Ne-am hotărât să devenim proști.

De ce suntem (încă!) îmbrăcați?

- Titi, m-a sunat mami azi. Hai, nu fi așa de bucuros... Am vorbit cu ea, mai multe!
- Nu mi-ai spus nimic nou. Când nu vorbești tu cu mami? Când? Pune-mi, te rog, haina în cuier. Bate un vânt afară de te smulge.
- Cum a fost la muncă?
- Nici cum. Nu se lasă până nu-l pleznesc. Nu se lasă!
- M-a întrebat mami când poate veni până la noi.
- Îmi face viața amară, nemernicul! Ți-am spus, nu se lasă până nu dau cu el de pereți!
- Titi, ești atent la ce-ți vorbesc? Sau te faci că nu auzi?
- Ce-i, dragă? Ce-i? Să vină când o vrea să vină! Doar nu stă după dorința mea, oricum face ce vrea, nu?
- Nu fii măgar! Ține la noi.
- La tine poate că ține...
- Trebuie să vorbim... Serios!
- Acum?
- Da, acum!
- Nu prea am starea necesară de a vorbi despre mami.
- Nu e despre mami, e despre noi.
- Și nu e și mami pusă între noi?
- Doar dacă vrei tu.
- Bine, stai să-mi fac o cafea și facem și treaba asta, să văd ce ți-a mai băgat mami în căpușorul ăsta al tău. Și Titi o sărută pe frunte. Și eu te iubesc, continuă el, turnându-și cafea rece din cafetieră.

După câteva minute

- Deci?
- Deci, ce? răspunse Titi, sorbind din cafea.
- De când stăm înpreună? De cinci ani?
- De cinci.
- Cât mai putem sta așa?
- Nu știu... Până când moartea ne va despărți?
- Titi, nu râde, că mă scoți din sărite! Bag de seamă că nu te prinzi -sau că nu vrei!?...- că de un an tot bat apropouri.
- A, te referi la căsătorie?
- O spui cu o pasiune de-mi vine să vomit.
- Iar te-a bătut mă-ta la cap, cu căsătoria?
- Și nu are dreptate?
- Dar nu văd unde e graba!
- Titi, sunt cinci ani, ce naiba e în capul tău?
- Așa, și?
- Titi, vorbesc foarte serios! Dacă nu mă iei în serios... nu știu, nu voi sta cu mâinile în sân, să aștept prințul din Emirate să se hotărască, să-și ia viața în serios. Eu cred că tu încă nu ai ieșit din copilărie, încă te joci de-a relația.
- Doamneee, dar tu când îți pui ceva în cap... Ești fenomenală!
- Nu e vorba despre asta! Vreau să am o viață așezată, la locul ei, să mă știu într-o parte.
- Bun, dar nu ai o viață așezată? Îți trebuie neapărat un act? Nu ai ce-ți trebuie? Abia respiri după ce...
- Ești un prost! Crezi că, dacă mi-o tragi bine... te las să iei viața noastră la mișto?
- Iau viața la mișto? Doar nu vorbești serios, nu?
- Ba da, Titi! Dacă nu o iei în serios, ne despărțim! Mi-e greu să ți-o spun, dar dacă nu o iei în serios, ne despărțim.
- Și unde mergi, mă rog?
- Poftim? Ce crezi, dacă mă despart de tine, gata, sunt legată de mâini?
- Mergi la mami?
- Uite că nu o să merg la mami, ci îți dovedesc că pot sta și pe picioarele mele, da?
- Ei, na! Ce să-ți povestesc! Mă scuzați, am uitat cu cine stau de vorbă.
- Băi, animalule, vezi că puți a nesimțire!
- Hai, pe bune! Stai s-o asculți zilnic pe mă-ta și vii după aia să-mi îndrugi vrute și nevrute, că vrei tu stabilitate, acte și naiba să mă ia câte altele?
- Gata, idiotule, mâine am plecat!
