La naiba! Încă nu-mi vine să cred peste ce jecmăneală am dat, oamenii ăștia au fost nebuni să îmi ceara atâtea monede pe o amărâtă de mașină. Mai nebun am fost eu că am plătit, iar acum, Carla stă în curtea noastră de parcă nici nu a plecat, împreună cu Damian ce e în culmea fericirii.
-La naiba că te voi strânge de gât! Nu-ți mai dau nici o monedă să bagi în ea la cât m-a costat, ar fi bine să meargă strună zece ani de acum în colo! Aș fi ieșit în avantaj dacă îți luam una de nouă, dar nu!
-Mulțumesc, ai toată aprecierea mea, dacă aveam pălărie o scoteam în fața ta, spune și face un gest prostesc ce mă face să râd.
-Pramatie! Vezi tu când o să realizezi că mai bine luai alta, spun și plec în casă, lăsând îndrăgostiții să petreacă timpul împreună.
Plec în birou și mă pun pe scaun, dar nici un dosar nu se lipește de mana mea. Aseară aproape că o aveam pe Melania, iar gândul ăsta mă bântuie! Cum să fiu atât de aproape și să-mi scape că prin minune? Cum? Eram așa convins că o voi avea, atât de sigur și hotărât, încât nici nu mi-am putut imagina că se poate îmbrăca și pleca exact în ultimul moment, tremurând toată. Ce îmi scapă? Ce vrea femeia asta și nu îi pot oferii? Bănuiesc că, orice asociere a ei cu amantă sau aventură îi întunecă mintea, mi-a spus clar, dar și eu am fost clar, nu îmi fac obligații. Să fie totul pierdut? Deja îmi fac gânduri că ar trebui să renunț, nu are nici un rost. Ușa se deschide și Melania își face apariția, pare destul de serioasă, urmează ceva sigur, probabil vrea să clarifice lucrurile de aseară. Respir cu greu și mă pregătesc pentru ce e mai rău.
-Sebastian, spune și închide ușa. M-am gândit, continuă ea venind spre mine. Vreau să cădem la un compromis.
-Ce compromis?
Deja mă face curios, a venit și mi-a transmis o energie negativă, dar acum stau cu inima la gură să îi aud gândurile, ca un student la prima dragoste.
-Îmi doresc o relație, primul bărbat din viața mea va fi iubitul meu, vreau ceva serios, măcar cât va dura să fie serios!
-Îmi spui să...
-Ști exact la ce mă refer, îmi taie ea replica. Vreau o relație, de scurtă durată, așa ne mulțumim amândoi, dar cât va dura...
-Să fie serios, am înțeles. Cred că pot face asta, dacă îmi pun ceva în cap...
-Îl realizezi. Sebastian, te rog să încerci cu adevărat.
-Îți promit, nici nu am cum să mint, mă simt atras de tine în adevăratul sens al cuvântului și sunt sigur că și tu, nu o să existe prefăcătorie, cât va dura, o atenționez eu.
-Bun, asta voiam să aud.
-Vezi? Am început bine, deja am învățat ce să spun să te fac fericită, spun și mă ridic, venind lângă ea. Melania, îți promit, spun pentru a mă face bine înțeles.
Mă sprijin de birou și o trag în brațele mele, în sfârșit e pe merit, va fi a mea.
O țin strâns, încă speriat să nu fugă, dar la cum mă privește sunt sigur că nu va pleca nici dacă o dau eu afară. O sărut lung, răspunde și se bucură cu mine de atingerile oferite, nu rezist, știu că pot face ce vreau. Îi bag mana sub rochie, o ating fără nici o reținere, fără să întrerup sărutul, o ating de parcă nu am mai avut o femeie aproape de ani de zile și continui cu sânii, vreau să îi ating tot! O privesc, e roșie toată, dar nu spune nimic, așteaptă să fac eu totul și să îi arăt ce poate experimenta, dar nu acum, diseară îi voi oferi plăcerile.
Îmi mușc obrazul, am tăbărât pe ea din ambiție, că nu am avut-o aseară, dar nu am nici un gând acum, nu o pot pune pe birou, sunt un om de cuvânt, ce naiba!
Încerc să îmi recapăt calmul, nu vreau să o mai amăgesc, nici pe ea, dar nici pe mine. Să mai aștept până diseară?
-Hai în camera ta, spun și o eliberez.
Răsuflă cu greu si mă privește intens, o las puțin, până și eu sunt bulversat. Abia aștept să o regulez puțin, așa o să o instig la mai mult, va cere singură.
