Mă așez pe fotoliu și îmi pun un pahar de whisky, urmat de o țigară pe care mi-o aprind. Simt o durere de cap insuportabilă, probabil lipsa de somn își spune cuvântul pentru ultima dată pe ziua de azi. Văd cum ușa se deschide și Laura își face apariția, cu siguranță am să o refuz în seara asta, poate să se ducă frumos bosumflată în cameră ei și să mă lase dracului în pace. O văd în halat, ce supărată va vi când o voi refuza, ținând cont că mi-a ascultat rugămintea o să fiu mai blând cu refuzul meu, să fiu și eu un domn măcar o dată, chiar dacă ea nu merită.
-Nu în seara asta, spun sec. Sincer să fiu, nu sunt în cea mai bună formă.
-Știam eu! exclamă prea tare, mult prea tare.
Dacă mă enervează ceva mai tare e o femeie care țipă, iar ea știe asta. Dacă nu a mers cu frumosul bănuiesc că fata asta nu știe altfel, parcă și-o cere de fiecare dată, afurisita.
-E despre ea nu?
-Laura, care ea?
-Melania aia, am văzut că a fost în camera ta!
-Ce legătură ai tu cu asta?
-A fost la tine, repetă și mă enervează.
-Am înțeles asta, dar tu de ce te bagi? Asta nu înțeleg, Laura, spun și îmi frec tâmplele, punând paharul pe măsuță. Ce naiba vrei? Am fost clar că nu avem o relație, eu și Melania nu avem nimic dar nu vreau să stau să mă confesez în fața ta mai mult decât am făcut-o deja. Pleacă până nu ajungem la mai rău.
-Nu plec, vreau să știu de ce nu sunt suficientă? Știu ca sunt doar o distracție, am înțeles, dar de ce nu mă păstrezi doar pe mine?
-Mai fată, mai vrei multe explicații? Pleacă o dată! spun și arunc cu paharul de whisky în perete.
Mă ridic nervos și o iau de mână, o conduc agresiv până la ușa și o trântesc fără nici un regret imediat ce iese. Câteodată am impresia că am greșit luând-o pe Laura că și amantă, se vede că, pentru ea o aventură nu ajunge și trebuie să rup această legătura până nu ajungem la mai rău decât atât.
Stau pentru câteva minute amărâte și o aud cum bate la ușă.
-Ce-i? întreb dar o văd pe Melania, în loc de Laura. Tu mai lipseai de pe capul meu, spun și trântesc ușa la fel cum am făcut-o și pentru Laura.
Ce or mai fi și cu femeile astea? Mă simt, pentru prima dată cel mai râvnit bărbat din zonă, înafara de moșia mea în zonă se află doar câmpul, așa că pot înțelege de ce toate femeile se bat pe mine, gândesc amuzat. Mă întorc și o las pe Melania să intre, nu știu ce i-am spus abia dacă îmi amintesc din cauza oboselii în combinație cu wesky-ul, dar am ajuns lipit de corpul ei micuț.
Ce naiba fac? Nu mi-au ajuns femeile astea? Când în sfârșit spun stop, se mai găsește una să vină. M-a aprins al naibii de tare, mai am puțin și o iau în pat fără să o mai lungesc degeaba și să mă chinui singur cu așteptarea. Sânii ei s-au lipit de pieptul meu gol, iar respirația ei îmi da de înțeles că e la fel de nerăbdătoare ca și mine, mai am puțin și e a mea. Nu știu cum a ales să intre fix în camera mea, dar nu îmi displace de loc, mă incită că o am aici, dar când cred că am câștigat-o, își deschide gura.
-Nerușinatule! Îndepărtează-te imediat de lângă mine!
-E, la naiba! Nu-mi spune că vrei să pleci.
-Ba da, vreau să plec, a fost o greșeală să vin, mai ales că ești beat. Sunt sigură că mâine vei regreta, spune și mă îndepărtează, după pleacă pe ușa pe care a și intrat, roșie toată.
Voi regreta de nu mai pot, mâine, voi regreta că, mă trezesc singur în pat. Cu toată durerea mea de cap, recunosc că, aș fi vrut să o am pe Melania. Mă pun puțin dezamăgit în pat și mă gândesc că, ar trebui să mă mai temperez puțin, poate am exagerat și i-am indus un sentiment de teamă. Mereu mă arunc cu capul înainte și nu îmi stăpânesc firea sălbatică pe care o dețin. Melania e o provocare, iar eu încă mă gândesc dacă merită efortul sau nu, știu că ar trebui să mă mai cumințesc, dar oare mă pot înfrâna singur și să pretind că nu sunt ceea ce știu că sunt? Bună întrebare, la naiba cu femeile!
