"Felix?"
Tânărul numit Felix zâmbește pentru o clipă
"Hei Hyunjin!"Hyunjin se uită la Felix după care își întoarce privirea către Minho, acesta observând expresia tânărului. Hyunjin îi cerea ajutorul.
"Felix... ce surpriză..." spune Hyunjin.
Cu același zâmbet pe față Felix îl întreabă pe Hyunjin
"Nu te așteptai să mă vezi, nu?"
Abia atunci băiatul îl observă pe Minho "Nu cred că ne cunoaștem. Sunt Felix!""Minho. Încântat de cunoștintă" răspunde acesta cu tragere de inimă. Nu pentru ca îl ura pe tânăr, până la urmă nici nu îl cunoaștea, dar sentimentul că ceva rău se va întâmpla îi tot străbate mintea de când acesta s-a alăturat la masă.
"Hyunjin mi-a fost dor de tine! Nici nu ști cât de mult mi-ai lipsit. Sper că odată cu întoarcerea mea putem reveni la relația noastră din trecut."
La auzul acestor cuvinte Minho ridică o sprânceană în timp ce îl privește pe Hyunjin. După ce aceștia s-au cunoscut, Minho a aflat despre sentimentele tânărului față de Jeongin, iar acum auzind asta, acesta în sfârșit înțelege de ce Hyunjin îi cerea ajutorul prin priviri. Dacă Minho a înțeles corect, aceștia au avut o relație în trecut.
"Parcă plecasei în Australia. Spuneai că nu vrei să te întorci înapoi. Cum de te-ai răzgândit?" Întreabă Hyunjin încercând să schimbe subiectul.
"Da, am fost plecat însă am realizat că eram mult mai fericit aici decât acolo. Multe persoane iubite sunt aici" răspunde Felix, zâmbetul lui căzând. Însă expresia lui tristă nu a durat mult, transformându-se imediat în una fericită ca înainte.
"Îmi doresc să nu fi plecat deloc, dar până la urmă din greșeli învățăm."Hyunjin observă schimbarea tânărului în comportament dar decide să ignore și să se prefacă că nu a văzut nimic.
"Oh, este timpul să plec. Pe data viitoare!" Spune Felix în timp ce îl îmbrățișa pe Hyunjin, luându-l pe acesta prin surprindere.
Într-un final tânărul părăsește cafeneaua lăsându-i pe cei doi singuri.
Dar ceea ce nu au observat ei este faptul că două persoane au văzut tot ce s-a întâmplat. Până și îmbrățișarea pe care Hyunjin a primit-o.
"Hyunjin? Ai ceva de spus?" Îl întreabă Minho în timp ce zâmbea naiv.
Cu toate că îl enerva privirea acestuia, Hyunjin îi răspunde încercând să rămână calm
"Cred că am o problema... una puțin cam mare."A doua zi, totul decurge ca de obicei pentru Jisung. Acesta își face aceeași rutină ca în fiecare dimineață după care Jisung iese din bloc și se pregătește să plece, asta până când observă două persoane cunoscute. Una dintre ele fiind Minho iar cealaltă un băiat blond cu pistrui pe față. Jisung merge înspre ei salutând imediat cum ajunge.
"Oh, hei Jisung! Nu te-am observat." Răspunde Minho
Felix observă apariția tânărului și îl salută zâmbind.
"Tu ești Jisung? Eu sunt Felix! Minho mi-a povestit despre tine."Jisung nu observă că față lui Minho devenise roșie, în schimb toată atenția lui era îndreptată către blond. Un sentiment de ură fiind bine ascuns în interiorul acestuia, nevrând că vreunul dintre băieți să îl observe.
"Ne vedem mai târziu." Spune Jisung după care pleacă fără a da vreo explicație.
Minho rămâne pe loc, privindu-l pe Jisung cum se îndepărtează din ce în ce mai mult.
"S-a întâmplat ceva?" Își pune Minho întrebarea în gând.
Era ceva ieșit din comun pentru Jisung să fie atât de rece cu o persoana. Mai ales cu una necunoscută."- și apoi am plecat." Îi explică Jisung lui Jeongin întâmplarea care a avut loc în această dimineață.
"Primul a fost Hyunjin. Ai grijă, poate următorul va fi Minho." Răspunde Jeongin.
Jisung se gândește la ceea ce îi este spus, după care vorbește iar
"Știu că este urât din partea noastră să vorbim așa despre el, dar pur și simplu am sentimentul că ceva rău se va întâmpla din cauza lui."Conversația acestora este întreruptă atunci când în fața lor apar două umbre. Minho și Hyunjin.
"Perfect." Își spune Jisung în gândHyunjin este primul care vorbește
"Jeongin cred că trebuie să vorbim.""Nu." Îi răspunde tânărul în timp ce își întoarce privirea în partea opusă.
Hyunjin se uită confuz la tânăr după care întreabă
"Ce?"Încercând să pară dezinteresat, Jeongin vorbește pe un ton ușor agresiv.
"Nu avem nimic de vorbit."Hyunjin observă comportamentul tânărului. Ceva îl supărase și mai mult ca sigur acel "ceva" era Hyunjin.
"Jeongin îmi cer scuze pentru orice am făcut, dar chiar trebuie să vorbim. Ieri ai părăsit cafeneaua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat după care nu îmi răspunzi la mesaje, iar acum încerci să mă faci să plec."Jeongin deschide gura să vorbească după care este oprit de vocea lui Hyunin
"Și să nu aud că nu s-a întâmplat nimic."
Jeingin își închide imediat gura.Lângă aceștia, Jisung și Minho se uită cu milă la cei doi. Amandoi având același sentiment de teamă. Teama că la sfârșit lucrurile nu vor avea o întorsătură bună.
Cearta celor doi este oprită atunci când o voce se aude din îndepărtare
"Hyunjin!"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
847 de cuvinteAm început să scriu capitole mai scurte :( dar asta înseamnă că vor fi mai multe capitole (?)
Deja mă urăsc pentru ce voi face și promit că îl iubesc pe Felix la fel de mult cum îi iubesc și pe ceilalți

CITEȘTI
Dream of you
FanfictionVisând în fiecare seară aceeași persoană, Jisung nu se așteapta ca ceva mai ciudat de atât să se întâmple. Asta până când acea persoană decide să dispară din visele lui și să apară în realitate.