Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 3

  O amețeală crâncenă mă dezechilibrează, tușesc prin fumul gros ce se intensifică și bâjbâi să sting focul. Perdelele erau arse mai bine de jumătate, iar geamurile sparte și lemnul distrus. Dacă nu era vară puteam jura că vom îngheța de frig, deschid ușa și restul geamurilor ce mai erau întregi. Apa aruncată și prosopul umed și-au făcut treaba, iar eu rămân să tușesc în ușă cu lacrimi în ochi. Oamenii se uitau acuzator la mine, de parcă eu eram de vină pentru tot răul ce ne înconjoară. Nimeni nu a făcut nimic să mă ajute, puteam arde în casă că nimeni nu ar fi țipat măcar să mă întrebe dacă sunt bine.

  Degeaba plâng, când fumul se împrăștie intru în casă și încerc să curăț dezastrul. Arunc perdelele și spăl pe jos, observ o altă piatră cu un bilet: Plătește, altfel vei pății și mai rău! Degeaba ne amenință, tata nu are nici un ban, iar dacă ar avea, cu siguranță ar fi cheltuiți în secunda următoare. Îmi este teamă că, data viitoare nu se vor rezuma la arderea unui amărât de geam și ne vor da foc întregii case.

  Îmi șterg lacrimile și caut o folie, acopăr geamurile sparte cât de bine pot, oricum lui nu i-ar păsa nici dacă le-aș lăsa așa. Muncesc zi și noapte, dar după ce că fac atât de puțini bani că abia cumpăr mâncare, mai îmi și fură din ei. Cum pot să plec de aici și să scap de chinul ăsta, când nu pot avea banii necesari de a mă muta? Am încercat să îi vorbesc, să îl înțeleg, să îi caut scuze și în final să îl acuz. Dacă după atâta timp nu a luat atitudine să îmi respecte munca și să mă lase să plec din locul ăsta mizer, înseamnă că nu merită nimic.

  Acum, când caut prin casă în locurile unde am ascuns banii, realizez că am rămas iar pe zero și e abia miercuri. Banii îi primesc iar abia sâmbătă, iar în momentul de față nu am nimic de mâncare, nici măcar pâine goală. A luat bani iar, a furat fără pic de rușine deșii știa că rămânem fără mâncare. Știu că nu am altă soluție decât să nu mai țin bani aproape de el. Doamna Mariana, ce locuiește la câteva case mi-ar putea ține banii până strâng ceva și aș putea pleca în sfârșit, dar nu se dă în vânt după familia noastră. Femeia aia ne detestă total, mai ales că, a fost singura ce ne-a arătat bunăvoință și ne mai aducea mâncare, asta până când tata a furat-o pe față și de când a pierdut inelul moștenit din familie ne urăște nespus de mult. Pierdut, mai bine zis de când tata ia furat inelul ne urăște.

  Știindu-mă vinovată, de fapte pe care nu le-am comis mă duc la doamna Mariana în speranța că, își va arăta măcar pentru ultima dată bunătatea față de mine.

  -Vă rog sa deschideți, nu am unde să mă duc! Vă rog să mă ascultați și dacă nu vă place ce auziți voi pleca, spun și aștept cu inima la gură un răspuns, dar întârzie să apară. Știu cât rău a provocat tata, dar eu ce vină am, am luat eu ceva de al dumneavoastră, vreodată? Nu am pus mâna pe nimic ce nu e al meu, vă rog să mă ascultați, am nevoie de cineva, spun și ea deschide ușa într-un final.

  -Vai de mine! Ești atât de murdară că pot jura că ești o cerșetoare, arăți exact ca fetița cu chibrituri, sau încerci prostește să o imiți pe cenușăreasă?

  -Vă rog, pot intra?

  -Ai noroc că mă înduplec ușor, dar îți spun sincer că tatăl tău va plăti în judecată pentru că mi-a furat inelul.

  -Știu că sunteți supărată și nu încerc să îl scap pe tata de pedeapsă!

  -Hai, intră. Amărâta de tine, probabil nu ai mâncat nimic, spune iar mie îmi dau lacrimile de rușine, femeia asta merită tot binele din lume.

  -Mulțumesc, spun cu privirea în pământ și intru în casă.

