti rochia înapoi pe cuier, aproape fugind spre ieșire.
Fata de la casă îi zâmbi lui Titi a compătimire, parcă spunându-i: știu, văd scene de felul ăsta zilnic aici. Titi ridică brațele neputincios.

Acasă. La Tanța, mama Marietei.

- N-am găsit nimic! Sunt plină de nervi! Mâine vii cu mine.
- Păi?
- Mă scoate din sărite Titi, zici că-i dus cu pluta! Are fața aia... moartea pasiunii! Dacă ar fi după el aș putea să mă îmbrac și-n trening, așa ceva...
- De ceva timp aș fi vrut să vorbim despre Titi...
- Mamă, nu începe și tu. Ce să mai vorbim? Și care de mult n-am vorbit despre el? Alaltăieri am stat două ore și am tot vorbit, nu? Ce să mai vorbim?
- Da, mamă, am vorbit, dar nu știu... am impresia că, totuși, faci o mare greșeală. Ți-a zis și tac-tu! Tu nu vezi că nu poți face nimic cu el, că e încăpățânat până la Dumnezeu?
- Mamă!
- Marieta, nu te recunosc! Parcă ți-a luat ăsta mințile...
- Mamă, nu tu m-ai tot bătut la cap: mărită-te, mărită-te, mărită-te c-o s-o mierlești singură, ci nu se mai uită nici dracu la tine? Na, uite pe dracu în persoană, s-a uitat la mine și se căsătorește cu tine.
- Draga mamii, ești prea învolburată și nu faci diferența între cuvinte! Știi bine că nu am fost de acord de la început cu ăsta...
- Mamă, tu nu ai fost de acord cu nici unul! Nici cu Vasi, nici cu Geo, nici cu Max. Și nici cu Titi!
- Dar eu sunt vinovată că îți găsești toți ratații lumii?
- Bine că ți-ai găsit tu Regele- Soare.
- Păi tocmai de asta, dragă, tocmai de asta! Să nu faci aceiași greșeală ca mine! De asta îmi omor eu cuvintele cu tine!
- Ce-i cu chițăiala asta? zise și Gogu, tatăl Marietei. Vă auziți de jos, ce aveți?
- Fii-ta, seamănă leit cu tine!
- Normal că seamănă! zise Gogu, sărutând fata pe frunte.
- Daaa, ca două picături de cianură. A luat de la tine doar căpoșenia prostească. Doi catâri fără minte.
- Lasă pălăvrăgeala, și spuneți-mi ce aveți! Ce nu vă convine iarăși? Ieri m-ați înnebunit cu Titi... Titi-n sus, Titi-n jos. Acum ce mai este?
- Cam tot despre asta e vorba..., zise Tanța, uitându-se la Marieta.
- Tot de el este vorba? Ați luat-o razna de tot?
- E vorba de rochie.
- Ce-i cu ea?
- Am vorbit cu mama, să meargă ea cu mine mâine, să caut rochia. Cu Titi n-am nicio șansă!
- Fata tatii, păai asta trebuia s-o faci de la bun început, s-o iei frumușel pe mă-ta de fustă și să mergeți să colindați magazinele, să găsiți o rochie de aur, cu nestemate, cu dracu să mă pieptene, că nu vă mai înțeleg, sunteți amândouă bătute-n cap cu leuca. Tu, Marieto, la ce l-ai cărat pe Titi cu tine? Să ce? Eu când mă duc să mă uit de cuie și schele, o iau pe Tanța după mine? Sau iau pe cineva care-i pe același calapod cu mine? Ce să-ți zică Titi? Voi nu sunteți sănătoase la cap? Atunci lasă-l, dă-l în pustiuri de măritat, că nu vreau să te aud peste un an că-ți suflii muci pe aici! Să te iei cu mă-te de mână și să mergeți cât vă țin tălpile, că m-am săturat până peste cap de amândouă!
- Tată...
- Gogule, ce te-a apucat?
- Alo, gara, fantezistele lui pește prăjit, aveți numai gogoși-n capetele alea! Stați toată ziua bot-n bot și dați din gură. Atât! Dați din gură! Că aia nu-i bună, că ailaltă e așa, că aia nu-mi place, că ăla e așa, că... Mă, dar toți sunt defecți? S-au găsit perfecțiunile să vorbească? Uite, te rog eu frumos, Dă-i omului telefon și spune-i că e mai bine să opriți totul acum. N-am chef de ciorba voastră, că voi căutați numai prinți și prințese! Nu-l mai ține încurcat că atâta l-ați vorbit de rău... de mă mir de nu-și rupe gâtul. De mult am vrut să am vorba asta cu tine! Iar astăzi m-am hotărât: eu nu vreau să fac parte din rahatul vostru. Nu mă băgați! Din ce observ, nunta asta va fi un fiasco, un mare rahat, pentru că doar rahat aveți amândouă în cap.
- Gogu...
- Tanța, să nu te aud! Eu vorbesc acum! Ați vorbit destul până acum, de ați căpiat tot cartierul! Și ce te tot mănâncă gura pe la muncă, să tot faci pe deșteapta, că Titi nu prea e de nasul ei, că... Nu-ți poți ține limba aia ascuțită locului? Ca să închei: nu mă băgați în ciorba voastră! Și, dacă ții la viitorul tău de prințesă ruptă din soare, fă un pustiu de bine și vorbește cu omul ăla și nu vă bateți joc de el, că asta faceți amândouă. De un an și ceva dați din clanțele alea în continuu, că nu e așa, că e pe dincolo, că face aia, că nu face ailaltă! Repet: nu-ți bate joc de el că e păcat la Dumnezeu! Nu vă jucați cu treaba asta! Dacă nu vă decideți până mâine, îl voi suna eu și-l voi chema aici, să stăm toți față către față, altfel o luați razna și-l trageți și pe omul ăsta după voi.
Și spunând acestea, Gogu ieși din cameră trântind ușa după el. Iar după alte două minute, se auzi și ușa de la intrare trântită.