Capitolul 52

814 56 4
                                    

Mă trezesc cu brațele lui Sebastian în jurul meu, îl îndepărtez ușor și mă ridic. Îmi adun hainele mototolite de pe jos și mă îmbrac. Cred că e foarte devreme, dar nu mai pot sta în pat și trebuie să îl trezesc și pe Sebastian. După cele întâmplate aseară, nu prea am discutat în detaliu despre propunerea lui, îmi vine să țip de fericire, dar o să mă abțin și merg să pregătesc niște cafea, e mai frumos să discutăm la masă cu o cană de cafea în mână.

Ajung în bucătărie și pun ibricul pe foc, știu că e prea curând, dar mă gândesc încontinuu la cererea lui de căsătorie și la cum vom face nunta. Am niște emoții puternice, de când l-am văzut în genunchi. Abia aștept să îi spun mătușii!

Adaug cafeaua și o las să dea în fiert, după o torn în căni și adaug lapte și zahăr. Plec înapoi în cameră și le așez pe masă, după mă apropii de pat și încerc să îl trezesc pe Sebastian.

-Hai! Am făcut și cafea, doar nu vrei să se răcească?

-Să se răcească, vreau să mai zăbovim o oră sau două în pat, spune și mă trage deasupra lui.

-Nici gând! De aseară aștept să vorbim, după ce ai adormit m-am gândit nonstop la ce ai spus și vreau să clarificăm.

-Ce e de clarificat? Îți este frică că am glumit? Bine, hai să bem cafeaua și să te mai cer o dată, să arăt ca am gânduri serioase.

-Nu, spun râzând. Nu asta am vrut să înțelegi, dar vreau să știu cum îți vei pune planul în aplicare? Trebuie să vorbim despre asta, cum și unde vom face nunta? Astea sunt detaliile ce mă interesează, spun și mă îndrept spre fotoliu, iar în scurt timp mă urmează.

Nici nu se ostenește să se îmbrace, se pune pe fotoliu doar într-o pereche de boxeri. E cam greu să nu mă uit doritoare la corpul său, mai ales când stă într-o poziție așa relaxată, care îmi cere să mă așez în poala sa.

-Nunta va fi în două luni, așa cred că ar fi cel mai bine, spune și aprinde o țigară. Vom invita cunoștințele, rudele și prietenii, iar ceremonia se va ține în biserica din centru. La petrecere, mă gândeam să mergem să vizităm câteva restaurante, vom alege mâine spre exemplu.

-Te grăbești, nu glumă!

-Îmi e teamă să nu mă răzgândesc, așa dacă mă văd cu tine în ogradă nu mai am cum să te dau afară.

-Ai grijă! Să nu începem cu glume proaste de dimineață.

-Ai dreptate, hai să fim tăcuți și să ne înțelegem din priviri.

-Înainte de asta, spun și îmi amintesc că trebuie să-mi dau demisia. Astăzi trebuie să merg la muncă, trebuie să o anunț pe doamnă că nu voi mai lucra la ea.

-Te duce Albert.

-Nu, voi merge eu.

-Cu ce?

-Cu mașina, normal! Doamna Mariana mi-a cumpărat o mașină, spun mândră.

-Ei, drăcie! Să nu-mi spui că o conduci tu?

-Ba da! Conduc excelent.

-Nici nu îmi permit să gândesc altceva despre tine, sunt sigur că se aprind cauciucurile în timp ce accelerezi.

-Trebuie să-ți mai spun ceva, dacă mă iei de soție trebuie să ști că sunt îngropată în datorii.

-Ei, na! Cum așa?

-Am să îi dau doamnei Mariana foarte mulți bani, am stabilit să îi dau anul viitor, dar mereu am vrut să îi dau mai devreme. Din nefericire nu am reușit, pentru că am pierdut locurile de muncă și zile plătite de chirie când m-am tot mutat și plecat de la tine.

Agonie Și Extaz Vol IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum