Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 20

  De data asta eu am fost cea distrasă, oricât mă chinuiam să fiu atentă la ce îi predau lui Damian, gândul îmi fuge la Sebastian. Întâmplările de aseară m-au lăsat cu amintiri neplăcute, iar imaginea cu mine prinsă lângă perete de corpul său mă înfioară și îmi distrage fiecare secundă de atenție, e o tortură.

  -Melania? Melania am terminat.

  -Bravo Sebastian, acum poți să...

  -Damian, spune iar eu nici nu am realizat pentru o secundă, că am rostit numele fratelui său.

  -Scuze, sunt puțin buimacă în dimineața asta, dar mă bucur că ai terminat, iar din câte se pare chiar ai studiat și rezultatele se văd, spun uitându-mă în caietul său.

  -Bun, bănuiesc că, după această oră putem încheia, nu? întreabă și eu mă uit la ceas.

  -Da, încă o oră și gata.

  Am petrecut toată ora foindu-mă pe scaun, eram atât de agitată că nu mă recunoșteam. Ce a fost în capul lui Sebastian, aseară? Știu că nu poate fi totul de la băutură, dar ce încearcă să demonstreze? Nu cred că e genul de om ce se îndrăgostește iremediabil, sunt sigură că urmărește ceva. Poate am doar prosti în cap și nu vreau să dau vina pe băutură pentru că mi-a plăcut. Înghit în sec, mi-a plăcut? Mă întreb singură, oare mi-a plăcut, sau am exagerat că de fiecare dată și am presupus că îmi place? Dă-l în colo! Trebuie să mă concentrez pe Damian, măcar cât e concentrat.

  -Poftim, eu mă duc să mănânc ceva, vrei să vi? mă întreabă în timp ce îmi pasează caietul.

  Mă uit la ceas, ora asta a trecut mai repede ca niciodată. Arunc o privire peste ce a scris și pun caietul jos.

  -Du-te fără mine, vin și eu după ce strâng, spun și mă ridic să așez cărțile la locul lor, iar el pleacă.

  În cele din urmă aleg să merg în sufragerie, mă așez la masă și aștept prânzul.

  -Te supără ceva?

  -Pe mine? întreb agitată dar răspunsul era evident, în plus, eram decât noi la masă, nu era posibil să i se adreseze altcuiva și așa întrebarea mea a devenit stupidă. Nu te acapara cu griji pentru mine, sunt agitată din cauza faptului că... nu am dormit suficient și am multe de cumpărat la sfârșit de săptămână, griji prostești, spun scuturând din mână. Nu-ți bate capul.

  Probabil nu am reușit să dreg eu busuiocul bine, dar nici răspunsul că mă gândeam la fratele său nu suna bine, era chiar ciudat. Cu siguranță nu a crezut o iotă, dar partea bună este că nu insistă, poate se gândește că e din alt motiv, dar nu îl va ghici niciodată pe cel real, nici eu l-aș ghici. Mănânc liniștită, încercând să îmi eliberez mintea, vremea mohorâtă de afară se înrăutățește și începe să ploua destul de tare.

  -Cred că voi merge în cameră.

  -Voi veni și eu, mai târziu, am o carte pe care mă aștept să o citești zilele astea, spun și mă ridic de la masă.

  -Sigur, te aștept, spune și pleacă spre camera sa.

  Mă duc la bucătărie și îmi fac un ceai, după o iau pe scări spre camera mea. Aud ușa de la intrare în timp ce eram în drum spre cameră, cred că Sebastian a ajuns de la curte. Ajung în fața raftului meu plin de cărți și i-au cartea pe care am pregătit-o pentru Damian. Cum ies pe ușă dau nas în nas cu Sebastian, ce avea sacoul în mână iar cămașa lipită de corp. Ploaia îl ajută să fie mai atractiv. La naiba! Ce gândesc? Colac peste pupăză mai mă și holbez, așa că o iau repede la pas în camera lui Damian, am și uitat să bat la ușă de grabă. Cred că sunt roșie la fața, iar expresia mea confuză nu prea ajută.

  -Scuze, m-am grăbit și am uitat să bat.

  -Nici o problemă, spune și se ridică pentru a vedea cartea.

  -Bun, te las să studiezi, spun și ies pe ușă.

