Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 23

  Ce pot să fac mai mult decât am făcut? Când nu mai rămâne nimic, cedez. Iau o gură de aer, trebuie să mă comport normal, la naiba cu amândoi! Damian să conducă afurisita aia de mașină cât vrea, iar Melania să facă pe sfânta cât timp dorește, știu eu ce dorințe întunecate se ascund în ochii ei, aceleași dorințe precum am și eu.

  Voi fi răbdător, îmi spun, va veni singură, asta-i sigur! Eh, doar nu-mi voi ocupa toată mintea cu ea? Ce obsesie ieftină am făcut, știu sigur că îmi va trece imediat ce ajunge în patul meu.

  Mă așez pe scaun, în birou. Am lucrat suficient, e amiază și nici măcar nu am mâncat pe ziua de azi. Ca de obicei, mi-am umplut timpul cu dosare, cafea, whisky și țigări, mă mir că mă mai ridic în fiecare dimineață și sunt capabil să merg de colo colo. Totuși mă încearcă un gând de câteva zile, am căutat în registrele de evidență a poporului și am aflat că, mama Melaniei este moartă, dar nu scrie nimic despre tată. Mătușa ei, bănuiesc că a crescut-o foarte greu și de aici se explică cum au ajuns să stea în acel cartier răufamat. Am citit și despre cum și-a vândut bunurile rămase de la soț, de aici și banii pentru Melania să stea în acel apartament. Îmi place să fiu informat despre persoanele ce se apropie de noi, așa că am profitat puțin de funcție să-mi potolesc curiozitatea, nu suport să stau cu grijă, mai bine să fiu sigur de cine îmi intră în casă.

  Mă ridic obosit, am o ceață ce nu-mi dă pace, sper că tot cititul ăsta la lumină difuză să nu mă afecteze așa tare, niciodată nu fac și eu ceva bine. Am electricitate și eu prefer să citesc lângă fereastră și mă apucă amiaza din cauza orelor petrecute pe scaun si lumina e slabă, dar continui, fără să-mi pese, iarna citesc lângă șemineu. Am un obicei cam prost, ar trebui să îl modific până nu apar consecințe.
  Plec în sufragerie, mă așez pe scaun, măcar știu că apuc cina dacă restul le-am ratat. Am auzit că, dacă mănânci o singură masă consistentă poți compensa pentru restul ratate, dar nu și în combinația mea nefirească ce includ țigările și alcoolul, nimic sănătos în asta.

  -Laura, spune-i bucătăresei să îmi pună o farfurie de mâncare.

  -Doriți ceva anume?

  -Nu auzi? O farfurie cu mâncare, ce a gătit, aia să-mi pună, nu stau acum să aștept să-mi facă ceva, dacă eu acum sunt la masă.

  M-am enervat degeaba, acum, de când nu o mai bag în seamă, Laura decide să facă conversație din orice. Dimineața a început să mă întrebe dacă e bine călcată cămașa, urăsc când se comportă că o nevastă! Poate de asta și o face, încearcă constant să își facă prezenta simțită, dar degeaba, nu are nici un efect, în afară de nervii produși în prostie.

  Am mâncat pe îndelete și am mai cerut o porție, oficial mi-am distrus programul alimentar, felicitări Sebastian! De mâine o să schimb lucrurile, urăsc când devin neglijent cu mine, iar în ultimele luni nu am mai ținut cont de nimic.
  O văd pe Melania cum se pune la masă, arată bine, și-a cumpărat rochii noi. Bănuiesc că, s-a distrat cu primul salariu, nu o acuz, așa am făcut și eu.

  -Te prinde bine rochia asta.

  -Mulțumesc.

  -Cum a fost plimbarea?

  -A fost bine, mulțumesc.

  Ce conversație banală, se vede că încă îmi poartă ranchiuna pentru seara aia, probabil ar trebui să îndulcesc atmosfera și să îi dau o veste bună.

  -Albert, pleacă mâine la cumpărături, o să stea câteva ore, spun și îmi termin mâncarea. Ai putea merge cu el, ar putea să te lase la mătușa ta și să revină când termină cumpărăturile.

  -Asta ar fi minunat, mulțumesc, o aud și oftez enervat. S-a întâmplat ceva?

  -Comportamentul tău mă deprimă, nu știu ce gânduri ai dar nu îmi place să mă menajezi. Spune, ce vrei?

  -Nu vreau nimic! Consider că acea seară a spus tot, despre tine și comportamentul tău, îmi atrage ea atenția.

