Dream of you

18. Lean On You

Jisung era mai fericit ca niciodată. El și Minho într-un final au devenit un cuplu, studioul de muzică la care și-a depus CV-UL tocmai ce l-au contactat să îl anunțe că este angajat și că mine va fi prima lui zi. Iar nu în ultimul rând acesta poate lucra împreună cu prietenii lui, Chan și Changbin, care au așteptat cu nerăbdare ca Jisung să lucreze împreună cu ei.

Cât despre Minho, acesta era la fel de fericit precum Jisung. Minho a continuat să lucreze în același loc însă acum împreună cu Felix și Hyunjin. Relația dintre el și Jisung devenea din ce în ce mai strânsă.

Jeongin este acum stagiar și acesta se antrenează din răsputeri pentru deveni un idol. Acesta normal că este susținut de Hyunjin care îl ajută atunci când este vorba despre dans.

Viața tinerilor avea o direcție bună, nimic rău nu ar fi putut să le strice bucuria.

"Jisungie? Am ajuns!!" Strigă Minho în timp ce intra în apartamentul lui Jisung.

Jisung îi aude vocea și se duce să îl întâmpine pe acesta luându-l în  brațe.
"Mi-a fost dor de tine."

Minho îl îmbrățișează înapoi zâmbind.
"Abia au trecut trei ore de când ne-am văzut ultima dată."

Jisung se bosumflează, obrajii acestuia părând mai mari.
"Și ce? Două ore sunt de ajuns ca să mi se facă dor de tine." Spune acesta în timp ce se juca cu gulerul tricoului lui Minho.
"Vrei să spui că ție nu ți-a fost dor de mine" Se preface Jisung că este supărat.

Minho pufnește în râs la încercările lui Jisung de a părea drăguț și îl trage înăuntrul apartamentului. Minho se așează pe canapea apoi îl apucă pe Jisung de mână și îl așează în dreapta sa, continuând îmbrățișarea.
"Normal că mi-a fost dor de tine. Ești irezistibil, nu aș putea să trăiesc o zi fără tine"

Jisung de asemenea începe să râdă lângă acesta.
"Cum a fost antrenamentul de astăzi?"

Minho îi răspunde în timp ce încerca să caute un film.
"A decurs destul de bine. În curând voi începe să predau la clase de dans dacă Taemin va vrea să mă aleagă pe mine."

Jisung se desprinde de corpul lui Minho și se uită surprins la acesta.
"Minho?! Asta este ceea ce ți-ai dorit mereu! Ar fi o mare realizare dacă s-ar întâmpla asta!"
Zice Jisung fiind cuprins de bucurie dar zâmbetul îi dispare atunci când Minho nu spune nimic.
"Minho... nu ești fericit pentru asta?"

Minho îl contrazice imediat
"Normal că sunt fericit, dar dacă voi acepta să predau cursuri de dans înseamnă că vom avea mai puțin timp împreună. Tu vei începe să lucrezi la studio și atunci cand faci ceea ce iubești, pentru tine nu mai exista notiunea timpului." Explică Minho trist.

Jisung se ridică de lângă Minho și se așează în poala acestuia apucându-i fața în proces și îi ridica privirea în sus pentru a se putea uita în ochii acestuia.
"Minho, vom avea destul timp. Nu este că și cum vom lucra non-stop. Știu că pot fi mult prea concentrat atunci când este vorba despre muzica dar niciodată nu voi uita să petrec timp împreună cu tine. Vom putea trece peste asta împreună atât timp cât vrem ca aceasta relație să funcționeze."

Minho zâmbește când aude aceste vorbe. Jisung are dreptate, aceștia se pot vedea noaptea sau dimineața, câteodată și în pauzele de masă deoarece studioul de muzica și cel de dans erau destul de aproape. Atât timp cât cei doi își dau silința exista o cale prin care pot rezolva orice problemă.

Minho se uită adânc în ochii lui Jisung și își duce mâinile pe talia tânărului.
"Ai dreptate Sung, putem găsi noi o cale."

Jisung nu îi răspunde dar în schimb îl sărută pe acesta.
Iar ceea ce pornește de la un sărut inocent devine unul flămând și plin de poftă. Mâinile lui Minho făcându-și de lucru pe corpul lui Jisung, plecând de la coapsele acestuia până la pieptul băiatului.
În schimb mâinile lui Jisung stau ferm pe umerii lui Minho fără a se dezlipi de acesta.

Minho se oprește din a îl sărută pe Jisung și își îndreaptă atenția pe gâtului lui Jisung unde începe să lase sărutări mici care încet se transformau în mușcături. Jisung doar își lăsă capul să îi cadă pe spate pentru a-i face loc lui Minho. Fără să își dea seama Jisung începe să scoată sunete mici pe care Minho mai mult ca sigur că le auzea.

Mâna lui Minho se strecoară încet sub tricoul lui Jisung, dar atunci când Jisung simte mâna făcând contact direct cu pielea acestuia, tânărul îngheață pe loc.

Minho observă imediat asta și își îndepărtează mâna de pe pielea acestuia
"Sungie? Ești în regulă?"

Abia atunci își dă Jisung seama de reacția pe care a avut-o
"Îmi pare rău Minho, nu am vrut să reacționez așa. Te rog iartă-mă dar nu am vrut să-"

"Shh, gata Sungie calmează-te" Îl întrerupe Minho atunci când observă lacrimile tânărului.
"Este vina mea că te-am atins fără a-ți cere acordul."

"Minho, nu... nu am reacționat astfel din cauza asta, sunt în regulă ca tu să mă atingi pentru că știu că te vei opri imediat cum îți spun că mă simt inconfortabil. Dar atunci când ți-am simțit mâinile sub tricoul meu mi-am adus aminte de Seongho..." spune acesta încercând să își oprească lacrimile.
"El... el mereu își punea mâinile pe mine, atingand fiecare parte din corpul meu. Nu îl interesa dacă eu eram de acord cu asta."

Minho doar îl asculta în timp ce acesta simțea cum inima i se rupe atunci când se gândea prin ce a trecut băiatul.

Minho îl îmbrățișează iar pe tânăr dar de data aceasta mai strâns.
"Promit că nu voi face niciodată ceva ce tu nu îți dorești să fac. Și nu te teme, putem lua totul cu încetul, avem destul timp."

Jisung nu răspunde. Știe că Minho se va ține de această promisiune.

Jisung are încredere în Minho.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1014 cuvinte

( ͡° ͜ʖ ͡°)
Cu părere de rău spun că această carte nu va avea scene de smut (cu excepția capitolelor extra) și dacă vor fi astfel de scene, acestea nu vor fi detaliate.

Și tot cu părere de rău spun că nu vor mai fi atât de multe capitole până la sfârșitul acestei cărți. Probabil cinci capitole până la final dar voi scrie și câteva extra.

Încă aleg un final mai potrivit. Unul dintre ele are un final fericit iar celălalt are unul trist dar și fericit în același timp.