Titi se trezi în miezul nopții, după doar două ore de somn chinuit, începu a se foi de pe-o parte pe alta, neputând sta locului în patul care era ba prea cald, ba prea fierbinte, ca și când cineva se juca cu un termostat, același pat împărțit cu Aneta, femeia lui, care dormea pe-o parte, respirând așa cum respiră un Harley Davidson. Tot învârtindu-se în jurul propriei axe, ca un titirez fără stare, i se atrase atenția nervos dinspre cealaltă parte a patului, printr-un mormăit ofuscat, să se calmeze naibii odată. Dar nici gând, parcă mii de furnici jucau țonțoroiul în fundul lui Titi, drept care ajunse la concluzia că, lucrul cel mai bun pentru univers este să se ridice în capul oaselor, să-și încalțe șoșonii obosiți de viață și să meargă măcar la baie, "să stau acolo pentru restul zilelor mele", își comentă Titi cu amar starea. Ar fi vrut să meargă în cealaltă cameră, dar nu o avea, locuind de câțiva ani într-o garsonieră indecent de mică, care-l sufoca de-a dreptul. Se tot ținea scai de capul Anetei să se mute, dar toate cuvintele lui se loveau de-o încăpățânare din monolit, femeie care avea o plăcere sadică să spună un NU mare mereu, fără ca Titi să înțeleagă motivul. Explicația era una financiară, așa explica Aneta mereu refuzul de a se muta. Așa că, Titi se calmă cu mutatul, împăcându-se cu ideea de a sta în acea garsonieră pentru veșnicie. Sau nu!
În casă era destul de rece, primarul uitând să pornească încălzirea locuințelor din oraș, dar chiar și așa, frigul tot ar fi intrat, mai ales că geamurile erau din toc de lemn, învechit și el de timp, neschimbat tot din cauza situației financiare enunțate de soția lui. Se duse agale în baia devenită o mică Siberie înghețată, vru să-și de-a pantalonii jos, dar renunță la gest, frigul întrând năvalnic atunci când pantalonii fură dați puțin deoparte. Se puse pe capacul closetului și își lua capul în mâini, puțin decepționat de toată situația în care se bălăcea. De fapt, dacă mă uit mai bine la Titi, e puțin mai mult decât decepționat! După un timp de reflexie, cum alte opțiuni locative nu avea, se hotărî să se mute în bucătăria minusculă, să fie cu el însuși, să se gândească în voie. Porni și aragazul, așa, pentru un minim confort termic, chiar dacă gazele care rezultau nu erau dintre cele mai bune. Dar timpul de gândire se dovedi a fi unul extrem de scurt, Aneta năvălind în bucătărie, ștergâdu-și mâinile de un prosopel, fiind și dumneaei la closet.
- Ce faci, nu dormi? întrebă femeia, privindu-l nervoasă și prost dispusă.
- Nu prea am somn...
- De ce?
- Nu știu.
- Și trebuie să trezești toată casa?
- Dragă, am fost silențios ca o mâță, mai mult de atâta...
- Păi mai trezit, nu vezi? I-ați niște pastile, din alea de somn.
- Dacă mă apuc să iau și pastile de somn...
- Și ce-ai să faci? O să mă tot trezești pe mine în fiecare noapte? Că de juma de an parcă ai furnici-n fund și nu stai locului noaptea. Te poartă, ai?
- Cine să mă poarte?
- Ăl cu coarne!
- Fugi de aici, nu începe cu de-astea!
- Nu încep cu nimic. Vin-o de te culcă și lasă prostiile.
- Mai stau puțin și vin și eu.
- Vezi ce faci aici, poate trezești tot cartierul, da?
Și cu asta, Aneta ieși din bucătărie, mai prost dispusă decât intrase, asta-i clar!
Începea să fie tot mai enervată- sau cel puțin se prefăcea că este enervată- de prezența lui Titi, de lipsa lui de vigoare, de moliciunea lui autentică și patentată, care aducea o moarte a pasiunii teribilă. Acum îl mai apucase și insomnia. Jana, prietena Anetei, îl avea pe Vasi ca bărbat, tipul cu care trebuia să fie Aneta, dacă treburile ar fi ieșit cum trebuiau să iasă acum mulți ani. Dacă Aneta nu asculta de mă-sa, acum avea și ea un bărbat cum trebuie, așa...