  Măcar drumul este liber acum si mă duc liniștită în cameră mea. Nu mi-l pot scoate din minte, mă simt ca și cum m-a obsedat. Când l-am văzut așa, în ipostaza asta atât de atrăgătoare ce mi-a transmis vibrații în tot corpul, nu m-am mai putut controla. Simt că mă enervez cu fiecare gând, cum am ajuns eu la asta? Bine măcar că mi-a mai rămas ceva minte și încă îl consider un nesimțit irecuperabil.

  Când a venit ora cinei, am vorbit cu o doamnă de la bucătărie să mi-o aducă în cameră, nu vreau să fiu în prezenta lui acum, mai bine aștept pana se liniștesc apele. Sunt sigură că de mâine totul va reveni pe făgașul normal și nici nu-și va mai aduce aminte de mine, voi trece iar neobservată și își va recăpăta atitudinea de nesuferit cu care m-am obișnuit. Trebuie doar să îmi potolesc gândurile, uneori țin să cred că prea exagerez.

  Aud o bătaie în ușă și mă grăbesc să deschid, Sebastian era în fața mea așteptând să îl las să intre, mă dau din ușă și îmi dreg glasul.

  -Am venit să văd dacă ești bolnavă, nu știam de ce ai servit cina singură.

  -Am preferat să citesc puțin, adevărul este că, eram și puțin cam obosită și nu prea voiam să mai vin la cină în seara asta.

  -Gusturile tale se potrivesc cu ce ți-am luat, spune și îmi întinde o carte.

  -Ce e cu tine?

  -Ce e cu mine? întreabă confuz.

  -Ce, ești surd? întreb iar el rânjește știind exact la ce mă refer. De unde toată această bunăvoință? Nu înțeleg.

  -Poți măcar o dată să taci?

  -Acum parcă îți vi în fire, spun și sunt uimită și eu că am zis asta.

  -Iei cartea? Am un sentiment că o să-ți placă la nebunie, am savurat fiecare pagină, spune și eu întind mâna să o iau.

  Încă îl privesc suspicios, am sentimentul că apropierea asta dintre noi a decurs prea rapid.

  -Mulțumesc, pentru carte, spun încă sceptică, dar accept cadoul sau. Nu ai de gând să și pleci? întreb când îl vad că nu are intenția să părăsească camera.

  -Cat tupeu, sunt dat afară din casă mea, spune în râs în timp ce pleacă din cameră.

  Dau din cap și respir adânc îl privesc zâmbind în timp ce închid ușa, asta a fost ciudat, toată situația e ciudată dacă stau să o i-au la bani mărunți.

  Mă așez în pat și deschid cartea, pare interesantă, dar cum de s-a gândit el fix la mine să îmi facă un cadou? Ce o fi cu el în ultima vreme? De când am avut întâmplarea aia din camera sa, totul s-a schimbat între noi, e mai ciudat. Încep să citesc fără a-mi mai face gânduri negre.

  Mă afund în păcat, știu! Dar cum să nu păcătuiești? Disperarea dulce de pe fața sa, lasă la iveală dorința, mă arunc nepăsătoare în brațele sale și mă las purtată de impuls și pasiune. Nici nu apuc să mai continui, se năpustește sălbatic deasupra mea și îmi umple gura...

  Doamne Dumnezeule! Mi-a dat o carte erotică! Închid imediat cartea și o pun pe noptieră, nesuferitul ăla a venit la mine cu atâta bunătate și eu i-am cântat în strună, ca la final să îmi dea o carte erotică.

  Iei cartea? Am un sentiment că o să-ți placă la nebunie, am savurat fiecare pagină. Vai de capul meu! Său mai bine vai de capul său! Îi arat eu lui, mă voi lua serios de el cu prima oră a dimineții, nu îmi poate dărui așa ceva, nu are și el puțin respect?

  Privesc cartea încă o dată, rezist tentației de a o mai deschide, cu siguranță i-o voi înapoia cu blesteme!

  Fierb în momentul asta, mai bine nici nu aștept până mâine! Ar crede că am citit-o și i-aș da satisfacție, mă voi duce acum și îi voi trânti cartea asta în fața. Sunt atât de plină de nervi încât mă și împiedic când mă ridic din pat și iau o căzătură de toată frumusețea.