Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 35

  La naiba! O dimineața întreaga mi-am pierdut în fata casei lui Mariana, am zis că aici rămân toată ziua. Când într-un final a apărut Mariana am avut parte de un scandal monstru și am fost judecat de parcă a fost cu noi în casă când s-a întâmplat totul. Melania nu era de găsit nicăieri, am zis că înnebunesc, iar Mariana abia s-a lăsat convinsă de mine să îmi spună unde locuiește, femeia aia cedează al dracului de greu! Cu toate rugămințile și abia a vorbit și mi-a zis apartamentul.

  Am plecat imediat, eram hotărât să clarific totul, dar surpriza cea mai mare a fost să nu o găsesc acasă, am crezut inițial că nu vrea să răspundă, dar după am înțeles că e plecată. Am așteptat până am amorțit și m-am așezat jos lângă ușă.

  Când în sfârșit a venit mi-a tăiat vorbele dur, nevrând să înțeleagă ce vreau eu să îi spun. Bănuiesc că încă se simte rănită, încă nu are încredere în mine, am fost prost că în aceea zi nu am coborât imediat după ea și să o împiedic să urce în mașină. Cred că asta își dorea și ea, își dorea să vină fiind convinsă că imediat ce o voi vedea îmi voi da seama cu adevărat ce simt. Așa a fost, dar ca un prost am blocat toate sentimentele, acum îmi văd greșeala, dar consecințele sunt mult prea puternice să mai pot face ceva. Trebuia să ies atunci după ea, acum puteam fi împreună și râdeam amândoi  de cât de prost am fost.

  Nu am de ce să îi mai bat la ușă, am avut zile la dispoziție să vin să o văd, iar ea o fi așteptat cu sufletul la gură venirea mea, până când a spus gata și și-a continuat viața. Acum o înțeleg, nu poate să renunțe iar la tot și să mă urmeze orbește, dacă trebuie să o recâștig pentru a fi a mea, atunci asta am să fac, mult mai serios și mai plin de speranță că niciodată.

  Pornesc mașina și plec spre casă, știu exact ce am de făcut, pentru prima dată în viață îmi ascult orice gând prostesc ce îmi vine în minte, mă simt iar ca un adolescent! La naiba că îi voi lua și flori! Să fie pe bune, să se simtă și ea curtată până la urmă. O să încerc să o cuceresc, așa cum merită orice femeie, nu cum am făcut înainte.

  Tot drumul m-am gândit în abundență la ideile prostești ce le blocam altă dată, acum însă, mi se par de bun augur. Parchez mașina în garaj și închid porțile. La naiba! Mă simt mai rău ca Damian când ii pornește Carla la prima cheie, în culmile extazului.

  Intru în casă și îi spun Laurei să îmi aducă cina și un pahar de vin. Damian, ca un animal de pradă m-a simțit, sau urmărit pe geam când am ajuns acasă și a venit imediat să-și potolească curiozitatea. S-a așezat la masă și eu am început să mănânc, fără să îl bag în seamă prea tare.

  -Ei, lasă farfuria! Nu-mi spune că atât de tare v-ați distrat că a-ți uitat de cina? Sau v-ați certat toată ziua și a-ți făcut pauză sa va întăriți forțele?

  -Lasă mistoul, îmi plăcea mai mult când nu vorbeai, ce pușlama ai mai devenit și tu.

  -Hai! Nu mă lasă să fierb, ce a zis?

  -Din fericire, situația nu e așa de rea cum am crezut, dacă eram și eu mai deștept probabil acum Melania era cu noi la masă, spun și mai i-au o gură din mâncare. Dar cum nu am fost, mi-a dat de înțeles că trebuie să o câștig, fără promisiuni aievea, cu fapte.

  -Bun, mi se pare corect! Fi de bună credință, măcar o dată!

  -Așa am să și fac, nu-ți bate tu capul. Abia aștept să te văd și pe tine în ipostaza asta, atunci să vezi râs!

  -Până atunci o să mă umflu eu de râs, cu siguranță abia aștept să te văd pe tine în ipostaza asta, încă nu-mi vine să cred.

  -Nici mie, spun și apuc paharul de vin. Dar am ajuns la concluzia că Melania merită tot efortul.