Jana și Titi habar n-aveau că cei doi își făcuseră ochi dulci acum mulți ani, ăsta fiind micul secret între ea și Vasi, acela de iubire în taină, pusă deoparte, în amintirea vremurilor când...
După vreo cinci ore, Aneta reveni în bucătărie, cu părul vâlvoi și cearcăne de mărimea a doi saci cu grâu.
- Nu te-ai dus la muncă? întrebă Aneta, în loc de bună-dimineața.
- Nu, mi-am luat liber azi,
- Păi și ieri ți-ai luat. Cum vine asta?
- Poate-mi iau și mâine, să văd.
- Dar suferi de ceva? Ce ai? Ce le-ai spus ălora de la muncă? Că te-a pleznit lenea?
- Am găsit eu motive, nu-ți fă probleme.
- Păi... ba da, îmi fac, poate rămâi fără serviciu, să te văd după aia ce crapi în mațe.
- Ei, lasă, ce, ai murit de foame până acum?
- Asta îmi mai trebuia, să mai mor și de foame? Nu degeaba stau în hruba asta?
- Stăm!
- Ce?
- Stăm amândoi aici. Dar eu ți-am spus de o mie de ori să ne mutăm, dar tu nu și nu.
- Normal, că dacă mă iau după tine, la câți gărgăuni ai în cap, mă duceai la sapă de lemn! Tu tot vrei, dar nu prea ai cu ce.
- Nu vorbi aiurea, că eram aproape să iau creditul din bancă, dar mi-ai stors creierii cum "că cu ce plătim" și ce facem după, cu ce bani plătim rata...
- Și nu e așa? Cu ce bani, dacă tu zaci tot acolo, la ăia care-și bat joc de tine și te plătesc ca pe ultimul fraier, și Aneta ridică mâinile, pe sistemul "crede-mă, știu ce spun".
- Nimeni nu are salariul mai mare în firmă, nu sunt eu ultimul fraier!
- Așa, și? Înseamnă că sunteți o turmă de proști, care stă la batjocura unor borfași.
- Deh...crezi că în altă parte e mai bine?
- Dar măcar încearcă, omul lui Dumnezeu! Ți-a spus și Vasi să mergi unde lucrează el, nu? Tot îți spune de ceva timp, dar de tine nu se lipește nimic, tu tot în locul ăla spurcat mergi, de parcă îți dau miere și lapte borfașii ăia.
- Dă-mi pace și cu Vasi, că numai gura e de el.
- Mă, deșteptul vieții mele, și-a luat mașină nouă? S-au mutat în casă nouă? Uite, în vara asta asta au fost la mare, eu, în schimb, am stat aici de m-am copt, că bărbatul meu nu pricepe nimic din ce zic.
- Da, și-a luat mașină nouă... Ce să zic! Tu nu vezi cum arată mașina? Și la etajul opt să-ți iei apartament? Din atâtea posibilități?
- Lasă că stăm noi bine aici, mama naibii, că tu ai explicație la orice! Mănânci ceva? Îți fac ceva?
- Nu știu, ce este de mâncare?
- Vrei ciorbă?
- La nouă dimineața?
- Asta avem de mâncare! Ai uitat? Mai sunt niște ouă și mai este un cârnat în congelator. Vrei omletă cu cârnați? Îți dau borfașii ăia salariul astăzi?
- Cred că da.
- Crezi?
- Sper.
- Vezi, dacă nu iei azi banii, mănânci speranțe la grătar.
- Lasă, voi găsi eu un colț de pâine să bag în gură.
- Nu fi așa de sigur, că asta e singura pâine, spuse Aneta și îi aruncă un colț de pâine lângă farfurie.
Dar Titi își puse mâinile în poală și nu mai spuse nimic. Privindu-l cu coada ochiului, Aneta îi venea să-l pleznească cu tigaia peste mutră.
