Dream of you

3. In Front Of You

"Numele lui? Cred că este Minho dacă nu mă înșel. Da, Lee Minho"

"Han Jisung? Îl folosesc doar, cui i-ar place vreodată de el? Nici măcar nu pot să mă uit la fața lui fără să mi se facă rău. Am nevoie de el pentru a îl face gelos pe fostul meu. Chiar crezi că aș sta de bunăvoie cu el?"

"Ai dreptate, chiar nu știu cum reziști atât de mult în preajma lui."

Aveau dreptate, toți aveau dreptate. Jisung este un nimeni și un nimic. Toți l-au folosit și îl vor folosi după placul lor. Așa au fost toți. Fostul lui care doar a avut nevoie de el pentru a face o altă persoană geloasă. "Prietenii" care l-au fosit pentru banii lui. Nimeni nu a fost cu adevărat lângă el atunci când a avut nevoie.

Jisung se trezește speriat încercând din greu să respire. Tânărul simțea cum hainele i se lipesc de piele datorită transpirației. Arăta de parcă alergase un maraton. Cel puțin inima chiar îi bătea de parcă alergase ore la nesfârșit.

Un coșmar, asta este ceea ce defapt se întâmplase. Jisung avusese un coșmar. Ceva care nu se întâmplă foarte des, dar atunci când se întâmplă nimic nu este de bine.

"A fost doar un coșmar, nimic mai mult..." își spune tânărul în timp ce încerca să se ridice în picioare.

După un duș rapid, Jisung se pregătește pentru o nouă zi. Din fericire pentru el astăzi este sâmbătă, deci poate sta toată ziua fără a face nimic, lucru ce nu se va întâmpla deoarece le-a promis prietenilor săi că vor lua prânzul împreună.

Este deja timpul să plece de acasă așa că Jisung își ia cheile și părăsește apartamentul în care locuiește, mergând spre locul în care ar trebui să se întâlnească cu Jeongin și Hyunjin.

Jisung decide că mersul pe jos este o idee bună, ajungând nu în mai mult de 20 de minute.

Intrând în cafenea, tânărul își caută prietenii care se aflau la o masă nu departe de intrare.
În timp ce se apropia, Jisung observă o altă persoană stând lângă cei doi. Acesta ar trebui să fie băiatul despre care vorbea Jeongin cu o zi în urmă.

Jisung ajunge la masă și se așează pe unul dintre scaune. Nu observă înfățișarea persoanei din fața lui până în momentul în care acesta își întoarce privirea către el.

În acel moment Jisung simte cum i se taie respirația. Ochii i se măresc și corpul îi rămâne înghețat fără a mai putea mișca vreun mușchii.

Atunci Jeongin își dă seama de fața pe care prietenul lui o face
"Jisung este ceva în neregulă?"

Hyunjin de asemenea observă privirea prietenului său și continuă cu întrebările
"Uhmm, s-a întâmplat ceva?"

Între timp, băiatul necunoscut, care în realitate purta numele de Lee Minho, rămâne neutru. Acesta nu știe ce se întâmplă și decide să aleagă tăcerea.

Abia atunci își dă Jisung seama de ce face, așa că se ridică brusc în picioare și spune
"Mă duc la toaleta. Puteți comanda fără mine."
Și cu astea spuse, tânărul merge direct spre toaleta.

Jeongin observă că ceva se întâmplă cu prietenul lui și decide să îl urmărească
"Hyunjin, mă voi duce după el, știi ce să comanzi."

Ajungând în locul discutat mai devreme, Jeongin îl observă pe Jisung stând agitat în fața oglinzi în timp ce tremura.

Speriat Jeongin alergă spre el și îl cuprinde într-o îmbrățișare știind că acesta este singura metodă prin care îl poate calma pe Jisung.

"Hei, hei, ești în regulă, sunt aici pentru tine." Spune Jeongin observând că Jisung are o dificultate în a respira.

"Jeongin...."

"Sunt aici Jisung, nu-ți fie teamă."

"Jeongin... el... El este..."

Jeongin decide să îl lase pe Jisung să vorbească fără a-l întrerupe.

"El este... cel pe care l-am visat..."

Între timp la masă, Hyunjin comandă ceea ce știe că le place prietenilor lui, după care începe să vorbească cu Minho.

"Știi, eu cred că deja te urăște."

"Poftim?" Întreabă Minho confuz
"Cine sa mă urască și de ce?

"Jisung. Nu știu de ce te-ar urâ, dar după reacția lui nu pare că te place prea mult" răspunde Hyunjin în timp ce se juca cu șervețelele de pe masă.

"Hei, Hyunjin, îți este foame?"

"Sincer să fiu, da." Spune Hyunjin.

"Atunci continuă să vorbești și te voi ajuta eu să mănânci șervețelele alea."
La vorbele lui Minho, Hyunjin rămâne tăcut până când cei doi apar la masă.

"Jisung, ești sigur că ești bine?"
Întreabă Hyunjin din nou.

"Da, Hyunjin, sunt bine, nu te îngrijora." Confirmă Jisung pentru o ultimă dată, așezându-se pe unul dintre locuri, acela fiind unul chiar lângă Minho.
Cu toate că nu își dorea asta, Jisung vrea să le lase puțin spațiu prietenilor săi, Jeongin și Hyunjin. Tânărul chiar speră ca măcar unul dintre eu să facă primul pas, altfel îl va face el pentru amândoi.

Minho pe de altă parte, privește atent tânărul pe nume Jisung. Multe întrebări încep să își facă apariția, dar băiatul nu își dorește să îl facă pe Jisung să se simtă inconfortabil în preajma sa.
Așa că decidă să pună cea mai normală întrebare la care se poate gândi
"Tu ești Jisung, nu?"

Odată ce își aude numele, Jisung își întoarce privirea către sursa sunetul, Minho. Oh și cât și-ar dori Jisung în momentul ăsta să își scoată telefonul și să facă mii de poze. Tânărul arăta excepțional. De parcă nici n-ar fi o persoană reală.

Jisung nu își dă seamă că se holbează până când Minho îi atrage atenția.
"Știu că sunt atrăgător dar nu știam că atât de mult încât să te las fără cuvinte."

Auzind aceste vorbe, fața lui Jisung începe să devină din ce în ce mai roșie.
"Scuze..."

"Jisung, este în regulă. Nu trebuie să îți ceri scuze."
Lui Minho i se părea foarte drăguț faptul că Jisung era atât de roșu la față. Arăta atât de simpatic.
"Ești drăguț."

Și cu asta spuse, creierul lui Jisung se oprește din a funcționa. Obrajii devenindu-i din ce în ce mai roșii. O priveliște pe care Minho își dorea să o vadă pentru mult timp.

"Felicitări Minho! L-ai stricat pe Jisung." Exclamă Hyunjin, Jeongin scoțând un râset mic. Râsetul pe care Hyunjin iubea să îl audă.

Se vedea pe fața lor.
Unul începea să dezvolte sentimente noi, iar celălalt știa deja cât este de îndrăgostit.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1073 de cuvinte