Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 31

   Sunt la masă, în sufragerie iar Damian și Melania nu-și fac apariția. Am luat cina singur, nu știu ce dracu se întâmplă în casa asta, dar cu siguranță ar trebui să verific ce face Melania. Când mă ridic de pe scaun aud ușa de la intrare, așa că mă așez înapoi așteptând să îi văd intrând. Era doar Damian, Melania o fi în camera ei.

  -Ce dracu Sebastian?

  -Poftim? Ce e cu tine? Nu-mi dai pace nici la masă.

  -Cum de te-ai încurcat cu Melania, cum? Tu nu te înveți minte, vrei să distrugi fiecare viață, îmi reproșează nervos.

  Să înțeleg că asta era, de aceea nu a coborât ea la masă, Damian a aflat și s-a simțit rușinată, dar el nu poate fi un impediment. Încerc să mă calmez, eu am provocat situația asta, așa că eu o voi remedia.

  -Termină, nu reproșa cuiva ceva când nu ești în cunoștință de cauză, e urât.

  -Eu nu sunt informat? Te anunț cu plăcere că știu tot, la fel și Melania, a aflat de aventura ta cu Laura.

  -Poftim?

  -Asta nu e tot, a avut un șoc când a aflat, nu i-ai văzut fața! De ce îți place să-ți bați joc de oameni? Trebuia să te limitezi la Laura, am observat că și ei îi place, vă potriviți perfect! Dar Melania, ea nu putea indura asta, ști foarte bine că nu putea, e aproape de vârsta mea, dacă spui despre mine că nu am minte ai crezut că la ea găsești?

  La dracu că are dreptate! E o fată de douăzeci și unu de ani, de ce sunt atât de prost? Cred că am făcut cea mai mare greșeală din viața mea, mai rău e că nu regret nimic și de asta mă simt prost. Pentru prima dată sunt certat de fratele meu mai mic și recunosc că are dreptate, ce o fi fost în mintea mea?

  -Am să clarific cu ea, nu-ți bate capul.

  -Asta aud mereu, nu-ți bate capul Damian, rezolv eu Damian, așteaptă Damian, sunt fratele mai mare Damian, dar degeaba! Când vine vorba de viață, uneori sunt mai breaz decât tine, nu ar fi rău să-mi asculți sfaturile din când în când, poate unele îți vor fi și ție utile.

  -Ști ce? Ai dreptate, am făcut un drac! E bine? Bănuiesc că îți place să îmi asum însfarsit ceva, sunt conștient că am greșit, dar ce puteam să fac? Mi-am băgat ispita singur în casă! Mă simt ca un prost când mi se sparg toate în cap, mereu am evitat situațiile astea. Nu-ți face griji, voi rupe tot cu ea și voi încerca să mă abțin dracului! În ultimul ceas realizez și eu.

  -Pai du-te, rezolvă cu ea! Fi un măgar și spune-i că aventura s-a terminat, Sebastian s-a plictisit, își realizează târziu greșelile și le îngroapă departe, mâine trăiește de parcă nici nu a călcat vreodată strâmb! Omul e un sfânt, ce naiba!

  Îmi bubuie capul în momentul ăsta și doar pentru faptul că are dreptate, ăsta sunt, un iresponsabil. Acum mă îndrept spre camera ei, hotărât să îi frâng inima ca o bestie, ce fel de om sunt? Merit tot ce mi se întâmplă, dar ea? Ea nu merită nimic din toate astea și totul din cauza acelei zile nenorocite în care am cunoscut-o. Mi-a atras atenția imediat, parcă a fost mâna destinului între noi, nu îmi explic vibrațiile acelea resimțite la acea întâlnire, nu-mi explic de ce dracu m-am dus după ea, știu doar că aveam o neliniște nefirească să știu că nu o s-o mai văd. Eram convins că e o femeie ușoară, o voiam indiferent, m-am dus cu gândul că o voi avea atunci și voi pleca acasă, unde îngropam tot și reveneam la normal. Totuși nu a fost așa, iar ca un prost am adus-o în casă și am chinuit-o în cele mai rele moduri, într-un joc murdar în care am dominat-o total și i-am indus sentimente de iubire, cu siguranță eu i-am indus.