- Fugi dincolo, că te împuți de la miros. Te chem eu când e gata. Titi se execută ca un cățel ascultător și ieși.
Pe la două, Titi ieși în oraș, să vadă de bani. Aneta puse mâna pe telefon și-o sună pe Jana, fosta vecină de palier, cu care vorbea zilnic.
- Bună, dragă! Ce faci?
- Hei, bună, ce să fac? Am făcut puțină ordine, am trebăluit prin casă. Trebuie să apară și Vasi de la muncă. Tu? Cum o duci de ieri, de când am vorbit? Și râseră amândouă la această glumă.
- E, parcă nu știi, tot cu Titi, trebuie să-l împing încolo-n-coace, că e ca o balegă în mijlocul drumului. Ți-am spus că acum nici să doarmă nu mai poate? Se tot prelinge prin casă când am somnul mai dulce.
După ce mai râseră puțin de Titi, veni și Vasi, iar Jana se scuză și închise.
"Nu au băgat banii", primi mesaj de Titi. "Nu mă interesează cum faci, vii cu bani acasă, că nu avem de nici unele prin casă!" Aneta fierbea. "Și de unde să fac rost?" veni răspunsul lui Titi, perfect impasibil. "Nu știu! Dar să nu-mi vii acasă fără bani, ne-am înțeles?"
Jana sună din nou.
- Auzi, al tău nu vrea să meargă dincolo? Are Vasi o ofertă bună.
- Cine, al meu? Să plece? Te-ai țăcănit? Pe ăsta nu-l urnește nimic, nici cea mai mare catastrofă. Dar ce ai de te hlizești așa?
- Am făcut dragoste, așa pe nepusă masă. Și Jana rânji din nou.
- Da? Aneta simți un nod în gât și în stomac. Cât a trecut de când...? Acum, fiind sinceră fiind cu ea, nici dacă ar fi vrut Titi...
- Nu te înțeleg, pe bune! De ce mai stai cu el? De bună, ești bună, chiar dacă ai mai pus puține fălcuțe, și știi că nu ai duce lipsă de oferte, crede-mă. Dar angajează-te și tu, că dacă mai stai mult acasă, ți-o spun sigur, te ramolești. Hai să ne vedem deseară, poate îl convinge al meu pe Titi să plece dincolo.
Seara, la ora șase, cei doi se aflau în fața ușii, Titi mormăind că n-are chef să iasă.
- Ba, ai să vii, că nu e după tine!
- Dar tu singură nu poți merge? Știi că nu o pot înghiți pe aia.
- "Pe aia" o cheamă Jana, nu fi bădăran.
- Să fie sănătoasă!
Când ajunseră, urmă un moment de îmbrățișări, Titi cu Vasi, Aneta cu Jana, Titi cu Jana și Aneta cu Vasi. După ce serviră niște aperitive, Titi merse pe balcon să fumeze. După 20 de secunde, veni și Jana, aprinzându-și țigara. Doar ei doi fumau.
- Ce faci, Titi, cum îți merge?
- Ca naiba...de parcă n-ai știi.
- Lasă-mă să te sărut! Mi-ai cam lipsit din peisaj de ceva vreme.
- Ești nebună? Poate ne văd ăștia doi.
- Nu ne văd, nu-i auzi că sunt prinși în discuții despre mobilă? Hai, sărută-mă! Și cei doi se sărutară cu pasiune, căutând fiecare cu disperare să se cuprindă cât mai mult.
- Jana! Încet, nu fii nebună, că ne aude tot blocul.
- Când terminăm cu minciunile și ne luăm? Nu mai pot!
- Ai răbdare, trebuie să o fac pe Aneta cu capul, să plece din dorința ei, că dacă află de noi doi e în stare să ne crape capul. Nici nu știu ce să-i mai fac, cum să procedez, să plece odată în lume, să mă lase-n pace! Mai puțin și trebuie să și o bat să priceapă.
- Nu, nu...nu așa, nu-mi plac treburile astea. Lasă, că va pleca ea. Facem treaba aia cu plecatul dincolo? Ai ocazia să o enervezi și mai tare pe Aneta, mai ales că te vrea plecat să aduci bani în casă. Știu că Vasi a venit cu ideea, parcă mi-a ascultat dorința, și ține morțis să te vadă dincolo, să te realizezi și tu, bla-bla...de astea, așa-mi tot spune. Ține la tine, boul ăsta.
- Nu vorbi așa de el, că e băiat fain. Ce vină are el că noi doi...
- Dacă ne-ar vedea acum, te-ar arunca de pe balcon...
- Vezi-ți de treabă, exagerezi.
- Crede-mă pe cuvânt!
De partea cealaltă de ușă, Vasi o mânca pe Aneta din ochi
- Sper să-l pot trimite dincolo, să te pot vizita în liniște...
- Vasi, nu-ți fă iluzii, e căpos. Tare mi-e că nu vei reuși.
- De ce nu te desparți de el?
- Păi, și? Ce-am rezolvat? Tu te desparți de Jana?
- Dacă ar știi de noi, ar arunca o canistră de benzină pe noi și ne-ar da foc.
- Te cred...
- E de-o gelozie... Mi-a spus de câteva ori că dacă mă prinde că o înșel, mi-o taie în somn. Și trebuie să mai stau puțin, poate pun mâna pe pământul ăla, de la scârba de mă-sa, așa... că oricum îl ține degeaba.
- Dă-l naibii de pământ, că n-om sta noi în ăla.
- Nu stăm, dar prinde bine, crede-mă! Sunt niște bănuți serioși.
- Treaba mamii ei de treabă! Of! De doi ani ne chinuim așa. Ai zis că vii azi pe la mine. Titi a fost să vadă de bani, am fost liberă puțin.
- Azi chiar am fost ocupat...
- Da, te-ai culcat cu nevastă-ta.
- Nu fii copilă, știi că trebuie să fac și acțiuni de felul ăsta...
- Și ai făcut-o bine, că Jana era în culmea satisfacerii... Ti-a plăcut?
- Acum, na, am motivele mele să o fac să fie satisfăcută, crede-mă pe cuvânt. Doar cu tine-mi place, știi bine treaba asta, și o sărută rapid pe Aneta.
- Nu fi prost, încetează, poate intră nebuna! Apropo, mi s-a ridica părul de pe cap când o auzeam, că ce satisfăcută, că aia, că cealaltă, mai și rânjea... Nici nu știi ce ți-aș fi făcut atunci!
- Ce mi-ai fi făcut?
- Te-aș fi devorat!
- Nu mă ațâța, că aici rup hainele de pe tine!
- Lasă vitejia, că ți-o rupe nebuna, și eu mai am nevoie de ea... că-i tare jucăușă.
- Mă mai pricep și eu, pe ici, pe colo...
- Te pricepi bine, lasă pudoarea. Știi ce-i bine în toată povestea asta? Că Titi nu s-a mai apropiat de mine de luni de zile. Și nici nu are cred de gând să o facă prea devreme.
- Poate are pe alta, cine știe.
- Cine, Titi? Fugi de aici! Ăsta? Ăsta nu e în stare nici să-și încălzească ciorba. Dacă nu-i pun în farfurie, moare de foame.
- Nu poți să știi niciodată.
- Vasi, bag mâna-n foc că ăsta nu e în stare de amantă nici dacă e pe-o insulă pustie, cu vreo bunăciune în călduri. Știu ce am la ușa mea.
Pe balcon, cei doi își aprinseră o nouă țigară.
- Mă duc să-mi iau cafeaua, să văd ce fac ăștia doi, zise Jana, plecând în casă.
E liniște, spuse ea la întoarcere. Și se aruncă din nou în gâtul lui Titi. Te vreau aici!
- Jana, calmează-te! De ce să stricăm tot ce-am clădit până acum, dintr-o prostie? Lasă, avem timp. Trebuie să fim cu capul pe umeri!
- Dar și tu vrei! Te simt! Ești ud tot!