  Și ce mai merită! Am fost un orb până acum, dar de astăzi măcar mi-am dat seama ce naiba trebuie să fac.

  -Ce facem cu tine? Îți trebuie un meditator, spun și mă gândesc serios la o soluție. Cred că, îl voi trimite mâine pe Albert să caute pe cineva, e un om deștept, sigur va găsi o persoană competentă să ocupe postul.

  -Nu ar fi rău, dar țin să menționez încă o dată să fie un bărbat, spune și eu râd incontrolabil.

  -Nu-ți face griji, cum ți-am și spus, așa vom face. Maine, după ce fac un drum la curte de dimineață, am să trec pe la Melania.

  -Nu ar fi rău, ce mai face?

  -E foarte bine, s-a mutat de la mătușa ei într-un apartament, chiar astăzi și cred că s-a și angajat pentru că am așteptat foarte mult până să ajungă acasă. La naiba! Nu sună deloc bine, spun când îmi dau seama defapt de adevăr. Cred că nu îi e bine deloc, ca să își achite apartamentul cred că lucrează pe rupte, iar necesitățile sunt multe și eu nici nu i-am dat restul de salariu.

  -Nici să nu te gândești, îl aud pe Damian. Nu îi dai nimic, Melania e o fire independentă dacă nu ai observat și nu acceptă ajutor.

  -Ai dreptate, îi voi da doar banii lucrați de ea, fără nimic în plus iar asta o va ajuta destul de mult.

  Ce e important e că mai am o șansă, dar pentru mine e ciudat să știu că trebuie să curtez o femeie, mi se pune un nod în gât de fiecare data când mă gândesc. Nu mă las demoralizat de mine însumi, o să îmi iasă și dacă nu voi încerca încă o dată până o cuceresc.

  Mă ridic de la masă și plec în cameră mea, mă dezbrac de haine și mă pun în pat. E așa ciudat să o știu atât de departe de mine, să nu mai fie în cameră alăturată și să o pot vedea de câte ori vreau. E doar vina mea, pot să mă plâng cât vreau dar nu pot da timpul înapoi, e târziu pentru regrete. Dar tot mă doare să știu că acea cameră e goală și nu mai are cine să îmi intre în cameră după bunul plac, ca de obicei cu chef de certă. Îmi vine să râd la fiecare amintire cu ea, mai ales atunci când ne-am întâlnit și a vărsat cafeaua pe mine și tot ea s-a fript și a fost cu gura mare, bănuiesc că nu există alt scenariu, așa a fost mereu cu ea.

  De multe ori mă uit lângă mine și îmi doresc ca Melania să se afle aici, simt că nu am apreciat prezenta ei cât ar fi trebuit. Încă mă lupt cu mine să realizez în totalitate toate sentimentele și experientele noi apărute în corpul meu, trebuie să îmi opresc acest blocaj de a nega tot ce este evident pentru toți, dar nu îndeajuns de evident și pentru mine. Pentru binele meu trebuie să fac asta, altfel o voi pierde pentru totdeauna și asta nu e de glumă, mă sperie până în măduva oaselor acest gând. Simt o stare de nervozitatea când mă gândesc la faptul că ea poate nu mă va ierta deloc și își va vedea de viață fără să mă mai includă și pe mine. Sper să greșesc și în curând să o fac a mea pentru totdeauna, fără doar și poate, Melania trebuie să fie iar a mea, nu mai văd sensul în nimic fără să o am aproape. Poate gândul ăsta descrie cel mai bine ce simt, nimic nu mai are sens dacă ea nu e lângă mine, totul pare fără rost și degeaba, eu devin fără nici un scop în viață, ea e scopul meu. Ăsta e un gând cu care pot să adorm, pentru că simt că e adevărat, Melania a devenit scopul meu încă de la început, a fost mai greu doar să realizez asta, după să accept și să lupt până la capăt, ca un bărbat. În plus, câștigul e pe măsură, e o femeie pentru care mulți ar face sacrifici mult mai mari să o obțină.

  -La naiba! Nu mă ia somnul, spun când realizez că nu am nici o intenție să dorm, sunt plin de emoție ca o școlariță.

  Ar trebui să mă mai temperez și să nu mai am atâta încredere în farmecele mele, efectiv o voi cuceri cu fapte.