  Mă pun la masă și înghit în sec, femeia scoate ceva de mâncare și cafea, nu am mai simțit gustul cafelei de o lună.

  -Spune-mi, te-a bătut?

  -De data asta nu, dar mi-a furat toți banii și știu că nu sunteți de acord, dar va rog să îmi țineți dumneavoastră banii.

  -Nu pot, dacă ar afla oricând ar intra peste mine să îi fure și pe lângă ei și economiile mele!

  -Da, dar acum e diferit! El știe că nu mai vorbiți cu noi și că sunteți pornită să ajungeți în judecată, nu va bănui niciodată ca îmi las banii la dumneavoastră. O să vin să îi aduc doar când va fi plecat, iar dacă e acasă mai bine îl las să mi ia decât să vă dau de gol, promit!

  -Tu, fată prostuță, ce crezi că vei realiza cu o mână de bani pe care o câștigi?

  -Nu vor fi doar atâția, o să fac mai mult!

  -Ha! În ani de zile, poate.

  -Până la urmă dacă de o mână de bani este nevoie să mă mut din cartierul ăsta blestemat și să încep o viață în centru, cu un loc nou de muncă, merită.

  -Ce chirie găsești tu în centru? Muncești luni de zile să îți permiți o cameră pentru câteva săptămâni? Ai pus la socoteală mâncarea?

  -Chiar dacă o să am două locuri de muncă, eu o să ajung în centru! spun iar ei îi dă lacrimile.

  -Ce catâr poți fi, măi fată. Hai pleacă o dată, să nu ne vadă împreună ca să poți veni cu bani, spune iar eu o îmbrățișez. Ia și mâncarea cu tine și chinuie-te să o mănânci pe toată, dacă taică-tău ia și o bucățică din ea o să te blestem, spune iar eu o strâng.

  -Mulțumesc doamnă, sunteți aur curat, spun cu traista în mână când ies pe ușă.

  Plec mai fericită ca niciodată, cum ajung acasă mănânc pe săturate și la final desfac sticla de cafea. Îmi ling buzele la fiecare înghițitură, femeia aia merită toate rugăciunile mele!

  După masă pun toate ambalajele în sobă, mă asigur că ard toate și sticla o iau împreună cu o găleată și ies pe stradă. La capătul străzii este o fântână, le umplu cu apă și merg înapoi spre casă.

  -Uite-o și pe troglodita asta, arată de parcă acum și-a făcut părul cu pietrele! Suntem în epoca modernă, am trecut de evul mediu, tu nu știai?

  -Plecați de aici! Copii enervanți, leoarcă vă fac, îi ameninț eu.

  Îi urăsc nespus pe copii ăștia, abia aștept să scap de cartierul ăsta, măcar acum am o speranță și am pentru ce muncii. Intru pe ușa și îl văd pe tata la masă, o sticlă de alcool îi atârnă greu în mână.

  -Ai văzut geamul?

  -Ce geam?

  -Ei na! Geamul ăsta, e ars și făcut praf! Puteam muri în casă, dacă dormeam când nenorociți ăia au dat foc?

  -Iartă-mă.

  -Mi-ai furat și bani!

  -Iartă-mă, dar tu îi faci, eu nu am de unde lua.

  -Îi fac pe naiba! Am spart un porțelan când făceam curățenie, nu îmi va da nimic timp de o luna, dacă nu mai bine! Ăia erau ultimi bani, am sperat să trag de ei pentru mâncare, dar iată-te, te răsfeți cu vin sau ce oi avea tu acolo!

  -Rezolv eu.

  -Rezolvi? Doamne ferește! Ultima dată când ai adus bani în casă a fost de la cămătari și sincer nici acum nu ai scăpat de datorii! Am pietre aruncate pe geam de mai construim o cameră lungă, dar tu ai uitat și să citești de la atâta băutură, așa că-ți voi citi eu ce scrie și pe aceasta! Plătește, altfel vei pății și mai rău! Vrei să pățim mai rău, tată?

  -Mai rău ca ce?

  -Mai rău ca un geam în flăcări, tu măcar ești atent, sau ți-ai băut mințile până nu a mai rămas nimic?

  Incredibil, a adormit pe masă cu sticla lângă el, să zic mersi, măcar nu face scandal.