- Jana, scoate mâna, nu fi nebună, ce Dumnezeu ai? Jana!
- Gata, gata, nu te agita. Te înțeleg. Hai să intrăm, că dacă mai stau aici rup tot de pe tine. Ne vedem mâine?
- Da, sigur! Îi spun că mă duc să văd de bani și dau pe la tine.
- Vorbim mâine, acum hai să intrăm.
*
- Deci, Titi?
- Ce-i?
- Ce zici, te bag pe felie?
- Măi, nu știu ce să zic. Știi că nu prea mă încântă plecatul pe dincolo.
Aneta îl privi pe Vasi, parcă spunându-i: "ți-am spus?"
- Crede-mă, te-ar ajuta mult. Ce zici, Aneto, ar fi bine să plece bărba-tu dincolo? Na, știu, e greu cu statul separat unul de celălalt, dar dacă stai doi ani acolo, ești boier.
- Trebuie să facem ceva, că e tare greu. S-au scumpit toate, banii nu ne ajung de la o lună la alta, oftă Aneta, privind în pământ.
- Dar de ce nu mergi tu dincolo, dacă ții neapărat să te îmbogățești?
- Titi, nu fi bătut în cap. Știi că eu abia stau cu spatele, unde vrei să merg?
- Dar nici nu mergi la doctor să-ți rezolvi alea 4000 de boli de care suferi.
- Asta sunt eu, ce să-i faci, mai bolnăvicioasă.
- Bun, copii, lăsați pălăvrăgeala și haideți să revenim la oile noastre. Titi, de când ne cunoaștem? De-o viață, nu? De ce nu vrei să înțelegi că-ți vreau binele? Ți-ar sta rău cu 2000 de euro în mână, pe lună? Nu cheltui nici cu cazarea, nici cu mâncarea. Și dacă îți vezi de treabă, și cum te știu pe tine un om care-și vede de treabă, poți ajunge lejer spre 2500 de euro.
- Bă, frate, dar nu înțeleg ceva! De ce nu mergi tu?
- Eu am jobul meu aici, care mă mulțumește. Evident, se poate și mai bine, dar urmează și asta. "O am și pe Jana", vru să spună, dar se rezumă doar să o privească cu coada ochiului.
- Mă lași cu vrăjeala asta? Nu, Vasi, nu plec niciunde, ca să închei discuția asta!
- Ești incredibil! N-am cu cine!
- Dar du-te, dacă tot se roagă omul ăsta de tine. Dacă nu-ți place, a doua zi te poți întoarce, dar măcar încerci.
- Nu, am spus!
- Ei, lăsați-l în pace că l-ați disperat, spuse și Jana, care privea încântată spectacolul. Știți cum e vorba aia, că, cu cât insiști mai mult, cu atât nu reușești.
- Ai și tu dreptatea ta, spuse Vasi resemnat. Dacă te răzgândești, știi unde stau.
- Da, da, tu ține telefonul și soneria deschise, că te sunt eu, răspunse Titi zâmbind.
- Mai și râzi... spuse Aneta plină de venin.
Pe la 11, întâlnirea se sparse. Se îmbrățișară și se doriră cu toții, însă cuplurile au plecat pe drumurile lor, cu sufletul rămas un urma lor.
*
- Ce faci, dragă? vorbi Jana, cu glas voios
- Uite, pe acasă, răspunse Aneta, strâng, chestii de astea.
- A fost la mine o domnișoară tinerică, de fapt încă mai este la mine, care mi-a făcut un masaj, nu știu, ceva de vis, că-mi înțepenise spatele de la o vreme. Tu, fată, e divină! Are niște mâini incredibile. Mi-a luat fiecare mușchiuleț la frământat...nu știu, zici că zbor acum! E încă aici, la mine. Abia a terminat. I-am spus să meargă și la tine, că face gratuit prima ședință, să vadă clientul cum e. Așa-i, Suzi? se auzi Jana cum strigă către cineva. Așa e, doamnă! veni răspunsul prompt.
- Ce să am împotrivă? Oricum am și eu spatele în pioneze.
