Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 38

Astăzi este duminică, iar programul la bar a fost mai scurt și am decis să merg la doamna Mariana. Oricât de mult aș vrea să beau o cafea înainte, mă abțin, știu că imediat ce voi ajunge la ea, să îmi pună cafea, e primul lucru pe care îl va face. Îmi schimb rochia pătată de băutură la bar și o pun într-un lighean în baie, la înmuiat. După plec cu o pungă de fructe la doamna Mariana.

Seara trecută a avut un impact uriaș asupra mea, m-am trezit foarte prost și m-a durut capul îngrozitor. Luca s-a simțit total stânjenit și mi-am cerut scuze pentru toate cuvintele urate ale lui Sebastian. Îmi pare atât de rău că e în felul ăsta, dacă ar putea tăcea măcar o dată și m-ar asculta până la capăt am reuși să evităm cearta, urăsc când ne certăm și țin să cred că și el. Păcat că are gura atât de spurcată, nu gândește deloc înainte, spune tot ce îi vine la gură și regretă mai târziu, după are pretenția ca totul să se șteargă cu buretele, dar nu și acum! Dacă vrea să mă calce pe nervi, foarte bine! Dar va trebui serios să își tempereze comportamentul dacă vrea să mă cucerească iar. Uneori îl consider un copil fără minte, indiferent cât de matur îl văd toți ceilalți, eu vad fix prin scutul său protector și văd adevărul. E un bărbat impulsiv ce își ascunde fiecare gând și îl dezvăluie doar dacă el vrea, e o enigmă, am mai spus! Dar oricât de greu de citit se lasă cred că în sfărșit l-am prins, dar vreau să îl fac să realizeze totul și să îmi demonstreze cu adevărat că mă iubește. E un bărbat foarte bipolar, nu sufăr nehotărârea sa.

-Doamna! Doamnă ne puteți da o monedă, va rog?

-Ei, na! Să nu fie chiar pușlamalele ce mă numeau femeia din peșteră, vă place părul meu făcut cu pietrele?

-Melania? Ce bine arăți, mă perie unul din draci.

-Nu mai spune, cât de bine atât?

-Ca o doamnă de la curte, spune și fac ochii mari.

-Ce draci mai sunteți! Aveți noroc că nu țin dușmănie, altfel vă arătam eu o lecție acum!

Mă caut în buzunar și le dau pușlamalelor o monedă, să fie de pomană, nu?

Ajung în fața ușii Marianei și bat la ușă, s-a grăbit să îmi deschidă imediat și m-a invitat în casă.

-Ce ți-a zis înfumuratul ăla?

-Ce înfumurat?

-Sebastian ăla, spune și mă așez pe scaun.

-Bănuiesc că tu i-ai spus unde locuiesc.

-Da! Ce era să fac? Nu mai voia să plece de la ușa mea.

-Ai făcut bine, sincer. A venit doar să vorbim, să îmi spună ca mă iubește, dar nu a părut cam sincer după mine.

-Ei lasă-l naiba! M-am întâlnit cu Margareta, mi-a spus că ai luat cina cu ei.

-Așa este, m-au invitat la cină. Poftim, ți-am adus fructe, spun când realizez că am rămas cu punga în mână.

-Nu trebuia! Ți-am spus că nu trebuie să-ți cheltui banii prostește.

-Ei, măcar atât mătușă.

-Ai văzut ce bărbat s-a făcut Luca?

-Am văzut, a fost frumos să îl revăd după atâta timp, spun și zâmbesc.

-Îi cam place de tine.

-Nu prea cred, dar mulțumesc că încă încerci să mă măriți, spun amuzată.

-Dacă nu eu, atunci cine să te mărite și pe tine? Crede-mă nu vrei să ramai singură că și mine, e rău!

-Nu ești singură, voi fi aici mereu pentru tine.