- Mâine? De ce nu pleci acum? Du-te, ce mai stai cu un idiot?

După plecare, la hotel.

- Bună seara! Cu ce vă pot ajuta?
- Aveți camere libere?
- Bineînțeles! Single, duble, apartament, suită sau lux.
- Ce înseamnă lux?
- Apartament cu trei camere, vedere panoramică, jacuzzi, masaj, room-service, all inclusive, open-bar...și multe alte facilități. Le aveți toate în mapa în holul de la intrare.
- Știți ce? Sună excelent! Un apartament de lux să fie! Patru nopți!
- Pe numele dumneavoastră?
- Doar eu!
- Foarte tare...
- Sunteți mirat, domnule?
- Mă scuzați, dar e pentru prima dată când văd pe cineva singur... singură... într-un apartament de lux.
- Ceva nu bate, nu? Dă cu virgulă?
- Apartamentul e imens... De-obicei veneau cupluri sau, mă rog, mai multe persoane.
- Eh, de data asta sunt doar eu. Fac niște aroganțe, cum vorbesc ăștia micii. Să mai ies puțin din tiparul zilnic, de...
- De...?
- E în regulă, vorbește gura fără mine.
*
Drăguț băiatul de la recepție, își spese Tanța. Dar ăla nu prea e băiat, e bărbat în toată firea. Și ce ochi are...
*
- Recepția!
- Bună, aș dori la apartamentul 310 o șampanie. A, și un pahar.
- Doamnă, aveți în bar patru șampanii, toate puse la rece. Plus o gamă mare de alte băuturi.
După câteva secunde...
- Da, așa e... Ce oarbă sunt! Scuze!
- Vă simțiți bine, doamnă?
- Să mă simt bine? De ce nu! Mă simt excelent! Doar că nu sunt învățată cu atâta opulență. Adică, nu prea am fost prin apartamente de hotel, mai ales din astea, de lux.
- Vreți să vă prezint mai bine apartamentul?
- Mulțumesc, este în regulă. O seară bună!
*
Dar nu era în regulă. Toată aparatura din apartament îi juca feste, prinzându-și urechile în toate butonașele de pe pereți plus un cârd de ecrane LCD, fiecare cu comanda lui.
*
- Recepția!
- Bună, tot de la 310 vă deranjez.
- Aveți nevoie de îndrumare, așa-i?
- Cum ați ghicit?
*
- Bun, și aici aveți ecranul pentru jacuzzi. E foarte simplu. Are aici, cu galben, modurile, cele cinci viteze, zonele de unde să iasă jetul, temperatura, televizorul, comanda vocală e aici... E foarte logic, totul!
- Mersi, ești un drăguț. Mulțumesc!
- Plăcerea e de partea mea. Dacă mai aveți nevoie de ceva...
- Știu, sun și vă veți teleporta aici.
- Ceva de genul! zâmbi recepționerul. Tanței i se păru că i-ar fi făcut cu ochiul. Mi se pare, își spuse pentru liniștea ei.
- Aveți mult de lucru?
- Nu, e perioada din an când e liniște. Doar trei camere sunt ocupate. Patru, cu a dumneavoastră.
- Când vi se termină tura?
- La 23.
- Eh, mai aveți vreo patru ore...
- Da...
- Bine... Mulțumesc...
- Sigur vă descurcați?
- Dacă nu...
- Dacă nu, mă sunați.
- Da...
- Până la 11.
- Cine vă înlocuiește?
- Colega.
- Dacă e ceva...
- Mă sunați.
- Da, Vasi, dacă e ceva în neregulă... te sun.
- Să mă sunați.
- Da, mulțumesc.
- Plăcerea e de partea mea.
- De ce ne tot repetăm? întrebă, roșie la față, Tanța.
- Doamnă, eu doar vă răspund.
- Deci, eu mă repet?
- Nu știu, doamnă. Nu fac astfel de aprecieri. Eu doar vă răspund.
- Mulțumesc.
- Dacă...
- Știu, vă sun. O seară bună și mulțumesc.
*
Am rom, am cola, am lămâie, am gheață... perfect, Cuba Libre să fie! Nu uitase de cei șase ani de ospătărie, undeva în negurile tinereților. Cei mai frumoși ani. De când era la resurse umane, mare șefă, uitase efectiv de viață. Muncă, mașină, casă, Titi....
Ah, Titi, ce departe i se părea acum... Cinci ani... Foarte ciudat, chiar nimic, nici un regret? Stai calmă, e prea devreme. Mai vorbim peste o săptămână. Stai să vezi când o începe mami... Ți-am spus eu, dar nu, tu nu asculți niciodată. L-am mirosit eu pe pungașul ăla, și eu dar și tac-tu. Mda... să vezi ce-mi vor scărmăna mintea cu "ți-am spus eu!". Fac pariu că dacă o sun acum și îi spun că m-am despărțit de Titi, prima intervenție va fi cu "ți-am spus eu?"
*
- Hei, bună! Ce faci, Tanța?
- Ceau, mami! Ce faci?
- Uite, cu tac-tu, ne uităm pe HBO. E un serial bun de tot!
- Mă bucur...
- Ce ai?
     Asta-i bună...ce repede m-a mirosit, se gândi Tanța, zâmbind.
- M-am despărțit de Titi.
- ....
- Azi.
- Păi, de ce? Ce-a făcut nemernicul? Sper că nu te-a lovit! Dacă te-a lovit... se auzi și tac-su din depărtare.
- Nu, stați liniștiți, eu am plecat, de bună voie. Știți voi, faza cu căsătoria, că ia relația la mișto...
- Ți-am spus eu! Nu i-am spus?
*
Am câștigat pariul cu mine! Ura! Acum le-am dat alor mei motive de discuții pentru toată noaptea. Vor avea timp berechet să-l spurce pe Titi. Tanța zâmbi. În cărți scrie că despărțirea aduce suferință... Poate că proștii care sunt pe modul "suferință" nu se gândiseră să meargă într-un apartament de lux, în cel mai excentric hotel. Câteva zile de răsfăț poate fi balsam sufletesc, vorbi de una singură Tanța, ridicând treapta de hidromasaj pe ultima poziție. Ah, e bine! E foarte bine! Se afundă și mai mult în apa care parcă fierbea de la bulele de aer aruncate cu viteză. Deci, drăguțo, o senzație înălțătoare pentru suferinzi. Să tot trăiești așa! Era ora 22. La 23... Vasi termină tura.
- Recepția! Spuneți, doamnă, ce aparatură vă mai dă bătăi de cap? Tanța râse.
- Aparatura mi-e deja prietenă. Am o altă problemă!
- Sunt aici ca să vă ajut! Pentru asta m-am născut! Tanța râse și mai cu poftă.
- Fac un Cuba Libre foarte bun și n-am cui să arăt propriile-mi talente.
- Și ați dori ca eu să vă fiu un cobai, am înțeles bine, nu?
- Nu sună rezonabil, dar da, n-aș avea nimic împotrivă.
- Și la ce alte cercetări veți dori să mă supuneți?
- Supuneți? E cam greu cuvântul, dar pică de minune în context. Nu știu, vedea-vom...
*
- Chiar că e bun. De unde...
- De unde știu? N-am fost mereu șefă. Am fost șase ani ospătăriță. Sau ospătară? Ospătăriță? Mă rog... Acum, sunt șefă. Am spus-o anticipativ, să nu mai fiu întrebată după.
- Nu vă întrebam...
- Ei nu, pe naiba! Pe cine minți?
- Dar chiar e bun.
- Spune-mi Tanța.
- Spune-mi Vasi.
- Ai inel...
- Da, știu. Vrei să știi despre el?
- Nu, că se vede că e din aur! Tanța râse și ciocni paharul de paharul lui.