- Perfect, hai că de la mine o să plece spre tine. Pupici!
*
- Suzi, dragă, mă bucur că te-am cunoscut. Faci o treabă foarte bună și chiar mi-ai dat drumul la spate, serios! spuse Jana mulțumită.
- Să știți că masajul face minuni.
- Dar trebuie să fie și mâinile care știu ce să facă, nu?
- E vorba de pasiune, cam asta e toată treaba.
- Hai că mă duc să-ți aduc bănuții.
- Doamnă, vă rog, v-am spus că prima ședință...
- Știu ce mi-ai spus, dar nu pot să te las să pleci cu mâna goală. Munca se răsplătește. Să mă simt eu împăcată. Stai aici jos. Două secunde și revin la tine.
- Sunteți foarte drăguță.
Cât timp stătu, telefonul care se odihnea pe masă se aprinse și pe ecran putu citi, fără să vrea- "bine, hai că ajung și eu în 10 minute. Abia aștept să te..."- doar atât apucă să citească, restul putând fi citit doar dacă deschideai mesajul. Mda, își spuse fata zâmbind. După masaj, relaxată, merge o partidă de... Titi. Trebuie să fie soțul sau iubitul. Soțul, pentru că are verighetă, continuă să vorbească Suzi cu ea însăși. Ce bărbat norocos. Simpatică femeie.
- Bine, Suzi, uite aici pentru tine, spuse Jana, întinzându-i niște bani, apucând și telefonul cu cealaltă mână, deschizându-l. Când citise mesajul, Jana roșise ca o școlăriță până în vârful urechilor.
- E de bine, doamnă? spune Suzi, privind pe femeie cum citește mesajul cu maximă încântare.
- Da, Suzi, e de foarte bine, spune și Jana zâmbind, roșie ca racul, pielea feței căpătând mici broboane de transpirație. Poate îi rezolvi spatele și soțului, lui nenea Vasi. Soțul, repetă fără să vrea Jana, concentrată pe ce scrie în telefon.
Vasi? Nu... Titi? Eh, poate că așa îl alintă, își spuse Suzi. Mă rog, nu e treaba mea.
- Atunci, doamnă Jana, vă las. Merg la prietena dumneavoastră, da?
- Aici e adresa, dar oricum e la trei străduțe distanță. Mulțumesc mult! Te mai aștept.
*
Aneta avuse aceleași reacții, de laude la adresa mâinilor fetei.
- Bei o cafea?
- Da, doamnă, ar merge.
- Spune-mi Aneta, te rog.
- Bine, așa voi face.
- Am o chestie la spate... și Aneta începu să-i spună afecțiunile ei închipuite. Cât timp dădea din mâini, telefonul Anetei se aprinse și Suzi putu citi mesajul apărut pe ecran. De data asta de la Vasi. "Gata, pot veni?" Aneta, apucă telefonul, scrise cu înfrigurare, iar Suzi își dădu seama că prezența ei este cumva una care încurcă. Vasi...Titi... Parcă ceva dă cu virgulă. Ia să aflu cum se numește soțul Anetei, își spuse Suzi, pornită pe ancheta, filându-i lampa că ceva bun putea ieși din treaba asta.
- Doamna Aneta...ăăă, scuze, Aneta, soțul dumneavoastră lucrează?
- Titi? Da, dar își cam bat joc de el patronii.
- Nu e singurul...
- Știu, vedem zilnic.
- Lucrează cu soțul doamnei Jana? plusă Suzi, pentru aflarea mai multor detalii în acest caz de spionaj.
- Nuuu, soțul Janei e bine, spuse Aneta scriind un nou mesaj.
- Parcă mi-a spus că-l chemă Vasi, pe soțul dumneaei. Mi-a mai spus că îi va propune să-i fac și dumnealui un masaj, că s-a acumulează tensiunea, treburi de felul ăsta. Mi-a spus că are un soț activ, spuse Suzi, remarcând cum paloarea Anetei se schimbă. Acum, continuă Suzi zâmbind, nu știu la ce s-a referit când a spus de activ, culoarea Anetei după această remarcă devenind una de-a dreptul lividă. E clar! își spuse Suzi. Nu trebuia să mai facă remarci, trebuia să mai vină în cele două familii, să descoase povestea. Era interesantă.
