Dream of you

9. Didn't Miss You

Jisung își deschide încet ochii, acesta poate vedea în camera întunecată câteva raze de soare făcându-și apariția printre draperii. Ridicându-se în picioare acesta se îndrepta către baie.
Jisung își face rutină de dimineață apoi se îndreaptă către colegiu unde se întâlnește cu Minho iar după ceva vreme și cu Felix, care părea că îi aștepta.

"Hei, Jisung! Vrei să luăm toți micul-de-jun împreună?" Întreabă Felix.

Jisung răspunde imediat
"Hei Felix! Desigur dar să îi așteptam pe Hyunjin și Jeongin. Nu vreau să creadă că i-am părăsit."

Felix râde la vorbele lui Jisung lăsându-l pe acesta confuz
"Nu cred că trebuie să îi așteptam."

Jisung se uită confuz la acesta, neînțelegând la ce se referă
"Ce vrei să spui cu asta?"

Felix începe să meargă, ceilalți doi urmărindu-l imediat
"Am vorbit ieri cu Jeongin și am rezolvat totul între noi. Până la urmă l-am convins să vorbească cu Hyunjin, din cauza asta nu sunt aici. Cel mai probabil în momentul ăsta au o sesiune de make out"

La auzul acestor cuvinte Jisung nu știe dacă să fie fericit sau să fie dezgustat. Minho de asemenea având aceași reacție precum Jisung.

"Deci până la urmă mergem la cafenea?" Întreabă Felix

Jisung și Minho răspund afirmativ, după care continuă să meargă împreună.

Aceștia ajung la cafenea, așezându-se în același loc ca de obicei, într-una dintre mesele din spate lângă ferestrele prin care puteai privi afară. Cei trei se așează și își comanda ceea ce își doresc, apoi continuă cu tot felul de conversații.

"Sunt tare curios cum ai reușit să rezolvi lucrurile cu Jeongin. De obicei nu iartă pe nimeni dacă nu îi este apropiat." Spune Jisung.

Felix zâmbește încet, apoi îi răspunde cu același zâmbet ca întotdeauna
"I-am spus că tot ce a văzut este o neînțelegere, sau mai bine spus ați văzut."

Jisung își aduce aminte de momentul în care aceștia s-au întors înapoi la cafenea în ziua în care Jeongin și-a recunoscut din greșeală sentimentele față de Hyunjin. Însă când s-au întors aceștia au văzut cum Felix îl îmbrățișa pe Hyunjin, auzind de asemenea și conversația dintre ei.

"Oh îmi amintesc. Chiar se putea lua concluzia greșită dacă nu știai despre ce este vorba, ceea ce s-a și întâmplat. Dar acum totul este bine." Răspunde Jisung

"Nu cred că am întrebat, dar Felix ce vrei să faci în continuare?" Întreabă Minho, această întrebare fiind prezentă de ceva vreme în mintea tânărului.

Felix îi răspunde imediat
"Mă bucur că ai întrebat. Vreau să devin profesor de dans. Tu ce îți dorești să faci după?"

Minho zâmbește aflând că Felix are aceași dorința ca și el.
"Același lucru. Vreau să îmi deschid propriul studio de dans iar în prezent deja dau câteva lecții de dans."

"Poate că în viitor vom lucra împreună." Spune Felix zâmbitor

"Haha desigur, îmi place ideea"

Aceștia continuă să discute despre tot și cât de fericiți sunt că în câteva săptămânii își vor lua licențele.

Felix este primul care pleacă, acesta având ceva de rezolvat, lăsându-i pe Minho și Jisung singuri.

Aceștia rămân în liniște însă nu în una incomodă ci într-una confortabilă. Totul era în tăcere totală cu excepția angajaților care aveau de luat comenzi și a clienților care aveau diferite conversații.
Totul era bine până în momentul în care o persoană apare în cafenea. Era un tânăr înalt, bine construit și cu părul negru. La vedera acestuia Jisung imediat tresare pe loc, Minho observând imediat asta.

"Jisung s-a întâmplat ceva?" Întrebă acesta îngrijorat pentru tânăr

Jisung simțea cum respirația i se taie, devenind din ce în ce mai greu să respire. Acesta încearcă să vorbească dar în schimb îi iese o șoaptă
"Minho... trebuie să plecăm. Acum."

Acesta îl aude pe tânăr și fără a mai sta pe gânduri își strânge imediat lucrurile sale și pe ale lui Jisung apoi îl apucă încet pe acesta de mână și părăsesc cafeneaua împreună. Cei doi merg ceva timp până ajung într-un parc și se așează pe o bancă.

Minho imediat se asigură că Jisung este bine și că respiră iarăși regulat, după care îl întreabă
"Jisung, ce se întâmplă?"

Jisung se gândește la ce să îi spună tânărului. Să-i spună adevărul si că acea persoană este fostul său iubit care i-a făcut viața un chin și la făcut să se urască pe sine însuși sau să îl mintă?

"Nimic, nu s-a întâmplat nimic." Decide Jisung să îl mintă. Nu din cauză că nu are încredere în el ci din cauză că nu vrea să îl îngrijoreze pe tânăr.

Minho îl privește profund pe acesta, știind faptul că îl minte.
"Jisung..." îi spune acesta numele cu blândețe "știu că minți."

Jisung se uită în ochii acestuia, simțind câteva lacrimi făcându-și apariția, dar acesta nu le lasă să fie văzute. Însă Minho știe că sunt acolo, chiar dacă Jisung încerca să le ascundă tânărul putea vedea lacrimile în ochii acestuia. Cum frica era stăpână pe tânăr, mai puternică ca niciodată.

"Jisung, nu știu ce este în neregulă, dar mereu voi fi aici pentru tine și sunt pregătit să te ascult oricând." Îl asigură Minho.

Jisung își îndreaptă privirea în jos, luptându-se din greu cu lacrimile
"Știu Minho... dar îmi este teamă. Teamă că dacă vei auzi ce am de spus, îți vei schimba părerea despre mine."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
897 de cuvinte
Iubesc să îmi fac caracterele să sufere...