- Noroc!
- Noroc!
- Deci?
- Ce?
- Ce-i cu inelul?
- Păi...parcă ai zis că nu vrei să știi despre el.
- Nu despre el, ci despre cine ți l-a dat.
- Ah, Titi... El mi l-a dat...
- Despărțit...
- Da...
- Astăzi, nu?
- Ai ghicit! Chiar se vede?
- Dacă le pui cap la cap, dă un rezultat.
- Că sunt nepricepută în ale hotelului de lux taine?
- Și asta!
- Și care ar mai fi?
- Că nu sunteți o târfă!
- Pfuuu...ce direct! Că NU sunt o târfă.
- Așa, cu nu ești o târfă.
- Târfele...au ceva a lor?
- N-ai cum să nu te prinzi. Și acum? Titi...
- Titi e acasă. Face ce vrea.
- Și v-ați gândit să aveți o aventură?
- Asta crezi?
- Nu asta faceți?
- Nu, dragă! Nu asta fac. Îmi trăiesc puțin viața.
- Aha, așa-i spune mai nou la aventură? Trăitul vieții?
- Te-ai prins! Tu? Ce-i cu tine? Câți ani ai?
- 35. Și jumătate. Fecioară.
- Aha, acea jumătate e importantă... 35 și jumătate.
- Păi, nu? Tu, la 44 și un sfert...
- Văd că ești tare exact în aflarea vârstei clientului. Ai prietenă?
- Da.
- Și ce cauți aici, cu mine?
- Ajut un client la nevoie.
- Așa-i spune mai nou înșelatului?
- Încă n-am înșelat pe nimeni.
- Da, încă! Câți ani are prietena ta?
- 36.
- Îți plac babele?
- Sunt mai mature.
- Știi că în psihologie, la faza cu luatul de femei mai în vârstă e vorba despre mamă...
- Tanța, puțin îmi pasă de poveștile lui tata Freud. Fata cu care stau, de un an, are mintea unui om care parcă a prins patru războaie mondiale. Tot încerc s-o fac mai... dar nimic.
- Nu ești prea serios pentru vârsta ta?
- Pentru 35? Pot fi și mai serios. Am urmat două facultăți, am un master, m-am culcat cu jumătate de populație de gen feminin, am trăit ce alții n-au trăit în 100 de vieți, am fost în pușcărie, am fost în mănăstire, m-am drogat și am vândut droguri, m-am bătut... să mai continui?
- Ești uns cu toate alifiile.
- A, plus dansator de striptease.
- Poate-mi faci mai târziu un dans...
- M-am lăsat.
- Dau bani.
- Nu, mersi, prefer altceva.
- Cum ar fi?
- Să ne dezbrăcăm și să ne vârâm în jacuzzi.
- Trebuia să-mi iau un costum de baie... spuse Tanța, prefăcându-se jenată.
- Nu, n-ai înțeles. Când am spus să ne dezbrăcăm...nu m-am referit la costume de baie sau altele. Dezbrăcați!
- Nu ești deloc pudic.
- Asta vrei?
- Sincer?
- Dă-mi voie: nu, nu asta vrei!
- Cum le ghicești tu pe toate... Ai niște ochi frumoși.
- E prima femeie care-mi spune treaba asta.
- E un progres semnificativ. Sunt încadrată la categoria femeie, nu cea de târfă.
- Târfă bătrână? Nu, ești așa cum trebuie să fi.
- Credeam că mă faci bătrână! Vasi râse puternic.
- Nu, te ții foarte bine. O să prinzi șaizeci-ul în condiții perfecte de funcționare. Și șaptezeci-ul, dar cu câteva reglaje fine. Tanța îi trase în glumă o palmă peste obraz.
- Cum o cheamă pe prietena ta?
- Aneta.
- Ce ar spune acum dacă te-ar vedea aici?
- Ar face scandal. Mare scandal. E geloasă.