- Bine, Aneta, cam asta a fost. Mi-a făcut plăcere să te cunosc și dacă mai doriți o ședință pe viitor, cu drag. Poate dorește și soțul dumneavoastră.
- Mulțumesc, Suzi, spuse expeditivă Aneta, cu mintea focusată la masajele din telefon, culoarea roșie, de îndrăgostită foc revenindu-i pe chip. Te anunț, bine?
*
Suzi bea o bere cu Rudi, iubitul ei.
- Cred am prins niște papagali care se ard unii pe alții, cu amanți și tot tacâmul. Mână cerească! Nu știu de ce, dar cred că pot stoarce niște bani de pe urma lor.
- Păi cât le poți pune ședința?
- Nu, nu la ședință mă refer. Un mic șantaj. Să storc niște bani de la ei, știi?
- Pe bune? Te duce mintea la asta?
- Ei, na! Dar greu o fi! Dacă nici eu nu știu ce le poate căpățânile bărbaților...
- Poate o iei pe spinare într-o zi. Ai grijă cu ulciorul la apă...
- N-ai grijă tu de asta. Tu fă bagajul, că mergem la mare! spuze Suzi, țopăind prin bar.
*
- Bună ziua, doamnă Jana. Suzi vă deranjează!
- Bună, Suzi!
- De ce v-am sunat? Nu știu dacă v-am spus, dar în cupluri primele două ședințe sunt gratuite. Deci, dacă soțul dumneavoastră dorește o ședință gratuită, sunt liberă. Și pentru că sunteți foarte drăguți, mai merg cu încă o ședință gratuită pentru dumneavoastră. Ce ziceți?
- Da? Oooo, ce tare! Vasi, ce zici, te bagi la un masaj? se auzi Jana în fundal, adresându-se soțului. Să vină, răspunse bărbatul. Bingo! spuse în mintea fetei. Poți astăzi? întrebă Jana. Vasi, e ok azi? i se adresă si lui Vasi. Veni și confirmarea. Poți astăzi, Suzi?
- Da, doamnă. Mai am o rugăminte. Știu că sunteți apropiată de doamna Aneta, poate îi spuneți și dânsei de ofertă. Astăzi am timp liber și pot face asta cu mult drag.
- Hai că vorbesc acum cu ea. Te sun înapoi imediat, da?
Și, da, Suzi primi confirmarea din partea amândurora. Primul era Vasi. Jana își făcu de lucru prin bucătărie, iar Suzi îi șopti suav și aproape lasciv la ureche, că știe de relația lui cu Aneta. Lui Vasi i se blocă inima, dar Suzi îi transmise să se relaxeze, că treaba e sub control, că nu are ce face, trebuie să-și apere bărbăția, iar pentru asta nu trebuie decât să plătească o sumă rezonabilă. Cât? întrebă înghețat de spaimă Vasi. 3000 de euro, e ok? 3000, și nu vei mai auzi de mine! Iar știrea va fi îngropată.
-De unde știu asta, spuse Vasi, privind peste ceafă cum îi sunt masați de zor umerii.
- Că vei avea după asta liniște din partea mea? Nu ai de unde, dar trebuie să mă crezi. Nu sunt o idioată. Am doar nevoie de bani și v-am prins în ofsaid. Atât. Eu zic că este un preț cinstit, nu? Dacă îmi dau cuvântul, cuvânt rămâne.
- N-am acum 3000 de euro...
- Nu-i grabă, aștept o lună, până în iunie. Dar fără prostii, da? E păcat de familia voastră, că e superbă.
- Nu e ceea ce crezi...
- Puțin îmi pasă din ce motiv faceți ceea ce faceți. Dar eu zic, părerea mea, să nu umblați în două luntri, să nu vă înecați.
- Câți ani ai?
- 21. Dumneavoastră?