Mergem în camera ei, nu a scos o vorbă, decât a făcut ce i-am spus, fără nici un comentariu. Nici nu o las să închidă ușa bine, că o trag spre mine și o duc în pat în timp ce o sărut. O întorc și îi desfac rochia, o apuc și o trag în jos, repede, nerăbdător! Mă apăs pe fundul ei, îi țin parul în mână și îi sărut umerii, vreau să o fac să simtă totul, la o intensitate înaltă. Mă ridic și o las să se întoarcă, îi sărut sânii o ating unde râvnește și o aud cum geme, simt satisfacția ei în urechile mele. Geamătul ei mă face să mormăi înjurături, simt că acum aș consuma totul, acum mi-aș da pantalonii jos, dar vreau să vină ea, să dorească asta cu vârf și îndesat! Simt că nu mai are mult, o văd cum se exteriorizează și satisfacția pe care o am creste la un alt nivel. Îi tremură picioarele și respiră repede, de parcă aerul din cameră nu ar fi suficient. Încă sunt cu mâinile pe corpul ei, nu le-am mișcat, iar ea se adună după experiența asta, o privesc în tăcere și savurez fiecare moment. Înghit în sec, așteptarea a crescut dorința la cote înalte, diseară va veni singură, după experiența asta sunt absolut sigur că mă voi trezi cu ea în camera mea.
-Melania, îți voi oferi toate plăcerile posibile. Abia aștept să te am, să fi a mea, spun lângă urechea ei. Când ești pregătită, te aștept să îți arăt adevărata plăcere, spun și sper că am făcut-o curioasă. Noi doi și o seară romantică, sună bine, nu?
Nu spune nimic, doar dă doritoare din cap, așteptând să spun mai mult, iar eu asta și fac, vreau să o vrăjesc, să îi spun ce gândesc, chiar acum!
-Când vrei, spune-mi o seară și eu o voi transforma în cea mai romantică seară trăită de tine. Vei avea parte de toată experiența, amândoi vom petrece o seară de neuitat, îți primit.
-Diseară, spune și exact aici voiam să și ajung.
-Diseară, repet și aștept puțin să fiu sigur că nu se răzgândește.
Inima îmi stă în loc, atât era de făcut pentru a o avea? Pare ușor, dar a fost al naibii de greu! Nu-mi ocup mintea cu asta acum, o voi avea diseară, asta contează. Încep să o mângâi, de pe picior până pe talie, mă stăpânesc, nu vreau să stric totul, îmi înfrânez dorința, încă puțin.
-Diseară să vi în camera mea, vom lua cina împreună acolo, spun și ea aprobă din cap. O să aduc un vin roșu, îți place vinul roșu?
-Da, spune aproape în șoaptă.
-Să nu porți nimic pe sub rochie, fă-mi plăcerea asta nevinovată. Trebuie să plec, dar rămâne cum am stabilit, da?
-Da, spune iar, tot în șoaptă.
Mă ridic din pat și o privesc încă o data înainte să ies pe ușă, e ca și a mea! Plec imediat la bucătărie și vorbesc cu bucătăreasa să îmi aducă cina în cameră, pentru două persoane, vreau ceva special, deși nu cred că mă voi atinge de mâncare prea mult. Trebuie să o rezolv și cu Damian, ca nu cumva să vină cine știe cum în cameră mea, la cât am așteptat mă aștept ca orice să strice momentul, așa că pornesc hotărât la el.
-Diseară sunt ocupat, te rog să nu mă deranjezi, am mult de lucru și nu vreau să îmi stai pe cap.
-Dacă e vorba de Laura, sa știi că nu mă interesează, poți sta liniștit.
-Corect, spun și plec de lângă el.
Să creadă ce vrea, atâta timp cât nu mă deranjează diseară e totul în regulă. Plec în cameră mea și așez masa mai în centru, împreună cu două scaune, totuși am în gând să și lucrez puțin, acum sunt prea bine dispus și știu că voi putea lucra liniștit.
Ești ca și a mea, Melania.
CITEȘTI
Agonie Și Extaz Vol I
Romance-Nu-mi poți face asta, nu mă poți face să mă simt atât de bine și apoi să te îndepărtezi, am simțit ceva. -Ce anume ai simțit? -Destinul, afurisitul de destin ce ne-a adus împreună de la bun început, nu te preface că nu vezi! -Eu nu văd decât...
