Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 9

-Ți-am luat chitul de la târg, dar nu cred că, vei face mare lucru cu el în repararea caroseriei, găurile alea nu se acoperă, spun dar nimeni nu mă ascultă.

-Vom vedea, important e că l-ai luat! răspunde Damian vesel.

-Ce o tot bibilești atât? Măcar dacă nu vrei asta, lasă-mă să îi schimb tabla, ce culoare vrei?

-Nu vreau altă tablă, asta a fost a tatei, spune și mă strâmb incontestabil în spatele lui.

Copilul ăsta mă omoară, nimic nu vrea, în afară de rabla aia.

-Bine amice, te-am menajat suficient e timpul să îți spun ce cred de fapt, spun și îmi dreg glasul. Hârbul ăsta se poate prăbuși cu tine în orice zi, degeaba îi schimbi piesele dacă tabla arată așa, plină de rugină. Totul este vechi și mă vede Dumnezeu dacă spun că va rezista mai mult de un an, de ce crezi că nu a luat-o nimeni, de bună? Când au văzut ce hârb e cămătarii s-au mulțumit cu bani și casa. Acum ai luat-o tu și îmi e frică să nu pățești ceva dacă te-ai urca la volan, vrei o plimbare pe aici unde e doar câmp? Nu am nimic în potrivă, te poți plimba aici cât vrei, dar îți interzic să pleci în oraș sau să depășești zona asta din apropierea casei.

-Tu nu ști nimic, sunt bun în ceea ce fac și o voi face să arate bine și să meargă trăsnet, spune și aruncă chitul pe jos.

Pleacă nervos în casă și eu realizez că, nu a înțeles nimic din grija pe care i-o port. Pun pariu că a înțeles doar îți interzic și nu vreau să te plimbi cu mașina. Îmi scot o țigară și o aprind, nu are rost să mă contrazic cu cineva ce nu înțelege.

Merg în casă și o strig pe Laura.

-Să îmi aduci un pahar de whisky în cameră și o cutie de țigări, spun iar ea aprobă. O scot pe cea goală din buzunar și o pun pe masă după mă duc în camera mea.

Mă așez pe un fotoliu iar Laura intră cu o sticlă și un pahar, îmi dă paharul și îmi toarnă whisky. Nu știu cum dar femeile astea vin la mine în cele mai nepotrivite ipostaze, iar eu nu pot să le refuz. O văd cum încercă să îmi atragă atenția, zâmbesc involuntar mai mult amuzat decât excitat și ea se așază pe masă cu sticla în poală. Mă uit la ea intrigat și mă fac comod în fotoliu. Pune sticla la gură și ia o înghițitură zdravănă.

-Nu vreau să te văd mâine cu pretenții dacă în seara asta se întâmplă ceva inadecvat între noi, prefer să fiu clar de la început decât să vi cu ifose de amantă, spun iar ea râde.

-Eu nu sunt Eva, îți promit, spune și aici e rândul meu să râd, chiar credeam că pot scăpa de bârfe și spioni în propria casă? Aș fi fost un naiv să cred asta.

-Bun, asta îmi place, spun în timp ce o trag mai aproape de mine, până ajunge în poala mea.

-Totul o să îți placă, spune dar nu o cred.

Sunt atât de obosit în seara asta și a mai venit și Laura cu cerințele ei ce sunt sigur că vor stoarce și ultima picătură de energie. O văd cum se chinuie să cerșească atenție, îmi desface cureaua și îmi trage pantalonii. Începe să facă o treabă la care e clar că nu se pricepe, îmi aprind o țigară și încerc să nu o bag în seamă când geme răgușit și îmi taie pofta. Pun paharul jos și îmi așez mână pe capul ei, o apăs din ce în ce mai mult în jos. Acum gemetele au încetat, și în sfârșit are gură plină. Sting țigara în scrumiera de pe măsuță și o forțez să facă mai repede. Tușește și îmi dau ochii peste cap. Hai Laura că mai aveai puțin!

O îndepărtez și mă ridic, o dezbrac si facem schimb de locuri și ea ajunge pe fotoliu, cu spatele la mine și mâinile așezate le spătar. O pătrund puternic și las stresul acumulat astăzi să se transforme în plăcere, geme răgușit și enervat iar, așa că îi pun mână la gură. Niciodată nu am suferit femeile gălăgioase, îmi provoacă nervi și mă fac să îmi vin mai greu.

După mă eliberez și lichidul cade pe jos, îmi trag pantaloni mai bine și îmi închid cureaua. Ea se îmbracă repede și se așază pe fotoliul de alături, fătuca asta o crede că acum stăm și la taclale.

-Nu te face comodă, sunt sigur că va fi la fel de comod și fotoliul din camera ta, spun iar ea înghite în sec, dar nu îndrăznește să mai stea nici un minut.

Cum o văd plecată îmi mai pun o gură de whisky și mai aprind o țigară, cum s-au lipit femeile astea de mine așa ușor zilele astea? Când căutam eu trebuia sa plătesc, acum de când am spus să mă apuc serios de treabă și să las prostiile, fix ele vin ca niște ispite spre mine, cu viteza luminii.

Trebuie să mă mai cizelez, am douăzeci și șase de ani trebuie să încetez cu prostiile astea. Femeile nu fac nimic bun, decât să te conducă într-o ceartă sau să îți facă zile fripte. Eu sincer sunt pățit, am avut suficiente scandaluri cu femeile încât acum știu după cine să nu mai umblu. Iar Laura este o aventuriera, genul de femeie ce mă atrage ca un magnet pe o perioadă scurtă de timp, dar aici e și problema. Imediat ce nu îi voi mai acorda atenție, indiferent că și ei îi plac relațiile sezoniere femeia e femeie! Cum se duce atenția așa se duce încă o angajată, iar eu umblu de nebun să o înlocuiesc.

Singura femeie cu care nu an avut nimic a fost Mihaela, cea de dinaintea lui Laura, singura femeie cu gura mare pe care am suportat-o vreodată. Ea a plecat cu familia ei, s-au mutat și sincer vorbesc când zic că regret, îmi era o prietenă foarte dragă.

Mă ridic buimac și îmi amintesc de testul Melaniei, la naiba că am uitat! I-am spus că mâine îi voi da răspunsul, așa că mă apuc de citit, indiferent de cât de târziu e, sunt un om de cuvânt, ce naiba!

Îmi ia aproximativ o oră pentru a-l citi în întregime, iar ea nu are pic de greșeală. Mă gândesc serios să o angajez, indiferent dacă e doar o țărăncuță, fata e deșteaptă. De unde naiba a învățat ea matematică? Am senzația că e aproape de nivelul meu, iar eu mă îndoiesc că ar fi fost la universitate. Ce naiba vorbesc? Cum să se ducă la universitate, e aproape de aceeași vârstă cu frate-miu, fata aia afurisită e deșteaptă și cu asta pasta!

Sunt decis să o angajez, abia aștept să văd ce progrese va face cu fratele meu.