- 43. Mulți înainte. Cam tânără pentru aceste sfaturi, nu crezi?
- Credeți-mă, pot face mult mai multe, șopti Suzi la urechea lui Vasi. Simți bărbatul cum se înfioară. Vedeți? Ce ușor vă pot manipula? și râse, mușcându-l ușor pe Vasi de lobul urechii. Stați foarte bine pentru vârsta dumneavoastră. Chiar foarte bine. Enervant de bine, îi șopti lui Vasi, trimițând aurul cald pe obrazul bărbatului, care aproape se topi.
- Ce faci? întrebă Vasi, deja tremurând.
- Mă joc, domnule. Puțin. Și pentru că ne înțelegem așa de bine, vă aștept în două săptămâni cu banii. La mine. E și iubitul meu, care știe de toată povestea. Nu vă faceți probleme despre el, e plăpând. Ok?
*
- Domnule Vasi, sper că v-a plăcut ședința.
- Foarte relaxant, răspunse Vasi, privind speriat pe pereți. Mă bucur că am dat de dumneavoastră.
- Așa-i că are mâini divine? Am avut dreptate, dragostea mea? spuse și Jana, sărutându-i încet obrazul soțului. Soțul mai avea puțin și făcea implozie, pielea aruncând prin pori apa care rezulta în urma arderilor intense din interiorul lui.
- Este! răspunse surescitat Vasi.
- Ești ok, iubire? Te văd stors de puteri. Înseamnă că ți-ai făcut bine treaba, spuse Jana zâmbind, întorcându-se către Suzi.
- Mulțumesc, doamnă, pentru complimente. Acum, trebuie să vă las, am o programare și la domnul Titi.
*
Cu Titi fu puțin mai complicat, Aneta fiind prin zonă, lipsa unei alte camere făcând ca prezența ei să fie enervantă pentru Suzi. Dar soarta îi surâse. Aneta plecă pentru 5 minute la magazin. De ajuns cât Suzi să marjeze pe același scenariu ca-n cazul lui Vasi. Titi sări înspăimântat de pe masă, dar fata îl calmă rapid, cu aceleași șoapte calde, cu aceleași efecte. De fiecare dată mergea la fel, își spuse Suzi. De fiecare dată! Fiecare bărbat e la fel, concluzionă zâmbind .
Aneta se întoarse și pregăti o cafea. Exact 4:23 de minute lipsise. Perfect pentru ca Suzi să facă 3000 de euro. În două săptămâni...și o zi, 6000 de euro.
Așa cum conveniseră, bărbații se prezentară cu banii. Titi se împrumută de la Vasi, aproape rugându-l în lacrimi. Nu-l întrebă nimic ce face cu banii. Îl înțelese. Picase și el în aceiași capcană. Despre ce femeie o fi vorba? se gândi Vasi. Ce mai contează?
Suzi se făcu cu 6000 de euro, iar cei doi bărbați li se luaseră două pietroaie de pe inimă. Suzi, le spuse grav, fiecăruia, ca o metresă cu multă experiență: nu fiți proști, în trei luni înaintați divorțul și trăiți-vă viața!
Suzi râse la amintirea celor petrecute, stând în patul de hotel, cu iubitul ei, servind șampanie și felii unse cu pateu de gâscă.
- În trei luni ăștia doi se vor despărți, fac pariu!
- De unde ai tu atâta siguranță în viață?
- Experiența, dragă. Experiența!
- La 21 de ani?
- Ce știți voi? În 3 ani poți căpăta experiență cât pentru o viață întreagă.
Și avuse dreptate. În trei luni amândouă cuplurile erau despărțite. Și în altele două, amândouă cuplurile erau reîmpărțite: Vasi cu Aneta și Titi cu Jana. Și era pentru prima oară când erau fericiți.
Morala?
Vedeți ce poate face un sfat bine țintit la timpul lui?
Gata, cam asta e povestea!
Cu plăcere!
CITEȘTI
Ne-am hotărât să devenim proști.
HumorO serie de Povești și Povestioare... care nu se pot citi! Cu plăcere!
