Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 16

Încerc de câteva ore bune să îi predau lui Damian, dar nu știu unde îi zboară gândul, nu se lipește nimic de el. Am senzația că noi nu ne potrivim, dacă nu sunt potrivită să îi fiu meditatoare? Asta ar fi groaznic, prima zi și nici un rezultat, cât de mic. Mă opresc din predat iar el nici nu observă, stă cu ochii în carte tăcut și desprins total de realitate. Îmi mușc buza și oftez, trebuie să mai încerc, nu mă pot da bătută atât de ușor, în plus, nu prea am soluții legate de viitor și trebuie să fac ceva să devină atent. Dacă într-o săptămână nu voi reuși să îl momesc în a învăță, va trebui să port o discuție serioasă cu Sebastian, oricât de mult știu că voi risca să mă dea afară. Mă simt ca o incompetentă, jur că era mai ușor cu cele două fete pe care le meditam, cu el este totul dificil, oricât mă zbat să îi atrag atenția, parcă îl îndepărtez.

  -Damian, dacă nu înțelegi îmi poți spune, iar eu îți explic în alt mod.

  Ridică capul confuz, se uită la mine pentru o secundă, după oftează lung și se ridică de la masă.

  -Nu am chef.

  Pufnesc la auzul cuvintelor sale și încep să râd, văd că i-am atras atenția.

  -Nici eu nu am chef să predau cuiva așa plictisit și plin de nazuri, dar iată-mă, spun și îi arăt cartea pe care o am în mână. Uneori trebuie să facem și lucruri ce ne indispun, pentru a ajunge la cele care ne plac.

  -Nu ești tu Mel, e Sebastian, spune și devin și eu atentă la el. Mă simt ca și într-o confruntare, iar asta îmi mănâncă și ultima fărâmă de atenție, pur și simplu mă calcă pe nervi, că sunt aici și trebuie să respect regulile lui.

  -Înțeleg, Sebastian este un bărbat dificil și controversat, spun amintindu-mi puțina experiența trăită cu el. Totuși, când m-a angajat nu a făcut-o din obligație sau mai știu eu ce, a făcut-o pentru tine, mi-a povestit cât de greu îți este și că nu te poate trimite la o instituție, așa că, mai bine te tine acasă sub supraveghere.

  -Vezi? Asta mă neliniștește, pe o parte este un frate ce își dă tot interesul, iar pe alta un bețiv ce nu sta locului ca și tata, spune iar eu înțeleg acum ce e în mintea sa.

  Bănuiesc că, are impresia că Sebastian se transformă încet în tatăl său, iar asta îl macină exagerat de mult, trăiește cu o frică. Judecând după nervii ce pune stăpânire pe el,  în acest moment, e pe cale să aibă o cădere nervoasă. Îl privesc cum i se încordează maxilarul și strânge masa cu mâinile. Mă ridic rapid și îi pun mâna pe umăr.

  -Nu trebuie să te consumi pentru asta, fi cine vrei să fi, ceilalți au dreptul să aleagă asta în aceeași măsură ca și tine. Dacă fratele tău va termina ajungând un bețiv foarte bine, dar nu înseamnă că tu, trebuie să le urmezi exemplul. Totuși, poate ai înțeles greșit iar fratele tău doar are un comportament mai colorat, ce lasă o impresie greșită. Măcar ști că ar face totul pentru tine, te iubește cu adevărat și nu știe cum să se exprime.

  -Mi-a greșit mult.

  -Merită să te consumi?

  -Bănuiesc că nu, este genul de om ce nu-și vede propriile greșeli.

  -Atunci lasă-l să și le descopere singur și nu îl mai pistona cu ce a greșit, pentru că nu va recunoaște.

  -Bun, spune și se liniștește. Mulțumesc, aveam nevoie de asta.

  -Putem trece la învățat?

  -Nu, dar mâine îți promit că voi scrie un eseu despre cartea aia, am citit-o de câteva ori și nu are rost să ne consumăm lecțiile pe ea, spune și dă să plece.