  -Bine, atunci să clarificam totul. De acum nu îți voi mai face nici un avans, nici o glumă sau comportament vulgar, ne vom comporta normal și vom lăsa trecutul în urmă. Sună bine?

  -Sună bine, spune și se luminează la față.

  Mă ridic și plec în cameră, o las așa cu ea, cum am mai spus, vreau să merit să o am în pat. Îmi dau hainele jos și mă schimb în ceva lejer, în seara asta las alcoolul deoparte, nu vreau să mă trezesc cu dureri de cap, măcar o zi să fie bună. Mă pun în pat, încă e devreme, dar simt cum am nevoie să stau relaxat, tot stresul se adună și cedez, din zi în zi sunt tot mai obosit.
  În ultimul timp, o și visez pe Melania, nu-mi place deloc, dar mă trezesc cu un gust amar și o dorința prea puternică in fiecare dimineață.
De ce mă gândesc încă la tine? Nu-mi dai pace nici când vreau să adorm.

Aud o bătaie în ușă, mă ridic puțin și mă așez mai comod, oricine ar fi nu mă deranjez să îi deschid.

  -Intră!

  -Sebastian, știu că nu mă dorești în camera ta, dar nu am timp de certă,  trebuie să-ți spun! oftez, am auzit scutul ei monologul, cam rapid și încerc să memorez și înțeleg, o fi vreun joc?

  -Care este problema?

  -Damian a plecat! A venit un bărbat la ușă, eram în sufragerie și i-am auzit vorbind despre un favor, nu am înțeles, dar a plecat cu el, spune și mă ridic imediat.

  Îmi iau repede hainele pe mine și mă grăbesc cât pot afară, știu exact despre ce vorbeau cei doi, iar fratele meu e nebun dacă vrea să se implice în așa ceva. Pornesc mașina și înjur, de câte ori se așază ceva bine în casă asta se strică altceva, ca afurisita lui de mașină! La naiba! Dacă nu-l strâng de gat acum.

  -Stai! Vreau să vin cu tine, nu e o idee bună să pleci așa, spune Melania în timp ce se urcă pe bancheta din față.

  -Ieși în secunda asta! Melania, nu am timp de cearta...

  -Exact! Nu ai timp de ceartă, calcă naibii pedala! spune și îmi mușc obrazul, femeia asta merită strânsă de gât, o dată cu fratele meu!

  -Nu trebuia să vi, asta nu te privește.

  -Ba trebuia să vin, Damian mă privește, spune și îmi scutur capul.

  Femeia asta mă înnebunește în momentul ăsta și nu într-un mod bun.

  -Spune-mi sincer, ești doar curioasă, sau proastă de fel? Crezi că mă voi duce să îl i-au și gata? Unde mergem nu e locul potrivit pentru o femeie, la naiba Melania!

  -Știu foarte bine unde mergem, ar trebui să-ți vezi de drum și să ramai concentrat.

  -De unde naiba știi tu? De unde naiba ști, că vom merge la un bar unde sunt toți infecții de cămătari și bărbați ce își vând și sufletul să împrumute bani, sunt acolo? De unde?

  -Cunosc locul!

  -Nu-mi spune că nu te-ai culcat cu mine de sfântă ce ești, dar la bar erai vedetă, dacă stau să mă gândesc poate mi-ai făcut o favoare refuzându-mă.

  -Sebastian! Nu-mi plac obrăzniciile tale, te rog să te abții, mai ales în momentul ăsta.

  -La naiba că mai înțeleg! Când se termină toate astea vei avea niște explicații serioase de dat!

  -Am să-ți spun! Dar nu înțeleg ce treabă are Damian în toată povestea asta, de unde îi cunoaște?

  -Este o poveste lungă, dar el nu are nici o legătură, încearcă să îl ademenească pe el, pentru a mă stoarce de bani pe mine și el a picat ca un prost! Trebuia să mă aștept.

  -Nu-ți face griji, îl vom lua acasă și vom clarifica toată povestea asta, încearcă să îți păstrezi calmul.

  Ce calm? Nu îl mai am de mult sub control, îmi e frică să nu cobor și să fac o scenă uriașă, sau să mă duc la curte și să iau soldații, cu siguranță asta i-ar speria. Din păcate e vorba de Damian, nu știu ce ia promis sau cu ce ia cântat în strună, dar sunt foarte supărat pe capacitatea lui slabă de a-și lua propriile decizi. Îmi e teamă să nu pățească ceva.