Agonie Și Extaz Vol I

Capitolul 48

  M-am urcat în mașină roșie la față, nu pot să cred ce conversație stupidă am avut cu Sebastian, nimic nu a înțeles! Parcă toată cearta noastră ar fi fost degeaba, acum realizez că nu a înțeles o boabă din ce am încercat eu să îi explic. Am mâncat ceva cu Damian în dimineața asta, înainte să mergem să mă ducă acasă, oricum la apartament nu am făcut nimic de mâncare și regretam dacă nu aveam un mic dejun bun în dimineața asta. Am o durere de cap insuportabilă, cred că nici nu voi putea dormi astăzi și va trebui să mă îndop cu o tonă de cafea să fac față zilei de astăzi.

  Când ajung în fața apartamentului meu mă simt mai liniștită, abia aștept să mă așez pe canapea cu o cană de cafea și o pătură pe mine.

  -Mulțumesc că m-ai adus, să te bagi imediat la somn când ajungi acasă.

  -Am meditații la ora opt, nu cred că o să ajung la timp, dar nici nu le pot amâna.

  -Am și uitat, ai dreptate nu le poți rata! Trebuia să îl pun pe Albert să mă aducă, spun supărată.

  -Nu! Am vrut să te aduc personal, să știu că ajungi cu bine acasă. Te rog să ai grijă de tine și să îți revii.

  Îl îmbrățișez strâns înainte să cobor, după plec în bloc. Descui ușa și intru în apartament, după îmi pun planul în aplicare, cafea, canapea și pătură, doar atât am în cap.

  Ce bine că sunt mâncată și nu mai trebuie să îmi consum timpul gătind ceva, am băut jumătate de cană de cafea și am abandonat-o pe masă. Mă întind mai bine și mă relaxez puțin, mă simt tensionată.

  Câteva bătăi în ușă mă fac să tresar buimacă de pe canapea, am adormit cumva? Mă uit repede la ceasul de pe noptieră și observ că este ora zece, după fug rapid la ușă să o deschid.

  -De ce arăți în halul ăsta? Pe unde ai umblat, prin cârciumi?

  Cum o aud pe doamna Mariana destul de aspră în cuvinte, îmi acord câteva secunde pentru a mă privi. Am rochia pătată de băutură și mirosul înțepător se simte de la o poștă, se pare că doar mă obișnuisem eu cu mirosul si nu l-am mai băgat în seamă. Am părul ciufulit și cred că și fața arată la fel de rău, ca și ținuta mea, din cauza nopții albe pe care am trăit-o.

  -Nu! Adică am fost la un fel de cârciumă, dar nu am...

  -Doamne, mai fată! Ai umblat brambura toată noaptea?

  -Da, dar a fost vina afurisitului de Sebastian! Doamne! Nici nu ști ce noapte groaznică am avut și te rog să nu mă judeci și tu greșit.

  -Ba te judec! Știu ce am la ușă, dar nu pot ignora faptul că, te bagi în belele care nici măcar nu sunt ale tale. Ce treabă aveai tu să te duci la cârciumă?

  -Sebastian era acolo și...

  -Și a pierdut drumul înapoi? Desigur că nu! Trebuia să ramai acasă și să dormi într-un pat, nu într-o cârciumă cu el.

  -Nu a fost așa, l-am luat de acolo cu fratele său și l-am dus acasă, după m-am întors în dimineața asta. Crede-mă, știu că trebuia nici să nu mă implic, dar nu am putut să îl las pe Damian singur să își caute fratele.

  -Nici nu mai vreau să aud, am venit aici pentru altceva, spune și realizez că ne-am asaltat una pe alta cu evenimentul de aseară, încât am uitat să o întreb motivul vizitei.

  -Da, ai dreptate, spun și mă așez. Vrei o cafea sau un ceai?

  -Nu, vreau să mergem afară. Ti-am luat ceva ca să te descurci mai ușor, spune și deja se îndreptă spre ieșire.