- Și nu are motive?
- Nu, deloc!
- Nici acum?
- Acum, ce? Stau cu o clientă la un pahar de Cuba Libre.
- CU Cuba Libre! La care i-ai propus să se dezbrace.
- Mea culpa: cu Cuba Libre. Nu e cel mai plăcut mod de a încerca un jacuzzi îmbrăcat...
- Așa e... L-am încercat vreo cinci minute azi, m-am îmbăiat înainte să sun la recepție.
- Și? Ai făcut baie îmbrăcată?
- Nu.
- Vezi?
- La toate ai răspuns?
- La câteva nu.
- Pot să știu și eu la care nu ai?
- De exemplu, de ce încă suntem îmbrăcați, de ce încă nu suntem naturali, cum ne-a lăsat natura, în jacuzzi.
- Chiar... de ce nu suntem încă dezbrăcați... Și Tanța avea un nod în gât. Am emoții...își zise, inima bătându-i cu putere.
*
- Hei, neața, trebuie să plec!
- Ce? Serios? Când e mai dulce...
- Mă revanșez, nu fii supărată, da? și Vasi o sărută adânc pe Tanța, care se încolăci de gâtul lui, strângându-l cu putere.
- Trebuie să-ți spun, cu riscul că ți se va ridica la cap, că am trăit cea mai tare noapte. Nu credeam...
- Șșșt...nu mai spune nimic. Știu, mi s-a tot repetat. Am fost chiar modest azi-noapte. Îmi făceam probleme, că mă vei lua puțin la mișto față de prestația mea.
- Hai, că deja ești... Poți și mai multe?
- Da, dar cu o condiție. Una importantă.
- Luminează-mă!
- Să zbieri mai în pernă, că ne dau ăștia afară din hotel. De fapt, nu pe mine, ci pe tine! Hai, ne auzim deseară.
- Cam mult până deseară...
- Ce ai? Te-ai îndrăgostit de mine? Deja? Nu mai poți sta fără mine câteva ore? Asta-i culmea, dom'le!
*
Titi, nici măcar un telefon. Se ține tare, faraonul! Să fie sănătos. E mai bine așa.
- Da?
- Ce faci, Tanța? Cum ești?
- Perfect, mami! Perfect!
- Ce-i cu fericirea asta pe tine?
- Se simte?
- Ai găsit ceva de capsat?
- Da, și Tanța chicoti la telefon.
- Câți ani are?
- 35.
- 35?
- Da.
-....
- Nu te da mirată, te rog eu! Tata...
- Ce-i cu el? Aaaa, mă rog, da, e cu 10 ani mai mic ca mine. Dar...alte vremuri!
- Serios? Nu merge vrăjeala asta cu mine.
- Ciobul nu sare departe de...
- Nicio șansă!
- E singur?
- Nu.
- Of...
- Aia e, nu totul poate fi chiar perfect. Dar măcar am niște ore de...
- Te cred. Face treabă bună, nu?
- Ca un mecanic desăvârșit.
- Mai ales că motorul tău...
- ...prăfuit...
- Parcă spuneai că Titi nu e tocmai rău, nu?
- Nu e, dar când dai de un Lamborghini...te mai poți urca în Corsa?
- Așa mare e diferența?
*
Urmară încă trei nopți de rai, cu norișori și îngerași care cântau la harfe. Ar putea să spună, așa cum e preconcepția, că asta nu putea să țină veșnic. Așa, și? Dacă se termina, nu avea să-i pară rău de nimic. Începea, ușor -ușor, să iubească viața.
*
- Cred că îmi mai iau o noapte de cazare. Încă n-am reușit să fac ceva pentru a-mi găsi o locuință. M-ai ținut puțin ocupată în paradis.
- Îmi cer scuze, doamnă. Pot să vă mai deranjez puțin cu o nouă excursie în paradis. Am primit o ofertă nouă...una importantă.