Îmi afund fața în pernă și mă gândesc că, trebuie să adorm. Toată ziua asta m-a exasperat, iar mâine nici nu vreau să știu ce fața mohorâtă, obișnuită pentru toți voi avea din cauza oboselii și alcoolului.
***
O bătaie în ușă mă face să mormăi înjurături de toate felurile și să mă zvârcolesc în pat.
-Domnule? Domnule vă treziți? Astăzi trebuie să mergeți la curte, se aude vocea lui Albert, după ușa se deschide. Să vă aduc o cafea?
-Nu, mulțumesc, spun și îmi frec ochii obosiți. Mă îmbrac și vin la micul dejun, iar Laura îmi va face o cafea, mulțumesc, spun încă o dată și mă ridic.
Îmi aleg un costum din dulap și mă îmbrac epuizat, poate după o cafea mă voi pune pe picioare. Cobor și mă așez la masă, Melania era deja acolo și își bea cafeaua. O rog pe Laura să îmi aducă una și îmi aprind o țigară. Melania se uită la mine așteptând să îi spun ceva, dar la cât de amețit sunt de aseară abia o văd la fața.
-Nu ai de gând să îți ceri scuze?
-Scuze? întreb mirat. Pentru ce?
-Pentru comportamentul de aseară, desigur.
-Aha, spun încercând să intru în jocul ei, de obicei nu îmi place să o lungesc dar cum nu sunt hotărât pe următoarea mișcare, decid să îi fac pe plac. Îmi cer scuze, domnișoară, spun cu un zâmbet. Cred că ai venit într-un moment prost iar toată frustrarea mea a căzut pe tine.
-Da, cred și eu, spune nu prea convinsă.
-La naiba că-mi pare rău, spun și ea se uită la mine de parcă ar fi trebuit să tac.
-Am înțeles de prima dată! spune și se ridică împreună cu ceașca de cafea.
Nu înțeleg, ce am zis greșit? Am încercat cât se poate mai bine să îi ajung sub piele, dar nimic, iar romantismul nu e punctul meu forte. Dacă pică, pică, nu stau acum să fac pe Romeo pentru o afurisită de noapte, nu? Ah! Ce urăsc când nu sunt hotărât și organizat în mintea mea, o minte dezordonată de la prima oră a dimineții îmi întuneca judecata pe parcursul întregii zi.
Melania, sper să meriți bătaia de cap! Am eu hac de cojocul tău când te prind în plasa mea. Spun făcând promisiuni aievea în mintea mea.
Mănânc repede și îmi beau cafeaua rămasă pe fugă, după plec în birou și îmi iau toate dosarele, aranjate. Albert vine să mă ajute și împreună le ducem la mașină, astăzi va fi o zi ce îmi va produce dureri de cap. Mă urc în mașină și aștept ca Albert să o pornească. În ultimul timp tot cu el merg și nu mai conduc singur, consider că m-am făcut cam leneș. Ar trebui să nu mai beau în prostie seara și dimineața să conduc frumușel singur, să îl las pe sărmanul om să aibă grijă de casă și să nu îl mai țin atât după fundul meu. Mi-o fi el și șofer dar din când în când, face și pe secretara pentru mine, după se ocupa și de casă să fie totul pus la punct, aprovizionat și fără măcar să aibă o zi liberă. Sunt al naibii de egoist uneori!
-Ia zi bătrâne, cum îți sună să ai o zi liberă?
-Aș rade să am una, mă întreb cu frică ce a-ți face fără mine, spune și mă face și pe mine să râd.
-Ei, nu oi muri, până la urmă. Când ai nevoie nu te reține, spune-mi și îți dau.
-Mulțumesc, dar ce să fac eu într-o zi liberă? Nu am unde merge, știți că nu am pe nimeni.
-Ai putea sta degeaba, măcar să te odihnești, sau ți-aș putea plăti o excursie la băi cum fac toți bătrâni de vârsta ta, spun și rade.
-Indiferent de tentația oferită, prefer să îmi păstrez zilele libere pentru ceva cu adevărat important, spune și e rândul meu să râd, știu că nu are nimic altceva de făcut.
CITEȘTI
Agonie Și Extaz Vol I
Romans-Nu-mi poți face asta, nu mă poți face să mă simt atât de bine și apoi să te îndepărtezi, am simțit ceva. -Ce anume ai simțit? -Destinul, afurisitul de destin ce ne-a adus împreună de la bun început, nu te preface că nu vezi! -Eu nu văd decât...