*
- Gata, mă zăpăcești. Lasă-mă să mă gândesc și la treburi serioase.
- Te ajut?
- Tu? Nu, mersi. Mă chinui de 5 zile să îmi caut ceva și...
- Suntem serioși, da? Hai că te ajut! Vii la mine?
- Să stau și cu Aneta?
- Ea a plecat.
- Cum a plecat?
- Ca orice om, pe picioarele ei. Și cu ceva bagaj.
- Ai dat-o afară?
- Eu? Doamne ferește! A plecat singură! Cică vreau prea multe pe metrul ei pătrat de dorințe. O suprasolicit.
- Sărăcuța...
- Nu-i plânge de milă. Mâine poate găsi liniștită pe altcineva. Arată trăznet și îi merge mintea. Doar că-i puțin cu capul în nori. De la prea multă carte!
- Poate că nu ai ajutat-o destul să fie cu capul pe pământ...știu și eu...
- Crede-mă, am muncit mult la asta. Și, crede-mă din nou, cunosc oamenii care vor să se schimbe. Și, da, se va schimba în bine, dar nu am fost eu cel care să-i fie pe lungimea ei de undă. Simplu! Fiecare e pe lungimea lui de undă.
- Și noi doi suntem?
- Cu mici bruiaje...mai o vreme rea...dar se reglează din buton.
- Trebuie să-ți fac vreo favoare?
- De ce?
- Că mă iei în spațiul tău?
- Am cerut eu asta?
- Nimic nu este gratis pe lume.
- Dar nu e gratis, dragă! Avem de împărțit plata la întreținere, chirie, curent, mâncare, gunoi... Fii pe pace, n-o să stai în vârf de pat, ca o cadână.
- Aha, va trebui să-ți spăl chiloții, chestii de astea.
- Nu, stai calmă, trăiesc în mileniul care a adus mașina de spălat. Îți fac un desen cum trebuie să procedezi, pas cu pas, de la coșul de rufe și până la mașina de spălat?
- Un fel de menajeră?
- Nu, sună aiurea. Vom vedea, poate o să fii iubita mea. Vom vedea cum te comporți. Și dacă nu mai țipi când...
- Nu fi... Data trecută am mușcat din pernă. Abia dacă s-a auzit
- ... da, de la etajul doi!
*
- Da, iubita!
- Mami, venim în vizită mâine.
- Da? Oooo, bine că mi-ai spus!
*
Totul decurgea bine, enervant de bine. Se căsătoriseră, copii, dar Tanța tot aștepta să i se întâmple ceva rău, fiind aiurea să fie totul bine. Dar nu, totul era bine, Vasi rămase același bărbat seducător, la 60 de ani Tanța trăia din plin viața, tot mirată, tot așteptând ca răul să dea peste ea. Venise și opzeciul, cu ceva reglaje, vorba lui Vasi, dar la fel de vioaie. Nepoți, strănepoți, Titi, fostul , murise, Vasi parcă întinerea, Tanța uita să moară... Iat-o și la 97 de ani, bătrână și sătulă de zile, completând niște integrame. Doamnă cu coasa. Din șapte litere, care începea cu M. Zâmbi la simplitatea definiției. Dar nu mai reuși să scrie. Cum se spune, muri liniștită. Când veni Vasi acasă, completă el: MOARTEA.
Și, până la urmă, Tanța muri împăcată, fără ca acel rău așteptat o viață întreagă să vină peste ea.
"E prea bine ca să țină!", acesta devenise mottoul eu. Dar nu a fost așa. A fost exact acel sentiment că "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți"!
Se pare că e posibil, își spuse Tanța. Am lăsat doar ca viața să se desfășoare. Ce chestie... Atât de simplu? Se pare că da!
La 80 de ani să-mi dau seama de asta?
La 90 de ani să fiu cu adevărat sigură de asta?
La 95 de ani să fiu cea mai fericită femeie din lume?

Atât! Cu plăcere!